3ra-911/16 — anularea actului administrativ

Judecătoria Centru Dosarul nr.3ra-911/16

Mun. Chișinău

Judecător: N. Mazur

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu

ÎNCHEIERE

15 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Valeriu Doagă,

Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Zambilovici Lidia și Djulai Elena, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Zambilovici Lidia, Djulai Elena împotriva Primăriei mun. Chișinău,

Companiei de Construcții „Terconvit” Societății pe Acțiuni, Societății cu Răspundere

Limitată „Transcon-M”, Societății cu Răspundere Limitată „Armonic-Urban”,

Inspectoratului de Stat în Construcții, Asociației Obștească Agenția Națională de

Dezvoltare Rurală, Consiliului municipal Chișinău, Oficiului Cadastral Teritorial

Chișinău a Întreprinderii de Stat „Cadastru”, privind anularea actului administrativ,

asigurarea accesului în curtea casei prin demolarea garajelor nr.12 și nr.13, declararea

nulității contractului încheiat la 20 iunie 2012 între Compania de Construcții „Terconvit”

Societatea pe Acțiuni și Asociația Obștească Agenția Națională de Dezvoltare Rurală și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 12 octombrie 2012, Zambilovici Lidia s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău, CC „Terconvit” SA, SRL „Transcon-M”,

SRL „Armonic-Urban”, Inspectoratului de Stat în Construcții, Asociației Obștească

Agenția Națională de Dezvoltare Rurală, Consiliului municipal Chișinău, Oficiului

Cadastral Teritorial Chișinău a ÎS „Cadastru” solicitând declararea ca fiind ilegal

certificatul de urbanism nr. 124/08 din 14 noiembrie 2008 și a autorizației de

construcție nr.1038 din 30 decembrie 2011, demolarea garajelor nr.6 și 7 din str. Petru

Movilă, 23/12, cu încasarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior reclamanta și-a modificat cerințele, solicitând de a fi luate toate

măsurile pentru asigurarea accesului în curtea casei ei din str. Petru Movilă, inclusiv

demolarea garajelor cu numere cadastrale 0100.520.156.06 (012) și

nr.0100.520.156.06 (013) care astupă porțile spre casa ei sau demolarea altor garaje

care îi vor asigura accesul la casă și de a declara nul contractul fără număr, încheiat la

20 iunie 2012 între SA „Terconvit” și Asociația Obștească Agenția Națională de

Dezvoltare Rurală.

În motivarea acțiunii reclamanta a menționat că este proprietara terenurilor

imobile, amplasate în mun. Chișinău, str.31 August 1989, nr.106, constituite din

terenul cu suprafața de 0,089 ha și construcțiile capitale lit. G și V, unde locuiește

1

împreună cu Zambilovici Iosif și mama - Djulai Elena.

Afirmă că aceste bunuri imobile au două căi de acces: din str.31 August și din

str. Petru Movilă, așa cum calea de acces din str. 31 August are lățimea de 2,45 m și

este folosită pentru acces pietonal sau cu automobile de capacitate mică, iar calea de

acces din str. Petru Movilă are lățimea de 4,75 m și era folosită pentru accesul

camioanelor de tonaj mare, tehnicii speciale ș.a. Ambele căi de acces sunt fixate în

toate planurile, schemele tehnice și altă documentație ținută de Primărie, Oficiul

Cadastral, fapt confirmat prin înscrisurile anexate la materialele cauzei - schemele

terenului și construcțiile amplasate din anii 1996, 2005, 2006, 2009.

Concretizează că, în primăvara anului 2012 CC „Terconvit” SA și SRL

„Transcon-M” au început construcția unui complex de garaje, construcția în cauză

blocând calea de acces din str. Petru Movilă. Mai mult ca atât, acest complex de

garaje, este construit parțial pe terenul proprietate privată a familiei Zambilovici. La 20

iunie 2012 între CC „Terconvit” SA și Asociația Obștească Agenția Națională de

Dezvoltare Rurală, a fost încheiat contractul de investiție în construcție a boxelor de

garaj nr.12 și 13, amplasate în mun. Chișinău, str. Petru Movilă, 23/16, număr

cadastral 0100.520.156.06.

Notează că, contractul din 20 iunie 2012 a fost încheiat în situația când CC

„Terconvit” SA cunoștea cu certitudine faptul că construcția boxelor de garaje în

litigiu se efectua în lipsa actelor de autorizare așa cum prin materialele dosarului se

confirmă că atât certificatul de urbanism nr. 1247/08 din 14 iunie 2008, care pe lângă

toate mai era și expirat, cât și autorizația de construcție nr.1038 din 30.12.,2011,

eliberată firmei CC „Terconvit” SA în baza certificatului de urbanism, prevedeau

construcția unei parcări subterane. Asociația Obștească Agenția Națională de

Dezvoltare Rurală afirma că sunt dobânditori de bună-credință, dar aceasta nu poate

leza drepturile lor de a avea acces la proprietatea ce le aparține iar CC „Terconvit” SA

a construit aceste garaje în baza unor acte ilegale și, se prezumă că Asociația

Obștească Agenția Națională de Dezvoltare Rurală cunoștea despre existența viciilor

juridice aferente tranzacției efectuate, ce se demonstrează prin datele extrasului de la

OCT și anume cronologia notificării litigiului, recepției finale și înregistrării dreptului

de proprietate.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 02 martie 2015, acțiunea

înaintată de Zambilovici Lidia și Djulai Elena s-a respins ca tardivă și neîntemeiată. S-

a anulat măsura de asigurare, aplicată prin încheierea din 20 februarie 2014.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a invocat prevederile art. 17 alin. (1), lit. c)

din Legea contenciosului administrativ, menționând că reclamantele s-au adresat în

instanță la 12.10.2012 cu încălcarea termenului de prescripție, nu au solicitat să fie

prelungit termenul de înaintare a acțiunii și nici nu au prezentat vreo probă ce ar

confirma faptul că a omis acest termen din motive întemeiate. La fel, prima instanță a

conchis că reclamantele nu au prezentat nici o probă prin prisma normei cerute de art.

118 alin. (1) CPC, care ar atesta faptul că construcția garajelor a fost efectuată pe

terenul le aparține cu drept de proprietate.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 31 martie 2015, Zambilovici

Lidia și Djulai Elena au contestat-o cu apel, solicitând casarea hotărârii Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 02 martie 2015, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să

fie obligați pârâții să demoleze garajul cu numărul cadastral \ 010052015606 (012) și

garajul cu numărul cadastral 010052015606 (013) de pe adresa str. Petru Movilă

23/16.

În motivarea apelului, apelantele au indicat că prima instanță la adoptarea

2

hotărîrii nu a constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție

cu circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2016 s-a respins apelul

declarat de către Zambilovici Lidia și Djulai Elena și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 02 martie 2015.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului,

argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă

și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material

și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală și întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel Zambilovici Lidia și Djulai Elena

au înaintat cerere de recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2016 și a hotărârii primei instanțe din

02 martie 2015, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie admisă.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 09.02.2016 a

fost recepționată de către recurente la data de 03.03.2016. Astfel, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin

prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de 27.04.2016 în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 25.05.2016, CC „Tercovit” SA a prezentat referință prin care solicită

declararea ca fiind inadmisibil a recursului înaintat de către Zambilovici Lidia și Djulai

Elena, menționând că cerințele invocate în recurs sânt declarative, nefiind bazate pe

probe pertinente și accesibile.

În motivarea cererii de recurs, recurenții au reiterat argumentele de fapt expuse în

cererea de apel și anume, neaplicarea normelor de drept material și procedural

pertinente cauzei.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurenții indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat

înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este

garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

3

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal

invocă recurenții și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or,

recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei

în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurenți nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de către Zambilovici Lidia și Djulai Elena asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Zambilovici Lidia și Djulai Elena ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de către Zambilovici Lidia și Djulai Elena se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan

Iuliana Oprea

4