3ra-928/17 — contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-928/17

prima instanță - (Judecătoria Centru, mun. Chișinău) S. Tizu

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

06 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Mihail Silivestru în

interesele Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/145,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Asociației de Coproprietari în

Condominiu nr. 55/145 împotriva Direcției generale arhitectură, urbanism și relații

funciare a Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu Consiliul municipal

Chișinău, cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, prin care a fost

respins apelul Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/145 și menținută

hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 28 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 20 aprilie 2016 ACC nr. 55/145 a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Direcției generale arhitectură, urbanism și relații funciare, intervenient

accesoriu Consiliul mun. Chișinău, solicitând recunoașterea ilegalității actului

administrativ al Direcției generale arhitectură, urbanism și relații funciare din 17 martie

2016 privind refuzul perfectării actelor pentru privatizarea terenului aferent al imobilului

ACC nr. 55/145 cu nr. cadastral 0100216804.01, situat în mun. Chișinău, str. Ciocârliei,

19/5 și obligarea Direcției generale arhitectură, urbanism și relații funciare de a completa

borderoul de calcul al prețului de vânzare-cumpărare a terenului aferent cu suprafața de

0,035 ha, cu nr. cadastral 0100216804, în patru exemplare, de modelul indicat în anexa

nr. 2 al Regulamentul cu privire la vânzarea-cumpărarea terenurilor aferente, aprobat

prin hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1428 din 16 decembrie 2008 și de a

prezenta Consiliului mun. Chișinău documentele necesare pentru adoptarea deciziei

privind vânzarea terenului cu suprafața de 0,035 ha, cu nr. cadastral 0100216804, pentru

deservirea și exploatarea construcției proprietate privată a ACC nr. 55/145.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că la 26 octombrie 2011,

între ACC nr. 55/145 și SRL „Moldconstruct Market” a fost semnat contractul de

1

vânzare-cumpărare a construcției cu nr. cadastral 0100216804.01, situată în mun.

Chișinău, str. Ciocârliei, 19/5, dreptul de proprietate asupra construcției fiind intabulat

după ACC nr. 55/145 în Registrul bunurilor imobile la 01 noiembrie 2011.

Menționează că imobilul în cauză este amplasat pe terenul din domeniul privat al

proprietății publice, cu suprafața de 0,035 ha, atribuit SRL „Moldconstruct Market” pe

un termen de 5 ani, în temeiul deciziei Consiliului mun. Chișinău din 11 aprilie 2007,

pentru deservirea imobilului nominalizat, existent la acel moment, și care a fost

achiziționat ulterior de ACC nr. 55/145.

Susține că după ce a achiziționat construcția amplasată pe terenul cu suprafața de

0,035 ha, cu nr. cadastral 0100216804, a adresat Primăriei mun. Chișinău o cerere în

modul stabilit privind cumpărarea terenului aferent, anexând toate actele necesare pentru

depunerea unei astfel de cereri.

Ulterior, la 25 martie 2016 în adresa sa a parvenit răspunsul Direcției generale

arhitectură, urbanism și relații funciare nr. 01/108-601 din 17 martie 2016, prin care s-a

informat că, din momentul în care reclamantul pe terenul cu pricină deține un bun imobil

accesoriu ușor demontabil, iar reclamantul este o asociație, cererea acesteia privind

privatizarea terenului aferent se respinge, cu posibilitatea perfectării unui contract de

locațiune după prezentarea repetată a unui set de acte.

Consideră reclamantul că răspunsul nr. 01/108-601 din 17 martie 2016 este unul

ilegal și a fost emis în scopul lezării intereselor sale.

În acest sens, invocă că, sunt fără suport afirmațiile pârâtei și contravin realității,

precum că construcția în cauză este un bun provizoriu care nu se supune înregistrării de

stat în Registrul bunurilor imobile, din moment ce construcția și recepția finală a acesteia

a avut loc conform Legii nr. 721/1996, iar dreptul de proprietate, potrivit art. 4 al Legii

nr. 1543/1998, a fost intabulat în Registrul bunurilor imobile.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 14 iunie 2016 s-a încetat

procesul pe capătul de cerere în partea ce ține de obligarea pârâtului de a completa

borderoul de calcul al prețului de vânzare-cumpărare a terenului aferent.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2016 s-a respins recursul

declarat de ACC nr. 55/145 și s-a menținut încheierea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 14 iunie 2016.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 28 noiembrie 2016 s-a

respins ca fiind nefondată cererea de chemare în judecată a ACC nr. 55/145 împotriva

Direcției generale arhitectură, urbanism și relații funciare, intervenient accesoriu a

Consiliul mun. Chișinău, cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea hotărârii, instanța de judecată a reținut că, ACC nr. 55/145 nu

întrunește condițiile legale a unui cumpărător, ce iar oferi dreptul de a se adresa cu o

cerere în acest sens. ACC nr. 55/145 este în drept de a semna contracte, însă acest scop

se limitează doar la contractele încheiate cu prestatorii de servicii, și nicidecum la

procurarea unor bunuri imobile.

Astfel, instanța de judecată a menționat că, scopul creării ACC nr. 55/145 nu

include un careva drept de a solicita în numele membrilor săi cumpărarea bunurilor, în

cazul dat a terenului pe care se află punctul de trecere, or scopul de bază a acestuia fiind

doar gestionarea fondului locativ.

Reieșind din statutul ACC nr. 55/145, ultima este creată în scopul păstrării,

întreținerii, exploatării și reparației bunurilor imobile din condominium, asigurării

2

membrilor cu servicii comunale, realizării dreptului de a poseda, folosi și administra

proprietatea comună în condominium.

Ne fiind decacord cu hotărârea primei instanțe, la 28 noiembrie 2016 ACC

nr.55/145 a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrii Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 28 noiembrie 2016 și emiterea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău 11 aprilie 2017 s-a respins apelul ACC

nr.55/145 și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 28 noiembrie

2016.

La 29 iunie 2017 avocatul Mihail Silivestru, în interesele ACC nr. 55/145, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, cu trimiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel, reiterând

argumentele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond

și instanța de apel.

Totodată a invocat că instanța de apel a examinat cauza în lipsa reprezentantului

apelantului, deși acesta, prin cererea din 28 martie 2017, a înștiințat instanța despre

imposibilitatea de a se prezenta la ședința din 11 aprilie 2017 și a solicitat amânarea

examinării cauzei, fiind încălcat astfel dreptul ACC nr. 55/145 la un proces echitabil.

La fel, menționează că argumentele primei instanțe au fost susținute și de instanța

de apel pe aceleași motive, fără a da apreciere contraargumentelor invocate de ACC nr.

55/145 și de a motiva respingerea argumentelor acesteia în sensul susținerii concluziilor

instanței de fond.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

în adresa părților la 02 iunie 2017 (f.d. 165), iar la materialele dosarului nu este anexată

dovada legală de recepționare a acesteia, recursul înaintat la 29 iunie 2017 se consideră

declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

3

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt

în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere

a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations

Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de avocatul

Mihail Silivestru în interesele ACC nr. 55/145 nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Mihail Silivestru în interesele

Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/145.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

5