3ra-1235/16 — privind anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1235/16

Instanța de fond: Judecătoria Centru mun. Chișinău – C. Roșca

Instanța de apel: CA Chișinău – N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către

Consiliul municipal Chișinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva

Consiliului municipal Chișinău, intervenienți accesorii Lilia Malai, Dina Sîrghi și

Irina Ceban privind anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016, prin care s-a

respins apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău, s-a menținut hotărîrea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 iulie 2015,

C O N S T A T Ă :

La 10 decembrie 2014 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău,

intervenienți accesorii Lilia Malai, Dina Sîrghi și Irina Ceban privind anularea

deciziei nr. 6/11-2 din 02 octombrie 2014 “Cu privire la susținerea financiară a

persoanelor angajate în instituțiile publice finanțate din bugetul local care

construiesc/procură locuințe prin metoda creditării ipotecare”.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că Consiliul municipal Chișinău, prin

decizia nr. 6/11-2 din 02 octombrie 2014, a acceptat acordarea suportului financiar

din bugetul municipal în mărime de 10 la sută anual din dobînda bancară, aprobată

conform contractelor de credit ipotecar, încheiate între angajații din instituțiile

publice finanțate din bugetul local și băncile comerciale, în vederea procurării

spațiului locativ, cu ulterioara achitare a mijloacelor financiare către beneficiar, prin

intermediul băncilor comerciale. Astfel, Dinei Sîrghi, lucrător în Direcția

administrație publică locală a Primăriei municipiului Chișinău, contract din martie

2012, Liliei Malai lucrător în Direcția generală finanțe a Consiliului municipal

1

Chișinău, contract din octombrie 2012 și Irinei Ceban, lucrător în Liceul Teoretic

“Elimul Nou”, contract din mai 2014.

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a menționat că la adoptarea

deciziei, Consiliul municipal Chișinău a ignorat prevederile art. 17 din Legea nr. 397

din 16 octombrie 2003 privind finanțele publice locale, care stabilesc că autoritățile

reprezentative și deliberative precum și cele executive ale unităților administrativ

teritoriale, nu sînt în drept să acorde împrumuturi sau garanții pentru împrumuturi

persoanelor fizice.

Reclamantul a indicat că Consiliul municipal Chișinău nu este în drept să

finanțeze din bugetul municipal dobînzi bancare la contractele de credit, încheiate

între instituții bancare cu unii angajați din cadrul subdiviziunilor autorității publice

locale. Astfel că, ajutorul material prevăzut la art. 42 alin. (1) al Legii nr. 158 din 04

iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, funcționarului

public i se acordă ajutoare materiale în vederea soluționării problemelor sociale și de

trai în conformitate cu legea. Iar, Consiliul municipal Chișinău nu este în drept să

acorde Dinei Sîrghi, Lilei Malai și Irinei Ceban suport financiar, sub formă de ajutor

material, achitînd lunar pe parcursul anilor din contul bugetului municipal sumele

dobînzii conform planului de rambursare a creditului.

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a susținut că la adoptarea

deciziei nr. 6/11-2 din 02 octombrie 2014, Consiliul municipal Chișinău urma să țină

cont de prevederile art. 5 alin. (1) din Legea Fondului Republican și a fondurilor

locale de susținere socială a populației nr. 827 din 18 februarie 2000, conform căruia

Mijloacele Fondului republican și ale fondurilor locale se utilizează pentru acordare

de ajutor material persoanelor socialmente vulnerabile din rîndul pensionarilor

(prioritar invalizi, persoane singure și în etate), altor persoane inapte de muncă,

familiilor cu copii și persoanelor, care au nimerit în situații excepționale, pe care nu

le pot depăși de sine stătător, precum și pentru acoperirea cheltuielilor ce țin de

achitarea ajutorului material.

Iar, conform prevederilor ordinului Ministerului Finanțelor nr. 91 din 20

octombrie 2008, privind clasificarea bugetară, la articolul 135.21 “ajutoare unice

populației conform deciziilor autorităților administrației publice locale” se referă la

ajutoarele bănești de o singură dată acordate persoanelor fizice din fondul de rezervă

a autorităților administrației publice locale sau din alte surse, în baza deciziilor

autorităților administrației publice locale. Prin urmare ajutorul material unic poate fi

achitat doar unor categorii de populație o singură dată pe an.

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat anularea deciziei

Consiliului municipal Chișinău nr. 6/11-2 din 02 octombrie 2014 “Cu privire la

susținerea financiară a persoanelor angajate în instituțiile publice finanțate din

bugetul local care construiesc/procură locuințe prin metoda creditării ipotecare”.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 iulie 2015 s-a admis

cererea de chemare în judecată înaintată de către Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat. S-a anulat decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 6/11-2 din

02 octombrie 2014 “Cu privire la susținerea financiară a persoanelor angajate în

instituțiile publice finanțate din bugetul local care construiesc/procură locuințe prin

metoda creditării ipotecare” (f.d. 127, 132 - 137).

2

La 22 august 2015 Consiliul municipal Chișinău a înaintat cerere de apel

împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 iulie 2015, solicitînd

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă

(f.d. 131, 153 - 157).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016 s-a respins apelul

declarat de Consiliul municipal Chișinău, s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 24 iulie 2015 (f.d. 173 - 182).

La 24 iunie 2016 Consiliul municipal Chișinău a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016 și hotărîrii Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 24 iulie 2015, solicitînd casarea acestora, cu pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care să fie respinsă acțiunea (f.d. 191 - 195).

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanțele de judecată nu au

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuie să fie

aplicată, au interpretat în mod eronat legea, erorile comise de către instanțele de

judecată au dus la încălcarea esențială a drepturilor fundamentale.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale

.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

18 februarie 2016 și a fost expediată părților la 19 aprilie 2016 (f.d. 183). Recurentul

a depus recurs la 24 iunie 2016 și se consideră a fi depus în termen.

La 25 august 2016 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

referință la cererea de recurs declarată de Consiliul municipal Chișinău, solicitînd

respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de

recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge la

concluzia că recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de

ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Recurentul a invocat în recursul său că instanțele de judecată nu au aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuie să fie aplicată, au

interpretat în mod eronat legea, erorile comise de către instanțele de judecată au dus

la încălcarea esențială a drepturilor fundamentale.

În speță, Colegiul menționează că recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o

apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal

invocă recurentul și respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or

recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei

în fapt.

3

Dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de

recurs, determinînd cazurile concrete în prezența cărora se consideră că normele de

drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul

exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiaș articol stipulează că săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.

433 CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin

prisma normelor legale ce reglementează relațiile dintre părți, ținînd cont de actele

anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Consiliul municipal Chișinău

împotriva deciziei instanței de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016, în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de către Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenienți accesorii

Lilia Malai, Dina Sîrghi și Irina Ceban privind anularea actului administrativ.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

4