3ra-171/17 — anularea ordinului de concediere, repunerea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată

3ra-171/17 — anularea ordinului de concediere, repunerea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra-171/17

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău (jud. A. Cucerescu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. D. Manole, A. Bostan, I. Cotruță)

DECIZIE

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii: Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției a Ministerului

Afacerilor Interne, prin intermediul reprezentantului Andriuța Valentin,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Leșanu Andrei

împotriva Inspectoratului General al Poliției, intervenient accesoriu Bragarenco Denis

cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la muncă, încasarea

prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 08 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 09 februarie 2016, Lesanu Andrei s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției, intervenient accesoriu

Bragarenco Denis privind contestarea ordinului de sancționare disciplinară nr.36 ef din

28 ianuarie 2016, restabilirea la muncă, încasarea prejudiciului material, moral și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la data de 17 ianuarie 2016, fiind implicat în

activitatea de serviciu a fost telefonat și chemat de urgență la sediul batalionului unde

i s-a propus la cererea unor angajați din cadrul Direcției inspectare efectiv să treacă

testul de alcoolemie. În urma efectuării testului alcoolscopic s-a constatat că nu era în

stare de ebrietate fiind lăsat să-și îndeplinească în continuare atribuțiile de serviciu.

Rezultatul expertizei i-а fost refuzat spre prezentare și semnare.

Menționează reclamantul că, pentru a se asigura că la momentul supunerii testului

alcoolscopic nu se afla în stare de ebrietate s-a deplasat la Dispensarul Republican de

Narcologie unde a efectuat o expertiză suplimentară care a demonstrat că nu consumase

băuturi alcoolice. Ulterior, în urma supunerii testului alcoolscopic efectuat de către

angajații Direcției inspectare efectiv, a fost inițiată anchetă de serviciu și i s-au cerut

explicații în legătură cu pretinsa stare de ebrietate în care sa aflat la data de 17 ianuarie

2016.

1

Indică reclamantul că, în rezultatul anchetei de serviciu prin ordinul

Inspectoratului General al Poliței nr. 36 ef din 28 ianuarie 2016 a fost sancționat

disciplinar, fiindu-i aplicată măsura disciplinară - concedierea.

Declară reclamantul că, în textul ordinului de concediere se indică că, pentru

încălcarea prevederilor art. 28 alin. (1) lit. g) al Legii cu privire a activitatea poliției și

statutul polițistului, art. 9 alin. (2) lit. d) din Codul muncii, art. 6 lit. j) și pct. 13 din

Codul de etică și deontologie a polițistului, acțiuni manifestate prin exercitarea la 17

ianuarie 2016 a atribuțiilor de serviciu, fiind implicat în serviciu ca persoană

responsabilă, în stare de ebrietate alcoolică, fapt confirmat prin concluzia testării

alcoolscopice întru stabilirea gradului de ebrietate produsă de alcool cu aparatul

„Drager” fiind stabilit gradul de ebrietate alcoolică 0.20 mg/1 în aer respirat, în

conformitate cu art. 47alin. (l) lit. k) al Legii cu privire la activitatea poliției și statutul

polițistului, comandantul de grupă al Companiei Rîșcani al Batalionului nr. 2 al brigăzii

de patrulare a Inspectoratului național de patrulare al Inspectoratului General al Poliție,

maiorul de poliție Leșanu Andrei a fost sancționat disciplinar cu concedierea.

Susține reclamantul că, faptele constatate nu corespund adevărului întrucât în acea

zi nu a consumat băuturi alcoolice. Astfel, concluziile expuse în ordinul contestat sunt

întemeiate pe fapte denaturate.

Subsecvent menționează reclamantul că, Inspectoratul General al Poliției este

obligat să compenseze salariul pe care nu l-a primit din cauza privării ilegale de

posibilitatea de a munci. Această obligație survine ca urmare a concedierii ilegale din

funcție.

De asemenea, invocă reclamantul că, urmare a concedierii ilegale s-a aflat într-o

situație umilitoare, or s-a simțit neajutorat și frustrat, a pierdut încrederea în existența

principiilor de dreptate, egalitate și legalitate.

Solicită reclamantul anularea ordinului de concediere, restabilirea la muncă,

încasarea prejudiciului material, compensarea prejudiciului moral în mărime de 10000

lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 14 iunie 2016 a judecătoriei Centru mun. Chișinău s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată înaintată Leșanu Andrei; s-a anulat ordinul nr.36

ef din 28 ianuarie 2016 emis de Inspectoratul General al Poliției cu privire la

sancționarea disciplinară a comandantului de grupă a Companiei Rîșcani a Batalionului

nr.2 al Brigăzii de Patrulare a Inspectoratului național de patrulare al Inspectoratului

General al Poliție, maior de poliție Leșanu Andrei Ștefan; s-a restabilit Leșanu Andrei

în funcția de comandant de grupă a Companiei Rîșcani a Batalionului nr 2 al Brigăzii

de Patrulare a Inspectoratului național de patrulare al Inspectoratului General al Poliție;

s-a încasat din contul Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui Leșanu Andrei

salariul pentru absența forțată de la serviciu pe perioada 28.01.2016 - 14.06.2016

salariul în sumă de 33575,50 lei; s-a încasat din contul Inspectoratul General al Poliției

în beneficiul lui Leșanu Andrei cheltuielile de judecată legate de asistența juridică în

mărime de 3000 lei. În rest, acțiunea s-a respins.

Prin decizia din 08 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Inspectoratul General al Poliției și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

La data de 28 decembrie 2016, Inspectoratul General al Poliției, prin intermediul

reprezentantului Andriuța Valentin, a declarat recurs împotriva deciziei din 08

2

noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanța de apel la examinarea pricinii nu

a respectat prevederile art. 373 alin. (5) CPC, care stipulează că, instanța de apel este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

De asemenea, indică recurentul că, atât instanța de fond, cât și cea de apel nu a

respectat, la examinarea cauzei, principiul egalității părților în fața legii și a justiției,

precum și contradictorialitatea și egalitatea părților în drepturile procedurale, admițând

o derogare de la prevederile art. 130 alin. (4) CPC, ce impune instanța de judecată să

reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și

respingerea altor probe, însă contrar acestor prevederi instanța de apel a dat o apreciere

unilaterală, în favoarea intimatului/reclamantului.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune

în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 08 noiembrie 2016. Conform

materialelor pricinii, decizia contestată a fost expediată în adresa participanților la

proces la data de 18 noiembrie 2016, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc.

Recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției, prin intermediul reprezentantului

Andriuța Valentin, la data de 28 decembrie 2016, se consideră a fi declarat în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Analizând legalitatea actelor de dispoziție atacate, prin prisma argumentelor

invocate de către participanții la proces și a materialelor din dosar, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul drept întemeiat și care urmează a fi admis din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Instanța de recurs constată că concluziile instanțelor de judecată și soluția dată în

sensul admiterii acțiunii sunt incorecte, fapt ce rezultă din aprecierea eronată a

materialului probator propus de părți în raport cu prevederile legale aplicabile

raportului juridic în litigiu.

Problema de drept în prezenta acțiune este raportată la normele de drept material

cu privire la concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru

absența forțată de la muncă, răspunderea angajatorului pentru eliberarea nelegitimă din

serviciu, obligația angajatorului de a repara prejudiciul cauzat persoanei ca rezultat al

privării ilegale de posibilitatea de a munci, aspecte reglementate în Codul muncii.

Astfel, aprecierea temeiniciei și legalității hotărârilor instanțelor judecătorești

inferioare, revine instanței de recurs prin prisma problemei de drept indicate și

normelor ce guvernează prezentul raport juridic litigios, după cum urmează.

Conform art. 3 al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr.

320 din 27.12.2012, poliția activează în conformitate cu Constituția Republicii

Moldova, cu prezenta lege, cu alte acte normative în vigoare și cu tratatele

internaționale la care Republica Moldova este parte.

3

Conform art. 53 al Legii enunțate supra, se consideră abateri disciplinare acțiunile

sau inacțiunile polițistului prin care se încalcă prevederile legii, ale altor acte

normative, restricțiile și interdicțiile stabilite, clauzele contractului individual de

muncă, cerințele fișei postului, prevederile Codului de etică și deontologie al

polițistului.

Conform art. 54 al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului,

comiterea de abateri disciplinare, în funcție de gravitatea lor și de gradul de vinovăție,

atrage aplicarea următoarelor sancțiuni disciplinare: a) avertisment; b) mustrare; c)

mustrare aspră; d) retrogradare cu un grad special; e) retrogradare în funcție; f)

concediere.

Conform pct. 36 (2) din Statutul disciplinar al polițistului, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 502 din 09.07.2013, constituie abatere disciplinară prezentarea la

serviciu în stare de ebrietate sau consumul de băuturi alcoolice, de stupefiante ori de

substanțe toxice în timpul serviciului;

Conform art. 86 alin. (1) lit. i) Codului muncii, concedierea – desfacerea din

inițiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată,

precum și a celui pe durată determinată se admite pentru prezentarea la lucru în stare

de ebrietate alcoolică, narcotică sau toxică, stabilită în modul prevăzut la art.76 lit. k).

Conform art. 76 lit. k) Codul muncii, prezentare la locul de muncă în stare de

ebrietate alcoolică, narcotică sau toxică se constatată prin certificatul eliberat de

instituția medicală competentă sau prin actul comisiei formate dintr-un număr egal de

reprezentanți ai angajatorului și ai salariaților.

Conform art. 210 alin. (1) Codul muncii, sancțiunea disciplinară se aplică prin

ordin (dispoziție, decizie, hotărâre), în care se indică în mod obligatoriu temeiurile de

fapt și de drept ale aplicării sancțiunii; termenul în care sancțiunea poate fi contestată;

organul în care sancțiunea poate fi contestată.

Astfel, din materialele pricinii s-a constatat că, la 17 ianuarie 2016, conform

tabelului de repartizare a forțelor și mijloacelor a Companiei Rîșcani a Batalionului nr.

2 al Brigăzii de patrulare, maiorul de poliție Leșanu Andrei a fost implicat în serviciu

conform repartizării posturilor, patrulelor auto și pedestre, în schimbul II 07:00 –

19:00.

La fel, s-a stabilit că, la data de 17 ianuarie 2016 Leșanu Andrei fiind implicat în

activitatea de serviciu a fost telefonat și chemat la sediul batalionului unde a fost supus

testului de alcoolemie. Conform concluziei testării alcooscopice întru stabilirea

gradului de ebrietate produsă de alcool cu aparatul „Drager” s-a constatat că

reclamantul este în stare de ebrietate alcoolică, concentrația alcoolului în aerul respirat

constituind 0,20 mg/l.

În rezultatul anchetei de serviciu, prin ordinul nr. 36 ef din 28 ianuarie 2016 emis

de Inspectoratul General al Poliției, Leșanu Andrei a fost sancționat disciplinar cu

concediere din poliție pentru încălcarea prevederilor art. 28 alin. (1) lit. g) al Legii nr.

320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului, art. 9 alin (2)

lit. d) din Codul muncii, pct. 6 lit. j) din Codul de etică și dantologie al polițistului,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 481 din 10.05.2006.

Cu referire la cele reflectate supra, Colegiul ajunge la concluzia că instanța de

fond și cea de apel incorect au dat apreciere situației stabilite și anume că la efectuarea

anchetei de serviciu în privința reclamantului nu s-au luat în calcul circumstanțele

4

importante la elucidarea cazului, ceea ce a dus la aplicarea unei sancțiuni abuzive.

Colegiul consideră că instanțele ierarhic inferioare au emis hotărâri neîntemeiate,

deoarece nu au verificat temeinicia constatărilor participanților la proces și fără a

elucida pe deplin circumstanțele cauzei, au confirmat ilegalitatea actului contestat.

În acest context, Colegiul reiterează că rezultând din prevederile art. 9 alin. (2) lit.

d) din Codul muncii, salariatul este obligat să respecte disciplina muncii.

Conform art. 28 alin. (1) lit. g) al Legii cu privire a activitatea poliției și statutul

polițistului, polițistului îi este interzis să abuzeze de calitatea oficială și să compromită,

prin activitatea sa privată ori publică, prestigiul funcției sau al autorității din care face

parte.

Instanța de recurs menționează că Leșanu Andrei activând în cadrul

Inspectoratului General al Poliției, în funcția de comandant de grupă al Companiei

Rîșcani al Batalionului nr. 2 al Brigăzii de patrulare a Inspectoratului național de

patrulare al Inspectoratului General al Poliție, maior de poliție, și-a asumat obligația de

a îndeplini conștiincios obligațiile de serviciu și de a exercita atribuțiile funcției

deținute conform legislației în vigoare, asigurând îndeplinirea sarcinilor ce stau în fața

Poliției în mod obiectiv și imparțial, precum și de a executa ordinele, dispozițiile și

indicațiile legale ale conducătorilor.

Din speța dată rezultă că, contrar obligațiilor asumate prin contractul individual

de muncă încheiat cu Inspectoratul General al Poliției, Leșanu Andrei a dat dovadă de

o atitudine iresponsabilă în exercitarea obligațiilor de serviciu prin nerespectarea

prevederilor art. 28 alin. (1) lit. g) al Legii nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la

activitatea poliției și statutul polițistului, art. 9 alin (2) lit. d) din Codul muncii, pct. 6

lit. j) din Codul de etică și dantologie al polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 481 din 10.05.2006.

Acest fapt rezultă din ordinul emis de Inspectoratul General al Poliției nr. 36 ef

din 28 ianuarie 2016 cu privire la sancționarea disciplinară a comandatului de grupă al

Companiei Rîșcani a Batalionului nr. 2 al Brigăzii de patrulare a Inspectoratului

național de patrulare al Inspectoratului General al Poliție, maior de poliție, Leșanu

Andrei.

Temei de emitere a ordinului respectiv a servit desfășurarea anchetei de serviciu,

inițiată în baza raportului șefului adjunct al DIE a IGP, șef al Secției nr. 1, locotenent-

colonel de poliție, Roman Moraru, înregistrat la 17 ianuarie 2016 în Cancelaria

Direcției inspectare efectiv a IGP, cu privire la pretinsele acțiuni ilegale ale angajatului

Poliției din cadrul Brigăzii de Patrulare a Inspectoratului național de patrulare al

Inspectoratului General al Poliție, maior de poliție, Leșanu Andrei, manifestate prin

lipsirea neîntemeiată de la serviciu.

Conform concluziei anchetei de serviciu s-a constatat că la data de 17 ianuarie

2017, orele 17:49, de către medicul terapeut al punctului medical al Brigăzii de

Patrulare a INP al IGP, cu dispozitivul „Drager”, reclamantul a fost supus testării

alcooscopice pentru stabilirea gradului de ebrietate produs de alcool, în rezultat

constatându-se stare de ebrietate, având concentrația de alcool în aerul expirat de 0,20

mg/l, fapt confirmat prin rezultatul testului nr. 5555 efectuat cu aparatul „Drager”.

Sub aspectul dat, este de reținut că testarea alcoolscopică a fost efectuată în

prezența a mai multor angajați ai Inspectoratului național de patrulare al Inspectoratului

5

General al Poliție, care au și semnat procesul-verbal cu privire la constatarea stării de

ebrietate a lui Leșanu Andrei.

Din materialul probator rezultă și faptul că Leșanu Andrei, nefiind de acord cu

rezultatul testului, a apelat la serviciile specializate oferite de Dispensarul Republican

de Narcologie, unde la orele 18:10 de către medicul Eugen Tofăilă a fost testat repetat,

cu utilizarea alcooltestului „Drager”, nefiind însă constatată starea de ebrietate, iar

concentrația de alcool în aerul expirat fiind de 0,000 mg/l.

Instanțele de judecată, examinând litigiul dat, au concluzionat că pretinsa abatere

disciplinară a lui Leșanu Andrei nu are corespondent faptic, iar concluziile anchetei de

serviciu se bazează pe circumstanțe denaturate, în condițiile când la emiterea actului

contestat pârâtul nu a ținut cont de faptul că la 17 ianuarie 2017 de către Leșanu Andrei

a mai fost efectuată o testare alcoolscopică suplimentară la Dispensarul Republican de

Narcologie prin care s-a demonstrat că reclamantul nu consumase băuturi alcoolice,

expertiză care este în vigoare până în prezent, nefiind contestată de către pârât.

De asemenea, instanțele de judecată, întru justificarea soluțiilor adoptate la caz,

au remarcat și faptul că Inspectoratul General al Poliției la emiterea ordinului menționat

supra urma să se conducă și de prevederile pct. 36 din Regulamentul privind modul de

testare alcoolscopică și examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și

natura ei, care prevede că, divergențele apărute între două concluzii ale examinării

medicale pentru stabilirea stării de ebrietate și natura ei, precum și toate litigiile ce țin

de această examinare se soluționează, la cererea persoanei sau a organului interesat, de

Comisia de control a examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii

ei din cadrul Ministrului Sănătății. Or, având la bază două concluzii diferite ale

examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate a avut obligația de a efectua o

anchetă completă și obiectivă prin stabilirea cauzelor și condițiilor care au dus la

comiterea de către Leșanu Andrei a abaterilor disciplinare prin asigurarea aplicării

corecte a legislației în vigoare, pentru ca fiecare persoană care a comis o abatere

disciplinară să fie sancționată conform vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să

nu fie trasă la răspundere.

La caz, însă, Colegiul reține că, concluziile instanțelor de judecată în partea ce

ține de neefectuarea de către Inspectoratul General al Poliție a unei anchete complete

și obiective prin stabilirea cauzelor și condițiilor care au dus la comiterea de către

Leșanu Andrei a abaterilor disciplinare sunt neîntemeiate, din următoarele

considerente.

Materialul probator anexat atestă că, Inspectoratul General al Poliției, în urma

divergenților apărute între două concluzii ale examinării medicale pentru stabilirea

stării de ebrietate, a expediat în adresa Dispensarului Republican de Narcologie un

demers prin care a solicitat verificarea corectitudinii acțiunilor întreprinse de către

medicul Eugen Tofăilă, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, și anume în timpul

efectuării testării alcooscopice pentru stabilirea gradului de ebrietate produs de alcool

la reclamant.

Prin răspunsul eliberat de Dispensarul Republican de Narcologie s-a constatat că

medicul de gardă - Eugen Tofăilă, în cazul examinării medicale a angajatului

Inspectoratului național de patrulare al Inspectoratului General al Poliție - Leșanu

Andrei nu a examinat persoana în cauză conform cerințelor și normativelor sanitar-

epidemiologice în vigoare, nu a determinat frecvența pulsului și a respirației, nu a

6

determinat tensiunea arterială, nu a aplicat corect proba în poziția Romberg, nu a

confirmat alcoolemia, adică medicul de gardă a încălcat procedura de examinare,

circumstanțe ce au dus la sancționarea disciplinară a lui Eugen Tofăilă.

Conform pct. 9 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și

examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16.04.2009 cu modificările ulterioare, testarea

alcoolscopică se efectuează de către persoanele abilitate în acest scop (angajații

Inspectoratului național de patrulare al Inspectoratului General al Poliție, lucrătorii

medicali, inspectorii „Controlului treziei” și alții), instruite în modul stabilit și cu

respectarea regulilor și normativelor sanitar-epidemiologice în vigoare.

Conform pct. 2 din Regulamentul menționat supra, examinarea medicală pentru

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei (examinarea medicală) – complex de acțiuni și

procedee cu caracter medical, stabilite prin actele normative ale Ministerului Sănătății

ce au drept scop determinarea și evaluarea stării de ebrietate a persoanei examinate.

Conform art. 27 din Regulamentul menționat, starea de ebrietate se stabilește

conform criteriilor prevăzute în prezentul Regulament, confirmată prin rezultatul

analizei de laborator a probelor biologice prelevate.

Având la bază normele de drept citate supra, Colegiul reține că examenul medical

pentru stabilirea stării de ebrietate și natura ei, efectuat angajatului Inspectoratului

național de patrulare al Inspectoratului General al Poliție, Leșan Andrei, în cadrul

Dispensarului Republican de Narcologie a fost îndeplinit cu încălcarea prevederilor

Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din

16.04.2009.

Acest fapt fiind confirmat și prin răspunsul eliberat de către instituția medicală

specializată, în speță - Dispensarul Republican de Narcologie, prin care s-a adus la

cunoștința pârâtului despre sancțiunea disciplinară aplicată medicului care a efectuat

examenul medical angajatului Inspectoratului național de patrulare al Inspectoratului

General al Poliție, conform ordinului nr. 15-p din 25.01.2016. (f.d. 39-40)

În contextul dat, Colegiul notează ca fiind relevantă afirmația Inspectoratului

General al Poliției, precum că actul nr. 2339 al examinării medicale de constatare a

faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și natura ei eliberat de

Dispensarul Republican de Narcologie este ilegal, fiind întocmit cu încălcarea

procedurii stabilite normele de drept material ce guvernează litigiului dat.

Sub aspectul dat, Colegiul reține ca relevantă și poziția Inspectoratului General al

Poliției referitor la lipsa probelor ce ar demonstra că lucrătorul medical ce a întocmit

actul nr. 2339 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, ar fi prelevat probe biologice, ori aceasta este

o condiție obligatorie pentru examinarea medicală stabilită expres în ordinul

Ministerului Sănătății nr. 155 din 01.06.2009 despre implementarea Hotărârii

Guvernului nr. 296 din 16.04.2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind

testarea alcoolscopică și examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și

naturii ei, precum și ordinul nr. 80 din 20.03.2009 cu privire la recoltarea și analiza

probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, consumului de droguri și de alte

substanțe psihotrope, de medicamente cu efecte similare acestora.

7

Prin urmare, Colegiul notează că expertiza alcoolscopică efectuată la Dispensarul

Republican de Narcologie nu poate sta la baza anulării ordinului emis de Inspectoratul

General al Poliției nr. 36 ef din 28 ianuarie 2016, deoarece după cum s-a menționat și

supra a fost emisă cu încălcarea procedurii prevăzute de Regulamentul privind testarea

alcoolscopică și examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei,

aprobat de Guvern, precum și de ordinele emise de Ministerul Sănătății.

Respectiv, este incorectă ipoteza instanțelor de judecată asupra atitudinii de

neglijență a Inspectoratului General al Poliției cu privire la efectuarea unei anchete

complete și obiective prin stabilirea cauzelor și condițiilor care au dus la comiterea de

către Leșanu Andrei a abaterilor disciplinare.

Ori, Leșanu Andrei prin acțiunile sale, a admis încălcări grave a obligațiilor de

serviciu, manifestate prin prezentarea la serviciu în stare de ebrietate, fapt ce duce la

discreditarea imaginii Inspectoratului General al Poliției.

În contextul dat, Colegiul remarcă prevederile art. 201 Codul muncii, conform

cărora, disciplina muncii reprezintă obligația tuturor salariaților de a se subordona unor

reguli de comportare stabilite în conformitate cu prezentul cod, cu alte acte normative,

cu convențiile colective, cu contractele colective și cu cele individuale de muncă,

precum și cu actele normative la nivel de unitate, inclusiv cu regulamentul intern al

unității.

Subsecvent la cele descrise supra, este de reținut că instanțele ierarhic inferioare

și-au întemeiat concluziile și pe faptul că, existând divergențe între două expertize

medicale, Inspectoratul General al Poliției era obligat să solicite formarea unei Comisii

de control a examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei din

cadrul Ministrului Sănătăți în scopul efectuării unei examinări medicale repetate.

La capitolul dat, Colegiul reiterează prevederile pct. 35 din Regulamentului

privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de

ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16.04.2009 cu

modificările ulterioare, conform cărora, concluzia examinării medicale pentru

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, inclusiv rezultatul analizei de laborator a

probelor biologice pot fi contestate de subiectul examinării medicale ori de organul de

drept care a dispus examinarea medicală, în termen de 3 zile din data anunțării

concluziei, prin solicitarea analizei de laborator repetate în cadrul altei instituții

medicale abilitate, decât cea care a efectuat investigația inițială.

Din norma de drept precitată rezultă că, examinarea medicală repetată poate fi

efectuată prin solicitarea analizei de laborator repetate.

În speță, Ministrului Sănătății, ca organ de control, nu putea să-și exercite

atribuțiile privind verificarea corectitudinii concluziilor medicale emise, deoarece

instituția medicală specializată, în speță - Dispensarul Republican de Narcologie, nici

nu a recoltat probe biologice necesare pentru stabilirea alcoolemiei reclamantului.

Respectiv, era inoportun și alogic de a solicita o examinare medicală repetată în

condițiile când nu existau probe biologice care ar fi putut fi supuse examinării.

În contextul dat, ipoteza instanțelor de judecată privind neaplicarea de către

Inspectoratul General al Poliției a prevederilor pct. 36 din Regulamentul privind modul

de testare alcoolscopică și examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și

natura ei la emiterea ordinului contestat este neîntemeiată.

Astfel, instanța de recurs consideră ordinul Inspectoratului General al Poliției nr.

8

36 ef din 28 ianuarie 2016 cu privire la sancționarea disciplinară a comandantului de

grupă al Companiei Rîșcani a Batalionului nr. 2 al Brigăzii de Patrulare a INP al IGP,

maior de poliție, Leșanu Andrei, ca fiind emis cu respectarea legislației în vigoare.

Mai mult ca atât, din materialul probator anexat rezultă că Leșanu Andrei a mai

fost sancționat disciplinar cu retrogradare din funcție prin ordinul Inspectoratului

General al Poliției nr. 86 ef din 11 februarie 2015.

În atare circumstanțe, nu poate fi reținută critica reclamantului Leșanu Andrei,

precum că ordinul de sancționare contestat a fost emis contrar prevederilor legale și

anume nu au fost indicate circumstanțele de fapt și de drept, care au servit temei pentru

inițierea anchetei de serviciu, consecințele faptei comise, probele ce confirmă

vinovăția, circumstanțele atenuante sau agravante și argumentarea constatărilor

efectuate.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reiterează că la eliberarea din funcție a lui Leșanu Andrei au fost respectate

prevederile legislației în vigoare, nefiind stabilite careva abateri din partea

Inspectoratului General al Poliției, din care considerente angajatorul întemeiat a dispus

concedierea lui Leșanu Andrei din funcția deținută ca urmare a nerespectării disciplinei

în cadrul serviciului de Poliție și anume prezentarea la locul de muncă în stare de

ebrietate.

În contextul dat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că instanțele ierarhic inferioare neîntemeiat au

concluzionat că Leșanu Andrei a fost concediat ilegal.

Concomitent, Colegiul notează și faptul că reclamantul, în cadrul ședinței de

judecată în prima instanță, conform susținerilor verbale, a indicat că angajatorul i-a

lezat grav drepturile fundamentale la apărare prin neacordarea posibilității de a da

explicații și de a prezenta probe în susținerea poziției sale, care conform pct. 58 al

Statutului disciplinar al polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 502 din

09.07.2013, persoana, în privința căreia se desfășoară ancheta de serviciu, este în drept

să solicite înlăturarea persoanei care efectuează ancheta de serviciu, la apariția

temeiurilor prevăzute în pct. 48 al prezentului Statut disciplinar; să prezinte persoanei

care efectuează ancheta de serviciu probele pe care le consideră necesare, în vederea

demonstrării nevinovăției sale sau care pot influența la aplicarea unei sancțiuni

disciplinare mai blânde; la finalizarea anchetei de serviciu să facă cunoștință cu ordinul

și materialele anchetei, cu respectarea legislației privind secretul de stat și protecția

datelor cu caracter personal; să conteste acțiunile persoanei care efectuează ancheta de

serviciu și deciziile adoptate în cadrul acesteia, la conducătorul subdiviziunii care a

dispus efectuarea anchetei de serviciu, iar după caz, la conducătorul ierarhic superior.

Cu referire la critica lui Leșanu Andrei, Colegiul reține că, conform pct. 40 al

Statutului disciplinar al polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 502 din

09.07.2013, temei de inițiere și efectuare a anchetei de serviciu constituie: petițiile

cetățenilor; informațiile și sesizările organelor de urmărire penală, procuraturii și

instanțelor judecătorești; demersurile și interpelările autorităților publice centrale si

locale, persoanelor cu funcții de răspundere ale întreprinderilor, instituțiilor și

organizațiilor; publicațiile și informațiile din mijloacele de informare în masă;

comunicările angajaților Ministerului Afacerilor Interne, autorităților administrative și

instituțiilor subordonate despre abaterile disciplinare comise de către polițiști;

9

depistările nemijlocite de către personalul Poliției și angajații Ministerului Afacerilor

Interne cu atribuții polițienești, în cadrul activității de serviciu sau a controalelor

(reviziilor) efectuate, a cazurilor de încălcare a legislației, disciplinei de serviciu

comise de către polițiști.

Astfel, după cum s-a menționat supra, la baza inițierii anchetei de serviciu a stat

raportul șefului adjunct al DIE a IGP, șef al Secției nr. 1, locotenent - colonel de poliție,

Roman Moraru cu privire la pretinsele acțiuni ilegale ale angajatului Poliției din cadrul

Brigăzii de Patrulare a INP a IGP, maior de poliție, Leșanu Andrei, manifestate prin

lipsirea neîntemeiată de la serviciu.

Respectiv, în cadrul anchetei de serviciu au fost date explicații atât din partea lui

Leșanu Andrei, cât și din partea altor angajați ai Inspectoratului național de patrulare

al Inspectoratului General al Poliției. (f.d. 43-64)

De asemenea, este cert și faptul că ancheta de serviciu și ordinul de sancționare a

fost aduse la cunoștința reclamantului la data de 28 ianuarie 2016, fapt recunoscut de

către Leșanu Andrei în cererea de chemare în judecată.

Deci, nu poate fi invocat aspectul nerespectării de către Inspectoratul General al

Poliției a drepturilor fundamentale de apărare a lui Leșanu Andrei prin neacordarea

posibilității de a da explicații și de a prezenta probe în cadrul desfășurării anchetei de

serviciu.

În aceste ordine de idei, instanța de recurs consideră că Inspectoratul General al

Poliției la emiterea ordinului de sancționare disciplinară a constatat pe deplin

circumstanțele atenuante comise de către salariat și a probat vinovăția acestuia în

vederea nerespectării disciplinei în cadrul serviciului în poliție.

În cumulul circumstanțelor descrise supra, coroborate cu normele enunțate,

rezultă și netemeinicia capetelor de cerere subsecvente ale lui Leșanu Andrei și anume

încasarea din contul Inspectoratul General al Poliției în beneficiul său a salariului

pentru absența forțată de la muncă, încasarea prejudiciului material, moral și a

cheltuielilor de judecată sub formă de asistență juridică.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe au fost adoptate contrar normelor de drept material și

circumstanțelor de fapt, iar argumentele invocate de recurent sunt întemeiate, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care va respinge cererea de

chemare în judecată depusă de Leșanu Andrei.

În baza celor expuse, în conformitate art. art. 445 alin. (1) lit. b), 445 alin.(3) Cod

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției a Ministerului

Afacerilor Interne, prin intermediul reprezentantului Andriuța Valentin.

Se casează decizia din 08 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 14 iunie 2016 a judecătoriei Centru mun. Chișinău, în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată înaintată de către Leșanu Andrei împotriva Inspectoratului General

al Poliției, intervenient accesoriu Bragarenco Denis cu privire la anularea ordinului de

10

concediere, restabilirea la muncă, încasarea prejudiciului material, moral și a

cheltuielilor de judecată și se pronunță o nouă hotărâre, prin care:

-se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Leșanu

Andrei împotriva Inspectoratului General al Poliției, intervenient accesoriu Bragarenco

Denis cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la muncă, încasarea

prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii: Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Oleg Sternioală

11