3ra-911/16 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-911/16 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Judecătoria Centru Dosarul nr.3ra-911/16
Mun. Chișinău
Judecător: N. Mazur
Curtea de Apel Chișinău
Judecători: M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu
ÎNCHEIERE
15 iunie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului Valeriu Doagă,
Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea
soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Zambilovici Lidia și Djulai Elena, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Zambilovici Lidia, Djulai Elena împotriva Primăriei mun. Chișinău,
Companiei de Construcții „Terconvit” Societății pe Acțiuni, Societății cu Răspundere
Limitată „Transcon-M”, Societății cu Răspundere Limitată „Armonic-Urban”,
Inspectoratului de Stat în Construcții, Asociației Obștească Agenția Națională de
Dezvoltare Rurală, Consiliului municipal Chișinău, Oficiului Cadastral Teritorial
Chișinău a Întreprinderii de Stat „Cadastru”, privind anularea actului administrativ,
asigurarea accesului în curtea casei prin demolarea garajelor nr.12 și nr.13, declararea
nulității contractului încheiat la 20 iunie 2012 între Compania de Construcții „Terconvit”
Societatea pe Acțiuni și Asociația Obștească Agenția Națională de Dezvoltare Rurală și
încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2016,
C O N S T A T Ă :
La 12 octombrie 2012, Zambilovici Lidia s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău, CC „Terconvit” SA, SRL „Transcon-M”,
SRL „Armonic-Urban”, Inspectoratului de Stat în Construcții, Asociației Obștească
Agenția Națională de Dezvoltare Rurală, Consiliului municipal Chișinău, Oficiului
Cadastral Teritorial Chișinău a ÎS „Cadastru” solicitând declararea ca fiind ilegal
certificatul de urbanism nr. 124/08 din 14 noiembrie 2008 și a autorizației de
construcție nr.1038 din 30 decembrie 2011, demolarea garajelor nr.6 și 7 din str. Petru
Movilă, 23/12, cu încasarea cheltuielilor de judecată.
Ulterior reclamanta și-a modificat cerințele, solicitând de a fi luate toate
măsurile pentru asigurarea accesului în curtea casei ei din str. Petru Movilă, inclusiv
demolarea garajelor cu numere cadastrale 0100.520.156.06 (012) și
nr.0100.520.156.06 (013) care astupă porțile spre casa ei sau demolarea altor garaje
care îi vor asigura accesul la casă și de a declara nul contractul fără număr, încheiat la
20 iunie 2012 între SA „Terconvit” și Asociația Obștească Agenția Națională de
Dezvoltare Rurală.
În motivarea acțiunii reclamanta a menționat că este proprietara terenurilor
imobile, amplasate în mun. Chișinău, str.31 August 1989, nr.106, constituite din
terenul cu suprafața de 0,089 ha și construcțiile capitale lit. G și V, unde locuiește
1
împreună cu Zambilovici Iosif și mama - Djulai Elena.
Afirmă că aceste bunuri imobile au două căi de acces: din str.31 August și din
str. Petru Movilă, așa cum calea de acces din str. 31 August are lățimea de 2,45 m și
este folosită pentru acces pietonal sau cu automobile de capacitate mică, iar calea de
acces din str. Petru Movilă are lățimea de 4,75 m și era folosită pentru accesul
camioanelor de tonaj mare, tehnicii speciale ș.a. Ambele căi de acces sunt fixate în
toate planurile, schemele tehnice și altă documentație ținută de Primărie, Oficiul
Cadastral, fapt confirmat prin înscrisurile anexate la materialele cauzei - schemele
terenului și construcțiile amplasate din anii 1996, 2005, 2006, 2009.
Concretizează că, în primăvara anului 2012 CC „Terconvit” SA și SRL
„Transcon-M” au început construcția unui complex de garaje, construcția în cauză
blocând calea de acces din str. Petru Movilă. Mai mult ca atât, acest complex de
garaje, este construit parțial pe terenul proprietate privată a familiei Zambilovici. La 20
iunie 2012 între CC „Terconvit” SA și Asociația Obștească Agenția Națională de
Dezvoltare Rurală, a fost încheiat contractul de investiție în construcție a boxelor de
garaj nr.12 și 13, amplasate în mun. Chișinău, str. Petru Movilă, 23/16, număr
cadastral 0100.520.156.06.
Notează că, contractul din 20 iunie 2012 a fost încheiat în situația când CC
„Terconvit” SA cunoștea cu certitudine faptul că construcția boxelor de garaje în
litigiu se efectua în lipsa actelor de autorizare așa cum prin materialele dosarului se
confirmă că atât certificatul de urbanism nr. 1247/08 din 14 iunie 2008, care pe lângă
toate mai era și expirat, cât și autorizația de construcție nr.1038 din 30.12.,2011,
eliberată firmei CC „Terconvit” SA în baza certificatului de urbanism, prevedeau
construcția unei parcări subterane. Asociația Obștească Agenția Națională de
Dezvoltare Rurală afirma că sunt dobânditori de bună-credință, dar aceasta nu poate
leza drepturile lor de a avea acces la proprietatea ce le aparține iar CC „Terconvit” SA
a construit aceste garaje în baza unor acte ilegale și, se prezumă că Asociația
Obștească Agenția Națională de Dezvoltare Rurală cunoștea despre existența viciilor
juridice aferente tranzacției efectuate, ce se demonstrează prin datele extrasului de la
OCT și anume cronologia notificării litigiului, recepției finale și înregistrării dreptului
de proprietate.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 02 martie 2015, acțiunea
înaintată de Zambilovici Lidia și Djulai Elena s-a respins ca tardivă și neîntemeiată. S-
a anulat măsura de asigurare, aplicată prin încheierea din 20 februarie 2014.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a invocat prevederile art. 17 alin. (1), lit. c)
din Legea contenciosului administrativ, menționând că reclamantele s-au adresat în
instanță la 12.10.2012 cu încălcarea termenului de prescripție, nu au solicitat să fie
prelungit termenul de înaintare a acțiunii și nici nu au prezentat vreo probă ce ar
confirma faptul că a omis acest termen din motive întemeiate. La fel, prima instanță a
conchis că reclamantele nu au prezentat nici o probă prin prisma normei cerute de art.
118 alin. (1) CPC, care ar atesta faptul că construcția garajelor a fost efectuată pe
terenul le aparține cu drept de proprietate.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 31 martie 2015, Zambilovici
Lidia și Djulai Elena au contestat-o cu apel, solicitând casarea hotărârii Judecătoriei
Centru, mun. Chișinău din 02 martie 2015, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să
fie obligați pârâții să demoleze garajul cu numărul cadastral \ 010052015606 (012) și
garajul cu numărul cadastral 010052015606 (013) de pe adresa str. Petru Movilă
23/16.
În motivarea apelului, apelantele au indicat că prima instanță la adoptarea
2
hotărîrii nu a constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță
pentru soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție
cu circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept
procedural.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2016 s-a respins apelul
declarat de către Zambilovici Lidia și Djulai Elena și s-a menținut hotărârea
Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 02 martie 2015.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant
nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului,
argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.
Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă
și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care
au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material
și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală și întemeiată.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel Zambilovici Lidia și Djulai Elena
au înaintat cerere de recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea integrală a
deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2016 și a hotărârii primei instanțe din
02 martie 2015, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie admisă.
Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 09.02.2016 a
fost recepționată de către recurente la data de 03.03.2016. Astfel, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin
prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de 27.04.2016 în termen.
În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea
dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune
expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii
obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.
La 25.05.2016, CC „Tercovit” SA a prezentat referință prin care solicită
declararea ca fiind inadmisibil a recursului înaintat de către Zambilovici Lidia și Djulai
Elena, menționând că cerințele invocate în recurs sânt declarative, nefiind bazate pe
probe pertinente și accesibile.
În motivarea cererii de recurs, recurenții au reiterat argumentele de fapt expuse în
cererea de apel și anume, neaplicarea normelor de drept material și procedural
pertinente cauzei.
Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele
pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele
considerente.
Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că
recurenții indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat
înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.
Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de
reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.
În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și
de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic
inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este
garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.
3
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei
de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată
a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal
invocă recurenții și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or,
recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei
în fapt.
Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurenți nu pot constitui
temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite
la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la
proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,
adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în
recursul declarat de către Zambilovici Lidia și Djulai Elena asemenea aspecte nu se
regăsesc.
Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Zambilovici Lidia și Djulai Elena ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,
completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
D I S P U N E:
Recursul declarat de către Zambilovici Lidia și Djulai Elena se consideră
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului Valeriu Doagă
Judecători Sveatoslav Moldovan
Iuliana Oprea
4