3ra-1235/16 — privind anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind anularea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-1235/16 — privind anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 3ra-1235/16
Instanța de fond: Judecătoria Centru mun. Chișinău – C. Roșca
Instanța de apel: CA Chișinău – N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță
Î N C H E I E R E
21 septembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului Svetlana Filincova,
judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,
examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către
Consiliul municipal Chișinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată
depusă de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva
Consiliului municipal Chișinău, intervenienți accesorii Lilia Malai, Dina Sîrghi și
Irina Ceban privind anularea actului administrativ,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016, prin care s-a
respins apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău, s-a menținut hotărîrea
Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 iulie 2015,
C O N S T A T Ă :
La 10 decembrie 2014 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat s-a
adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău,
intervenienți accesorii Lilia Malai, Dina Sîrghi și Irina Ceban privind anularea
deciziei nr. 6/11-2 din 02 octombrie 2014 “Cu privire la susținerea financiară a
persoanelor angajate în instituțiile publice finanțate din bugetul local care
construiesc/procură locuințe prin metoda creditării ipotecare”.
În motivarea cererii reclamantul a invocat că Consiliul municipal Chișinău, prin
decizia nr. 6/11-2 din 02 octombrie 2014, a acceptat acordarea suportului financiar
din bugetul municipal în mărime de 10 la sută anual din dobînda bancară, aprobată
conform contractelor de credit ipotecar, încheiate între angajații din instituțiile
publice finanțate din bugetul local și băncile comerciale, în vederea procurării
spațiului locativ, cu ulterioara achitare a mijloacelor financiare către beneficiar, prin
intermediul băncilor comerciale. Astfel, Dinei Sîrghi, lucrător în Direcția
administrație publică locală a Primăriei municipiului Chișinău, contract din martie
2012, Liliei Malai lucrător în Direcția generală finanțe a Consiliului municipal
1
Chișinău, contract din octombrie 2012 și Irinei Ceban, lucrător în Liceul Teoretic
“Elimul Nou”, contract din mai 2014.
Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a menționat că la adoptarea
deciziei, Consiliul municipal Chișinău a ignorat prevederile art. 17 din Legea nr. 397
din 16 octombrie 2003 privind finanțele publice locale, care stabilesc că autoritățile
reprezentative și deliberative precum și cele executive ale unităților administrativ
teritoriale, nu sînt în drept să acorde împrumuturi sau garanții pentru împrumuturi
persoanelor fizice.
Reclamantul a indicat că Consiliul municipal Chișinău nu este în drept să
finanțeze din bugetul municipal dobînzi bancare la contractele de credit, încheiate
între instituții bancare cu unii angajați din cadrul subdiviziunilor autorității publice
locale. Astfel că, ajutorul material prevăzut la art. 42 alin. (1) al Legii nr. 158 din 04
iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, funcționarului
public i se acordă ajutoare materiale în vederea soluționării problemelor sociale și de
trai în conformitate cu legea. Iar, Consiliul municipal Chișinău nu este în drept să
acorde Dinei Sîrghi, Lilei Malai și Irinei Ceban suport financiar, sub formă de ajutor
material, achitînd lunar pe parcursul anilor din contul bugetului municipal sumele
dobînzii conform planului de rambursare a creditului.
Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a susținut că la adoptarea
deciziei nr. 6/11-2 din 02 octombrie 2014, Consiliul municipal Chișinău urma să țină
cont de prevederile art. 5 alin. (1) din Legea Fondului Republican și a fondurilor
locale de susținere socială a populației nr. 827 din 18 februarie 2000, conform căruia
Mijloacele Fondului republican și ale fondurilor locale se utilizează pentru acordare
de ajutor material persoanelor socialmente vulnerabile din rîndul pensionarilor
(prioritar invalizi, persoane singure și în etate), altor persoane inapte de muncă,
familiilor cu copii și persoanelor, care au nimerit în situații excepționale, pe care nu
le pot depăși de sine stătător, precum și pentru acoperirea cheltuielilor ce țin de
achitarea ajutorului material.
Iar, conform prevederilor ordinului Ministerului Finanțelor nr. 91 din 20
octombrie 2008, privind clasificarea bugetară, la articolul 135.21 “ajutoare unice
populației conform deciziilor autorităților administrației publice locale” se referă la
ajutoarele bănești de o singură dată acordate persoanelor fizice din fondul de rezervă
a autorităților administrației publice locale sau din alte surse, în baza deciziilor
autorităților administrației publice locale. Prin urmare ajutorul material unic poate fi
achitat doar unor categorii de populație o singură dată pe an.
Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat anularea deciziei
Consiliului municipal Chișinău nr. 6/11-2 din 02 octombrie 2014 “Cu privire la
susținerea financiară a persoanelor angajate în instituțiile publice finanțate din
bugetul local care construiesc/procură locuințe prin metoda creditării ipotecare”.
Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 iulie 2015 s-a admis
cererea de chemare în judecată înaintată de către Oficiul Teritorial Chișinău al
Cancelariei de Stat. S-a anulat decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 6/11-2 din
02 octombrie 2014 “Cu privire la susținerea financiară a persoanelor angajate în
instituțiile publice finanțate din bugetul local care construiesc/procură locuințe prin
metoda creditării ipotecare” (f.d. 127, 132 - 137).
2
La 22 august 2015 Consiliul municipal Chișinău a înaintat cerere de apel
împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 iulie 2015, solicitînd
casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă
(f.d. 131, 153 - 157).
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016 s-a respins apelul
declarat de Consiliul municipal Chișinău, s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Centru
mun. Chișinău din 24 iulie 2015 (f.d. 173 - 182).
La 24 iunie 2016 Consiliul municipal Chișinău a declarat recurs împotriva
deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016 și hotărîrii Judecătoriei Centru
mun. Chișinău din 24 iulie 2015, solicitînd casarea acestora, cu pronunțarea unei noi
hotărîri, prin care să fie respinsă acțiunea (f.d. 191 - 195).
În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanțele de judecată nu au
aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuie să fie
aplicată, au interpretat în mod eronat legea, erorile comise de către instanțele de
judecată au dus la încălcarea esențială a drepturilor fundamentale.
Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale
.
Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la
18 februarie 2016 și a fost expediată părților la 19 aprilie 2016 (f.d. 183). Recurentul
a depus recurs la 24 iunie 2016 și se consideră a fi depus în termen.
La 25 august 2016 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus
referință la cererea de recurs declarată de Consiliul municipal Chișinău, solicitînd
respingerea acesteia ca inadmisibilă.
Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de
recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge la
concluzia că recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de
ilegalitate a deciziei instanței de apel.
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Recurentul a invocat în recursul său că instanțele de judecată nu au aplicat legea
care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuie să fie aplicată, au
interpretat în mod eronat legea, erorile comise de către instanțele de judecată au dus
la încălcarea esențială a drepturilor fundamentale.
În speță, Colegiul menționează că recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și
de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o
apreciere corespunzătoare.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei
de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată
a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal
invocă recurentul și respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or
recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei
în fapt.
3
Dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de
recurs, determinînd cazurile concrete în prezența cărora se consideră că normele de
drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul
exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia în fapt.
Alin. (4) al aceluiaș articol stipulează că săvîrșirea altor încălcări decît cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau
în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.
433 CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin
prisma normelor legale ce reglementează relațiile dintre părți, ținînd cont de actele
anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Consiliul municipal Chișinău
împotriva deciziei instanței de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.
432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
D I S P U N E:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016, în pricina civilă la
cererea de chemare în judecată depusă de către Oficiul Teritorial Chișinău al
Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenienți accesorii
Lilia Malai, Dina Sîrghi și Irina Ceban privind anularea actului administrativ.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului Svetlana Filincova
judecători Dumitru Mardari
Maria Ghervas
4