2ra-2456/16 — obligarea de a demola constructia, de a efectua din cont propriu lucrări de terasment si încasarea prejudiciului material
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea de a demola constructia, de a efectua din cont propriu lucrări de terasment si încasarea prejudiciului material
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-2456/16 — obligarea de a demola constructia, de a efectua din cont propriu lucrări de terasment si încasarea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 3ra-2456/16
prima instanță: I. Goncearuc
instanța de apel: E. Ababei, G. Polivenco, N. Tuhari
ÎNCHEIERE
09 noiembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru
Judecătorii Valentina Clevadî și Oleg Sternioală
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ana Mînzat,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ana Mînzat
împotriva Tighipco (Emilia) Ludmila, Rusu Larisa, Ciucium Anatolie, intervenient
accesoriu Primăria orașului Florești cu privire la obligarea de a demola construcția,
efectuării din cont propriu a lucrărilor de terasament, buna administrare a proprietății
comune și încasarea prejudiciului material,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 28 iunie 2016, prin care a fost respins
apelul declarat de către Ana Mînzat, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Florești
din 13 ianuarie 2016,
constată
La 27 martie 2015, Ana Mînzat a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Tighipco (Emilia) Ludmila, Rusu Larisa, Ciucium Anatolie, intervenient accesoriu
Primăria orașului Florești cu privire la obligarea de a demola construcția, efectuării
din cont propriu a lucrărilor de terasament, buna administrare a proprietății comune și
încasarea prejudiciului material.
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că este proprietara apartamentului
nr. 2 din str. 31 August 4 or. Florești în temeiul contractului de vînzare- cumpărare a
imobilului din 27 martie 2013. Susține reclamanta că apartamentul menționat este
situat într-o casă cu mai multe apartamente cu o curte comună și sector de teren
proprietate comună.
Indică reclamanta, că în urma procurării imobilului nominalizat a devenit vecină
cu pîrîții Tighipco (Emilia) Ludmila, Rusu Larisa fiica acesteia și Ciucium Anatolie
ginerele, care locuiesc în apartamentul nr. 1 din str. 31 August 4 or. Florești, a cărui
proprietar este Tighipco (Emilia) Ludmila.
1
Menționează reclamanta că Ciucium Anatolie a efectuat o construcție anexă la
apartamentul nr. 1 din str. 31 August 4 or. Florești prin care a blocat trecerea apei
pluviale din curtea comună spre calea de acces naturală, iar întreaga apă se
acumulează în fața ușii apartamentului care aparține reclamantei.
Totodată reclamanta a indicat că Ciucium Anatolie a edificat un perete ce a blocat
geamul apartamentului ei, fiind în imposibilitate de a exploata. De asemenea a
efectuat lucrări de terasament cu o grosime de circa 4 cm. În legătură cu acest fapt,
reclamanta a fost nevoită să efectueze din cont propriu lucrări de reparație la acoperiș,
pentru ca apa pluvială să nu se verse pe pereții casei sale, pentru ce a suportat cheltuieli
în sumă de 7106,39 lei, fapt confirmat prin actul de constare din 17 octombrie 2013
eliberat de către Primăria orașului Florești și prin devizul de cheltuieli din 11 august
2014.
Faptul ilegalității efectuării lucrărilor de construcție se confirmă prin certificatul
nr. 1512 din 28 iulie 2014, eliberat de Primăria orașului Florești, care atestă că pentru
imobilul din str. 31 August 4 or. Florești nu au fost eliberate autorizații de construcții,
precum și din răspunsul nr. 01 din 03 septembrie 2014 a Inspecției de Stat în
construcții, potrivit căruia lui Ciucium Anatolie nu i-a fost eliberat autorizație de
construcție.
Reclamanta susține că pîrîții au debranșat-o ilegal de la apeductul de apă, iar
Societatea pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești,” i-a propus racordarea la un
apeduct nou cu evitarea tranzitului de la vecini pentru care conform divizului de calcul
a suportat cheltuieli în sumă de 6448,56 lei.
Solicită Ana Mînzat obligarea Tighipco (Emilia) Ludmila, Rusu Larisa și
Ciucium Anatolie de a demola pe cont propriu construcția anexă la apartamentul nr.
1 din str. 31 August 4 or. Florești, efectuării pe cont propriu a lucrărilor de terasament
pentru crearea posibilității reale de scurgere a apei pluviale, încasarea din contul
Tighipco (Emilia) Ludmila, Rusu Larisa și Ciucium Anatolie în beneficul său a
prejudiciului material în sumă de 7106, 39 lei suportat pentru reparația acoperișului
și 6448,56 lei suportat pentru conectarea la apeduct, obligarea Tighipco (Emilia)
Ludmila, Rusu Larisa și Ciucium Anatolie la buna administrare a proprietății comune
prin evitarea acțiunilor de aruncare a gunoiului în fața ușii apartamentului nr. 2 din
str. 31 August 4 or. Florești și încasarea din contul pîrîților în beneficiul său a
cheltuielilor de asistență juridică și taxa de stat achitată la depunerea acțiunii
Prin hotărîrea Judecătoriei Florești din 13 ianuarie 2016 acțiunea a fost admisă
parțial, fiind obligată Tighipco (Emilia) Ludmila la buna administrare a proprietății
comune prin evitarea acțiunilor de aruncare a gunoiului în fața ușii apartamentului
nr. 2 din str. 31 August 4 or. Florești, a fost încasat din contul lui Tighipco (Emilia)
Ludmila în beneficiul Anei Mînzat taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în sumă
de 150 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 500 lei. Au fost respinse
pretențiile înaintate împotriva lui Ciucium Anatolie și Rusu Larisa ca fiind
neîntemeiate. Au fost respinse pretențiile înaintate împotriva Ludmilei Tighipco
(Emilia) cu privire la încasarea prejudiciului material. A fost încasat din contul Anei
Mînzat în beneficiul Larisei Rusu cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2500
lei (f.d. 173-182, Vol. I).
2
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 28 iunie 2016, a fost respins apelul declarat
de către Ana Mînzat, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Florești din 13 ianuarie
2016 (f.d. 226-231, Vol. I).
La 26 august 2016, Ana Mînzat a declarat recurs împotriva deciziei instanței de
apel, solicitînd casarea actului judecătoresc contestat și a hotărârii primei instanțe cu
emiterea unei noi hotărâri privind admiterea acțiunii.
În conformitate cu art. 434 alin.(l) Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 26 august
2016, este depus în termen.
În motivarea recursului Ana Mînzat a invocat că atît instanța de apel, cît și prima
instanță a examinat pricina fară stabilirea tuturor circumstanțelor importante a cauzei.
Astfel recurenta susține că instanțele de judecată la examinarea pricinii au încălcat
prevederile art. 65 alin. (11) CPC și nu au dispus atragerea în proces a lui Alexandru
Mînzat, deoarece apartamentul nr. 2 din str. 31 August 4 or. Florești este proprietate
comună în devălmășie. Totodată susține că instanțele de judecată urmau să ridice din
oficiul excepția de ilegalitate în privința certificatului de urbanism și autorizației de
construcție, luînd în considerație că au fost emise de către o autoritate publică, iar
conform art. 13 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ Legalitatea unui act
administrativ cu caracter normativ, emis de o autoritate publică, poate fi cercetată
oricînd în cadrul unui proces într-o pricină de drept comun, pe cale de excepție, din
oficiu sau la cererea părții interesate.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea
dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune
expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii
obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.
La 20 septembrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Ludmilei
Tighipco (Emilia), Rusu Larisa, Ciucium Anatolie și Primăriei orașului Florești
cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.
La 25 octombrie 2016, Tighipco (Emilia) Ludmila, Rusu Larisa și Ciucium
Anatolie, prin intermediul avocatului lor Adrian Crețu a depus referință la cererea de
recurs declarată de Ana Mînzat, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind
inadmisibil.
Pînă la examinarea pricinii, Primăria orașului Florești nu a depus referință la
cererea de recurs depusă de Ana Mînzat prin care să-și exprime opinia referitor la
recursul declarat.
În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul
raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face
un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).
3
Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile
invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că
recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Colegiul menționează că, Ana Mînzat, în cererea de recurs nu a invocat nici unul
din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de
procedură civilă.
În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).
În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se
constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători
decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității
recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio
referire cu privire la fondul recursului.
Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea
faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432
alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.
În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6
parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o
instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul
declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse
de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor
Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de
apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și
aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sînt
similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la
judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Ana Mînzat, ca inadmisibil.
4
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură
civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de către Ana Mînzat, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele ședinței,
Judecător Tatiana Vieru
Judecătorii Valentina Clevadî
Oleg Sternioală
5