3ra-1690/16 — contestarea actului administrativ

Judecătoria Centru, mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-1690/16

Judecător: C.Roșca

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M.Guzun, A.Nogai, V.Brașoveanu

ÎNCHEIERE

23 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Galina Stratulat, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Consiliul

mun. Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a

Oficiului Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului mun.

Chișinău, intervenienți accesorii Întreprinderea Individuală „Kasparean” și

Societatea cu Răspundere Limitată „Tarol-DD” cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 iulie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 25.02.2015, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău, intervenienți

accesorii ÎI „Kasparean” și SRL „Tarol-DD” cu privire la anularea actului

administrativ.

În susținerea acțiunii, reclamanta a indicat că, Consiliul mun. Chișinău prin

decizia nr. 10/15-3 din 04 decembrie 2014 a transmis în arendă, provizoriu, pe un

termen de 5 ani, ÎI „Kasparean” un lot de teren cu suprafața de 0,0117 ha, pentru

organizarea terasei de vară adiacentă obiectivului de alimentație publică.

Menționează că, în conformitate cu art. 64 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 436-

XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, a efectuat

controlul deciziei menționate și consideră că aceasta a fost adoptată cu încălcarea

prevederilor legislației în vigoare.

Prin notificarea nr. 1304/OT4-41 din 13.01.2015, Oficiul Teritorial Chișinău

al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului mun. Chișinău abrogarea în termen de

30 zile a deciziei nr. 10/15-3 din 04 decembrie 2014, ca fiind emisă contrar

legislației.

Prin răspunsul nr.07-119/129 din 23 ianuarie 2015, Viceprimarul mun.

Chișinău a adus la cunoștința reclamantului că temeiuri pentru abrogarea deciziei

nr. 10/15-3 din 04 decembrie 2014, nu au fost stabilite.

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, în susținerea poziției privind

ilegalitatea deciziei nr. 10/15-3 din 04 decembrie 2014, a menționat că lotul de

pământ cu suprafața de 0,0117 ha poate fi format ca bun imobil separat, dat fiind

faptul că întrunește condițiile principale de formare a bunurilor imobile, prevăzute

de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 35 din 28.10.2004 cu privire la formarea bunurilor

imobile.

1

Susține că, conform datelor din Registrul bunurilor imobile, proprietar al

construcției comerciale amplasate pe lotul de pământ cu nr. cadastral 0100113196,

cu suprafața de 0,0293 ha este SRL „Tarol-DD”, dar nu ÎI „Kasparean”.

Afirmă că, Consiliul mun. Chișinău la adoptarea deciziei a ignorat prevederile

art. 9 alin. (2) din Legea nr.37 din 18.07.2003 privind actele normative ale

Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și locale care

stabilesc că actele normative ale autorităților administrației publice centrale și

locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituționale, legilor, precum

și hotărârilor și ordonanțelor Guvernului.

Solicită anularea deciziei nr.10/15-3 din 04 decembrie 2014 „Cu privire la

darea în arendă a lotului de pământ cu suprafața de 0,0117 ha din str.

Independenței, 24/4, ÎI „Kasparean” pentru organizarea terasei de vară adiacentă

obiectivului de alimentație publică.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 iunie 2015, s-a

admis integral cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului mun. Chișinău, intervenienți

accesorii ÎI „Kasparean” și SRL „Tarol-DD” cu privire la contestarea actului

administrativ; s-a anulat decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 10/15-3 din 04

decembrie 2014 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pământ din str.

Independenței, 24/4, ÎI „Kasparean”, ca fiind emisă contrar prevederilor legale.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 19.06.2015, Consiliul mun.

Chișinău a depus cerere de apel, solicitând casarea integrală a hotărârii

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 iunie 2015 cu emiterea unei noi hotărâri

prin care acțiunea dată să fie respinsă.

În motivarea apelului, apelantul menționează că, la examinarea pricinii date

instanța de judecată nu a determinat corect circumstanțele de fapt și de drept

existențe.

Susține că conform planului lotului, parametrilor și amplasării, terenul nu

poate fi format ca bun imobil separat, deoarece nu întrunește condițiile bunului

imobil separat conform art. 7 din Legea nr.354 din 28.10.2004 cu privire la

formarea bunurilor imobile.

Mai menționează că, terenul dat nu are megieși, nu au existat alte cereri în

privința transmiterii în arendă a lotului vizat, ca urmare fiind transmis în arendă

conform prevederilor legale și anume art. 4 alin. (9) din Legea nr.1308 din

25.07.1997 privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2015, s-a respins apelul

depus de Consiliul mun. Chișinău și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 18 iunie 2015.

La 28.12.2015, Tofan Alina în interesele Primarului general al mun. Chișinău

și Consiliului mun. Chișinău, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 20 octombrie 2015, solicitând casarea hotărârilor instanțelor

judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 02 martie 2016, a fost admis

recursul declarat de Tofan Alina în interesele Primarului general al mun. Chișinău

și Consiliului mun. Chișinău, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 20

octombrie 2015 cu remiterea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în

alt complet de judecată.

2

Rejudecând cauza, la 19 iulie 2016 Curtea da Apel Chișinău a adoptat decizia

prin care a respins apelul declarat de Consiliul mun. Chișinău și a menținut

hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 iunie 2015.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele

dosarului, iar argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă și

justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept

material și procedural și în consecință a adoptat o hotărâre legală și întemeiată.

Considerând ilegală decizia instanței de apel, la 05.10.2016, Consiliul mun.

Chișinău a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 19 iulie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chisinău din 18 iunie 2015 și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a

acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat argumentele expuse și în

cererea de apel.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, completul atestă

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel

a apreciat înscrisurile probatoare și a constatat circumstanțele cauzei. În viziunea

recurentului, instanțele nu au apreciat că conform planului lotului, parametrilor și

amplasării, terenul nu poate fi format ca bun imobil separat, deoarece nu întrunește

condițiile bunului imobil separat, terenul dat nu are megieși, nu au existat alte

cereri în privința transmiterii în arendă a lotului vizat, ca urmare fiind transmis în

arendă conform prevederilor legale.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt

și de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare minuțioasă de către

instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural,

așa cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

3

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe

când în recursul declarat de Consiliul mun. Chișinău, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Consiliul mun. Chișinău ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

D I S P U N E:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Consiliul mun. Chișinău.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Galina Stratulat

Iuliana Oprea

4