3ra-1231/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: Șt. Niță dosarul nr. 3ra-1231/16

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

07 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Ion Druță, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul Primarului general al municipiului Chișinău, Alina Tofan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului general al municipiului

Chișinău, intervenient accesoriu Asociația obștească „Lumos Foundation

Moldova” cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Primarului general al municipiului Chișinău

și menținută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 06

noiembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 19 iunie 2015, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primarului general al

municipiului Chișinău, intervenient accesoriu AO „Lumos Foundation

Moldova” cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 06 martie 2015,

Primarul general al municipiului Chișinău a emis dispoziția nr. 210-d „Cu

privire la semnarea contractului privind crearea serviciilor sociale Casă

Comunitară și Locuință Socială Asistată în municipiul Chișinău”.

Menționează că, în conformitate cu art. 68 alin. (2) din Legea nr. 436-XVI

din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, a efectuat controlul

sub aspectul legal al deciziei menționate, în urma căruia a constatat că, aceasta a

fost emisă cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare.

Afirmă că, la data de 08 mai 2015, a înaintat Primarului general al mun.

Chișinău notificarea nr. 1304/OT4-1267, prin care a solicitat anularea dispoziției

nr. 210-d din 06 martie 2015, însă pînă în prezent nu a fost examinată.

Consideră că, dispoziția enunțată este ilegală, fiind emisă cu încălcarea

competenței.

Susține că, reieșind din prevederile art. 14 alin. (2) lit. j) din Legea nr.436-

XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală și ale art. 8

alin.(1) din Legea nr. 837 din 17 mai 1996 cu privire la asociațiile obștești,

Primarul general al municipiului Chișinău nu are competența în vederea creării

și implementării serviciilor sociale.

1

Relevă că, Consiliul municipal Chișinău urma să decidă în privința

acceptului semnării contractului privind crearea serviciilor sociale Casă

Comunitară și Locuință Socială Asistată în municipiul Chișinău, încheiat cu AO

„Lumos Foundation Moldova”.

Solicită anularea dispoziției Primarului general al mun. Chișinău nr. 210-d

din 06 aprilie 2015 „Cu privire la semnarea contractului privind crearea

serviciilor sociale Casă Comunitară și Locuință Socială Asistată în municipiul

Chișinău”.

La data de 04 august 2015, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de

Stat a depus cerere de majorare a pretențiilor, solicitând anularea contractului

privind crearea serviciilor sociale Casă Comunitară și Locuință Socială Asistată

în municipiul Chișinău, încheiat între Primăria mun. Chișinău, Direcția

municipală pentru protecția drepturilor copilului, Direcția generală educație,

tineret și sport și AO „Lumos Foundation Moldova”.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 06 noiembrie 2015 a

fost admisă acțiunea și au fost anulate dispoziția Primarul general al

municipiului Chișinău nr. 210-d din 06 aprilie 2015 și contractul-anexă la

dispoziția menționată, privind crearea serviciilor sociale Casă Comunitară și

Locuință Socială Asistată în municipiul Chișinău.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, dispoziția

Primarului general al municipiului Chișinău nr. 210-d din 06 aprilie 2014 este

ilegală în fond, ca fiind emisă cu încălcarea competenței prevăzută în art. 14

alin. (2) lit. j) al Legii nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația

publică locală.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016 a fost respins

apelul declarat de către Primarul general al municipiului Chișinău și menținută

hotărârea primei instanțe.

La data de 04 iulie 2016, reprezentantul Primarului general al

municipiului Chișinău, Alina Tofan a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată, deoarece a fost adoptată cu încălcarea normelor de drept material

și, anume, instanța a interpretat în mod eronat legea.

Susține că, instanța de judecată nu a determinat circumstanțele reale, a dat

o calificare greșită raportului material litigios, greșit a soluționat conflictul

dintre normele cuprinse în diferite acte normative și, respectiv, greșit a

interpretat legea și analogia ei.

Afirmă că, instanța nu a luat în considerare probele și argumentele

recurentului și, anume, nu a luat în considerare faptul că, dispoziția nr. 210-d din

06 aprilie 2014 a fost emisă întru executarea deciziei Consiliului municipal

Chișinău nr. 9/24 din 13 noiembrie 2014 „Cu privire la atribuirea în folosință a

unui lot de pămînt din str. Ioan Vodă Viteazul, Direcției municipale pentru

protecția drepturilor copilului”.

Menționează că, instanța de apel greșit a concluzionat că, dispoziția

Primarului general al municipiului Chișinău nr. 210-d din 06 aprilie 2014 a fost

emisă cu încălcarea competentei, neluând în considerare prevederile art. 29

2

alin.(1) lit. j2) și lit. r) și ale art. 32 alin. (l) din Legea privind administrația

publică locală.

Relevă că, dispoziția Primarului general al mun. Chișinău contestată nu

înlocuiește decizia Consiliului municipal Chișinău, dar din contra în pct. 3.11

din contractul semnat în temeiul dispoziției menționate este stipulat faptul că,

Direcția municipală pentru protecția drepturilor copilului va elabora și promova

în Consiliul municipal Chișinău proiectul de decizie cu privire la crearea

serviciilor sociale Casa Comunitară și Locuință Social Asistată și regulamentele

de funcționare a acesteia.

Prin referința depusă la data de 18 august 2016 Oficiul teritorial Chișinău

al Cancelariei de Stat a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei

instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, decizia instanței de apel a fost expediată în adresa

recurentului la data de 04 mai 2016 (f. d. 79), iar cererea de recurs a fost depusă

de către acesta la 04 iulie 2016 (f. d. 86A).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe

la judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i

s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

3

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor șilibertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul

Primarului general al mun. Chișinău, Alina Tofan nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea

de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16

aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către reprezentantul Primarului

general al mun. Chișinău, Alina Tofan asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul reprezentantului Primarului general al

mun.Chișinău, Alina Tofan ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și

(2), art. 433 lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul reprezentantului Primarului general al municipiului Chișinău,

Alina Tofan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Ion Druță

Mariana Pitic

4