3ra-1509/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță, Judecătoria Centru, mun. Chișinău dosarul nr. 3ra-1509/2016

judecător: Gh. Stratulat

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

judecători: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

16 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Iurie Bejenaru, Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

avocatul Vadim Marchitan, în interesele lui Marin Baranov,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Marin

Baranov împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la declararea nulității actului de constatare a stării de ebrietate,

anularea ordinului de sancționare disciplinară, restabilirea în funcția anterior

deținută, încasarea salariului pentru lipsă forțată de la muncă, încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Marin Baranov și menținută hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 04 aprilie 2016,

c o n s t a t ă :

La 08 august 2014, Marin Baranov s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției al MAI cu privire la

declararea nulității actului de constatare a stării de ebrietate, anularea ordinului de

sancționare disciplinară, restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea

salariului pentru lipsă forțată de la muncă, încasarea prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 24 iunie 2014, în cadrul

Direcției inspectare efectiv a Inspectoratului General al Poliției al MAI a fost

înregistrat raportul și materialele anchetei de serviciu privind prezența la serviciu

în stare de ebrietate, la data de 13 iunie 2014 a ofițerului de sector al Sectorului de

poliție nr. 1 al IP Buiucani, locotenent - major de poliție Marin Baranov.

Menționează că, în cadrul examinării materialelor acumulate s-a stabilit

faptul că conform dispoziției Inspectoratului General al Poliției al MAI nr. 34/3-

131 din 30 aprilie 2014 „Cu privire la organizarea, desfășurarea și verificarea

pregătirii fizice a angajaților cu statut special din cadrul subdiviziunilor IGP” la

13 iunie 2014, angajații IP Buiucani mun. Chișinău au susținut normativele de

control la pregătirea fizică pe teritoriul aferent lacului „Valea Morilor”.

1

În cadrul desfășurării și verificării pregătirii fizice locotenentul- major de

poliție Marin Baranov a fost suspectat de consumarea băuturilor alcoolice.

Afirmă reclamantul că, la 13 iunie 2014 a fost perfectat procesul-verbal nr.

10372 referitor la prezența sa la serviciu în stare de ebrietate. Fiind chestionat pe

marginea cazului dat ultimul a negat prezentarea s-a la serviciu în stare de

ebrietate.

Indică că, nu este de acord cu ordinul emis la 10 iulie 2014, privind

suspendarea contractului individual de muncă în privința lui Marin Baranov din

motiv că este ilegal, lipsit de orice suport probatoriu efectiv, care atentează grav

drepturile fundamentale proclamate atât de legislația națională cât și de Convenția

CEDO, la care Republica Moldova este parte.

Susține că, concedierea reclamantului a fost dispusă fără consultarea

prealabilă a organului sindical, așa cum cere art. 87 alin. (1) și art. 87 alin. (4)

Codul muncii.

Afirmă reclamantul că, pârâtul nu a consultat opinia organului sindical cu

privire la sancționarea lui Marin Baranov. Ordinul de concediere nu a fost adus la

cunoștința lui Marin Baranov, contrar art. 81 alin. (3), art. 210 alin. (2) Codul

muncii și pct. 87, 88, 89 al Statutului disciplinar al polițistului adoptat prin

Hotărârea Guvernului RM din 09 iulie 2013 nr. 502, drept urmare ordinul din 10

iulie 2014, a fost emis nefondat și ilegal.

Solicită reclamantul declararea nulității actului din 13 iunie 2014 privind

constatarea stării de ebrietate a angajatului IP Buiucani, locotenentului major de

politie Marin Baranov; anularea Ordinului Inspectoratului General al Poliției al

MAI cu privire la sancționarea disciplinară a angajatului IP Buiucani mun.

Chișinău, locotenent major de poliție Marin Baranov nr. 413 ef din 10 iulie 2014;

restabilirea lui Marin Baranov, în funcția anterior deținută de ofițer de sector al

sectorului de poliție nr. 1 al IP Buiucani mun. Chișinău; încasarea din contul

Inspectoratului General al Politiei al MAI în beneficiul lui Marin Baranov a sumei

în mărime de 10 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral; încasarea din contul

Inspectoratului General al Poliției al MAI în beneficiul lui Marin Baranov a sumei

de 5 000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistența juridică; obligarea Inspectoratului

General al Poliție al MAI de a achita lui Marin Baranov salariul mediu lunar

pentru toata perioada lipsei forțate de la serviciu, conform funcției deținute,

începând cu perioada de la 10 iulie 2014 și până la restabilirea acestuia în funcție.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04 aprilie 2016

acțiunea privind anularea ordinului Inspectoratului General al Poliției cu privire la

sancționarea disciplinară a angajatului IP Buiucani mun. Chișinău, locotenent

major de poliție Marin Baranov nr. 413 ef din 10 iulie 2014, restabilirea lui Marin

Baranov în funcția anterior deținută de ofițer de sector al sectorului de poliție nr. 1

al IP Buiucani mun. Chișinău, încasarea prejudiciului moral în sumă de 10 000

lei, încasarea salariului mediu pentru lipsa forțată de la serviciu și a cheltuielilor

de asistență juridică în mărime de 5 000 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

În partea pretenției lui Marin Baranov împotriva Inspectoratului General al

Poliției al MAI privind declararea nulității actului din 13 iunie 2014, privind

constatarea stării de ebrietate a lui Marin Baranov procesul a fost încetat.

2

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 07 aprilie 2016, Marin

Baranov a contestat cu apel hotărârea, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2016 s-a respins cererea

de apel depusă de Marin Baranov și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 04 aprilie 2016.

La 15 august 2016, avocatul Vadim Marchitan, în interesele lui Marin

Baranov a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe

cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele de judecată au interpretat

eronat normele de drept material, nu au elucidat circumstanțele cauzei, și nu au

ținut cont de argumentele invocate de recurent, apreciind doar argumentele

intimatului.

Susține recurentul că instanțele de judecată la adoptarea soluției nu au

reținut spre examinare faptul că lui Marin Baranov nu i-a fost adus la cunoștință

ordinul de eliberare, întru respectarea prevederilor Codului Muncii.

Consideră totodată că, ordinul nr. 413 ef din 10 iulie 2014 a fost emis cu

încălcarea prevederilor art. 87 Codul muncii, deoarece la eliberarea nu s-a

solicitat poziția organului sindical.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat la 15 august 2016, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30

iunie 2016 este depus în termen, în cazul în care copia deciziei a fost expediată în

adresa părților la 22 iulie 2016 (f.d. 136), iar la materialele cauzei nu se regăsește

dovada recepționării acesteia de către părți.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Vadim

Marchitan, în interesele lui Marin Baranov nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe

când în recursul declarat de avocatul Vadim Marchitan, în interesele lui Marin

Baranov, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de avocatul Vadim Marchitan, în interesele lui Marin

Baranov ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de avocatul Vadim Marchitan, în interesele lui Marin

Baranov se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

4