2ra-2456/16 — obligarea de a demola constructia, de a efectua din cont propriu lucrări de terasment si încasarea prejudiciului material
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea de a demola constructia, de a efectua din cont propriu lucrări de terasment si încasarea prejudiciului material
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-2456/16 — obligarea de a demola constructia, de a efectua din cont propriu lucrări de terasment si încasarea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 3ra-2456/16 prima instanță: I. Goncearuc instanța de apel: E. Ababei, G. Polivenco, N. Tuhari ÎNCHEIERE 09 noiembrie 2016 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî și Oleg Sternioală examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ana Mînzat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ana Mînzat împotriva Tighipco (Emilia) Ludmila, Rusu Larisa, Ciucium Anatolie, intervenient accesoriu Primăria orașului Florești cu privire la obligarea de a demola construcția, efectuării din cont propriu a lucrărilor de terasament, buna administrare a proprietății comune și încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 28 iunie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de către Ana Mînzat, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Florești din 13 ianuarie 2016, constată La 27 martie 2015, Ana Mînzat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tighipco (Emilia) Ludmila, Rusu Larisa, Ciucium Anatolie, intervenient accesoriu Primăria orașului Florești cu privire la obligarea de a demola construcția, efectuării din cont propriu a lucrărilor de terasament, buna administrare a proprietății comune și încasarea prejudiciului material.
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că este proprietara apartamentului nr. 2 din str. 31 August 4 or. Florești în temeiul contractului de vînzare- cumpărare a imobilului din 27 martie 2013. Susține reclamanta că apartamentul menționat este situat într-o casă cu mai multe apartamente cu o curte comună și sector de teren proprietate comună. Indică reclamanta, că în urma procurării imobilului nominalizat a devenit vecină cu pîrîții Tighipco (Emilia) Ludmila, Rusu Larisa fiica acesteia și Ciucium Anatolie ginerele, care locuiesc în apartamentul nr. 1 din str. 31 August 4 or. Florești, a cărui proprietar este Tighipco (Emilia) Ludmila. 1 Menționează reclamanta că Ciucium Anatolie a efectuat o construcție anexă la apartamentul nr. 1 din str. 31 August 4 or.
Florești prin care a blocat trecerea apei pluviale din curtea comună spre calea de acces naturală, iar întreaga apă se acumulează în fața ușii apartamentului care aparține reclamantei. Totodată reclamanta a indicat că Ciucium Anatolie a edificat un perete ce a blocat geamul apartamentului ei, fiind în imposibilitate de a exploata. De asemenea a efectuat lucrări de terasament cu o grosime de circa 4 cm.
În legătură cu acest fapt, reclamanta a fost nevoită să efectueze din cont propriu lucrări de reparație la acoperiș, pentru ca apa pluvială să nu se verse pe pereții casei sale, pentru ce a suportat cheltuieli în sumă de 7106,39 lei, fapt confirmat prin actul de constare din 17 octombrie 2013 eliberat de către Primăria orașului Florești și prin devizul de cheltuieli din 11 august 2014. Faptul ilegalității efectuării lucrărilor de construcție se confirmă prin certificatul nr. 1512 din 28 iulie 2014, eliberat de Primăria orașului Florești, care atestă că pentru imobilul din str. 31 August 4 or. Florești nu au fost eliberate autorizații de construcții, precum și din răspunsul nr. 01 din 03 septembrie 2014 a Inspecției de Stat în construcții, potrivit căruia lui Ciucium Anatolie nu i-a fost eliberat autorizație de construcție.
Reclamanta susține că pîrîții au debranșat-o ilegal de la apeductul de apă, iar Societatea pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești,” i-a propus racordarea la un apeduct nou cu evitarea tranzitului de la vecini pentru care conform divizului de calcul a suportat cheltuieli în sumă de 6448,56 lei. Solicită Ana Mînzat obligarea Tighipco (Emilia) Ludmila, Rusu Larisa și Ciucium Anatolie de a demola pe cont propriu construcția anexă la apartamentul nr. 1 din str. 31 August 4 or.
Florești, efectuării pe cont propriu a lucrărilor de terasament pentru crearea posibilității reale de scurgere a apei pluviale, încasarea din contul Tighipco (Emilia) Ludmila, Rusu Larisa și Ciucium Anatolie în beneficul său a prejudiciului material în sumă de 7106, 39 lei suportat pentru reparația acoperișului și 6448,56 lei suportat pentru conectarea la apeduct, obligarea Tighipco (Emilia) Ludmila, Rusu Larisa și Ciucium Anatolie la buna administrare a proprietății comune prin evitarea acțiunilor de aruncare a gunoiului în fața ușii apartamentului nr. 2 din str. 31 August 4 or.
Florești și încasarea din contul pîrîților în beneficiul său a cheltuielilor de asistență juridică și taxa de stat achitată la depunerea acțiunii Prin hotărîrea Judecătoriei Florești din 13 ianuarie 2016 acțiunea a fost admisă parțial, fiind obligată Tighipco (Emilia) Ludmila la buna administrare a proprietății comune prin evitarea acțiunilor de aruncare a gunoiului în fața ușii apartamentului nr. 2 din str. 31 August 4 or. Florești, a fost încasat din contul lui Tighipco (Emilia) Ludmila în beneficiul Anei Mînzat taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în sumă de 150 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 500 lei. Au fost respinse pretențiile înaintate împotriva lui Ciucium Anatolie și Rusu Larisa ca fiind neîntemeiate.
Au fost respinse pretențiile înaintate împotriva Ludmilei Tighipco (Emilia) cu privire la încasarea prejudiciului material. A fost încasat din contul Anei Mînzat în beneficiul Larisei Rusu cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2500 lei (f.d. 173-182, Vol. I). 2 Prin decizia Curții de Apel Bălți din 28 iunie 2016, a fost respins apelul declarat de către Ana Mînzat, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Florești din 13 ianuarie 2016 (f.d. 226-231, Vol. I). La 26 august 2016, Ana Mînzat a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea actului judecătoresc contestat și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea acțiunii. În conformitate cu art. 434 alin.(l) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 26 august 2016, este depus în termen. În motivarea recursului Ana Mînzat a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță a examinat pricina fară stabilirea tuturor circumstanțelor importante a cauzei. Astfel recurenta susține că instanțele de judecată la examinarea pricinii au încălcat prevederile art. 65 alin. (11) CPC și nu au dispus atragerea în proces a lui Alexandru Mînzat, deoarece apartamentul nr. 2 din str. 31 August 4 or. Florești este proprietate comună în devălmășie.
Totodată susține că instanțele de judecată urmau să ridice din oficiul excepția de ilegalitate în privința certificatului de urbanism și autorizației de construcție, luînd în considerație că au fost emise de către o autoritate publică, iar conform art. 13 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ Legalitatea unui act administrativ cu caracter normativ, emis de o autoritate publică, poate fi cercetată oricînd în cadrul unui proces într-o pricină de drept comun, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. La 20 septembrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Ludmilei Tighipco (Emilia), Rusu Larisa, Ciucium Anatolie și Primăriei orașului Florești cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. La 25 octombrie 2016, Tighipco (Emilia) Ludmila, Rusu Larisa și Ciucium Anatolie, prin intermediul avocatului lor Adrian Crețu a depus referință la cererea de recurs declarată de Ana Mînzat, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil.
Pînă la examinarea pricinii, Primăria orașului Florești nu a depus referință la cererea de recurs depusă de Ana Mînzat prin care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). 3 Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Colegiul menționează că, Ana Mînzat, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.
Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ana Mînzat, ca inadmisibil. 4 În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ana Mînzat, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, Judecător Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală 5
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.