3ra-1231/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: Șt. Niță dosarul nr. 3ra-1231/16 instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță Î N C H E I E R E 07 septembrie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druță, Mariana Pitic examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul Primarului general al municipiului Chișinău, Alina Tofan, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului general al municipiului Chișinău, intervenient accesoriu Asociația obștească „Lumos Foundation Moldova” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de către Primarului general al municipiului Chișinău și menținută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 06 noiembrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 19 iunie 2015, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primarului general al municipiului Chișinău, intervenient accesoriu AO „Lumos Foundation Moldova” cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 06 martie 2015, Primarul general al municipiului Chișinău a emis dispoziția nr. 210-d „Cu privire la semnarea contractului privind crearea serviciilor sociale Casă Comunitară și Locuință Socială Asistată în municipiul Chișinău”. Menționează că, în conformitate cu art. 68 alin. (2) din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, a efectuat controlul sub aspectul legal al deciziei menționate, în urma căruia a constatat că, aceasta a fost emisă cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare. Afirmă că, la data de 08 mai 2015, a înaintat Primarului general al mun. Chișinău notificarea nr. 1304/OT4-1267, prin care a solicitat anularea dispoziției nr. 210-d din 06 martie 2015, însă pînă în prezent nu a fost examinată.

Consideră că, dispoziția enunțată este ilegală, fiind emisă cu încălcarea competenței. Susține că, reieșind din prevederile art. 14 alin. (2) lit. j) din Legea nr.436- XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală și ale art. 8 alin.(1) din Legea nr. 837 din 17 mai 1996 cu privire la asociațiile obștești, Primarul general al municipiului Chișinău nu are competența în vederea creării și implementării serviciilor sociale. 1 Relevă că, Consiliul municipal Chișinău urma să decidă în privința acceptului semnării contractului privind crearea serviciilor sociale Casă Comunitară și Locuință Socială Asistată în municipiul Chișinău, încheiat cu AO „Lumos Foundation Moldova”. Solicită anularea dispoziției Primarului general al mun.

Chișinău nr. 210-d din 06 aprilie 2015 „Cu privire la semnarea contractului privind crearea serviciilor sociale Casă Comunitară și Locuință Socială Asistată în municipiul Chișinău”. La data de 04 august 2015, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de majorare a pretențiilor, solicitând anularea contractului privind crearea serviciilor sociale Casă Comunitară și Locuință Socială Asistată în municipiul Chișinău, încheiat între Primăria mun. Chișinău, Direcția municipală pentru protecția drepturilor copilului, Direcția generală educație, tineret și sport și AO „Lumos Foundation Moldova”. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 06 noiembrie 2015 a fost admisă acțiunea și au fost anulate dispoziția Primarul general al municipiului Chișinău nr. 210-d din 06 aprilie 2015 și contractul-anexă la dispoziția menționată, privind crearea serviciilor sociale Casă Comunitară și Locuință Socială Asistată în municipiul Chișinău.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, dispoziția Primarului general al municipiului Chișinău nr. 210-d din 06 aprilie 2014 este ilegală în fond, ca fiind emisă cu încălcarea competenței prevăzută în art. 14 alin. (2) lit. j) al Legii nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016 a fost respins apelul declarat de către Primarul general al municipiului Chișinău și menținută hotărârea primei instanțe. La data de 04 iulie 2016, reprezentantul Primarului general al municipiului Chișinău, Alina Tofan a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, decizia instanței de apel este neîntemeiată, deoarece a fost adoptată cu încălcarea normelor de drept material și, anume, instanța a interpretat în mod eronat legea. Susține că, instanța de judecată nu a determinat circumstanțele reale, a dat o calificare greșită raportului material litigios, greșit a soluționat conflictul dintre normele cuprinse în diferite acte normative și, respectiv, greșit a interpretat legea și analogia ei. Afirmă că, instanța nu a luat în considerare probele și argumentele recurentului și, anume, nu a luat în considerare faptul că, dispoziția nr. 210-d din 06 aprilie 2014 a fost emisă întru executarea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 9/24 din 13 noiembrie 2014 „Cu privire la atribuirea în folosință a unui lot de pămînt din str. Ioan Vodă Viteazul, Direcției municipale pentru protecția drepturilor copilului”.

Menționează că, instanța de apel greșit a concluzionat că, dispoziția Primarului general al municipiului Chișinău nr. 210-d din 06 aprilie 2014 a fost emisă cu încălcarea competentei, neluând în considerare prevederile art. 29 2 alin.(1) lit. j2) și lit. r) și ale art. 32 alin. (l) din Legea privind administrația publică locală. Relevă că, dispoziția Primarului general al mun. Chișinău contestată nu înlocuiește decizia Consiliului municipal Chișinău, dar din contra în pct. 3.11 din contractul semnat în temeiul dispoziției menționate este stipulat faptul că, Direcția municipală pentru protecția drepturilor copilului va elabora și promova în Consiliul municipal Chișinău proiectul de decizie cu privire la crearea serviciilor sociale Casa Comunitară și Locuință Social Asistată și regulamentele de funcționare a acesteia.

Prin referința depusă la data de 18 august 2016 Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din materialele cauzei rezultă că, decizia instanței de apel a fost expediată în adresa recurentului la data de 04 mai 2016 (f. d. 79), iar cererea de recurs a fost depusă de către acesta la 04 iulie 2016 (f. d. 86A). Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, 3 sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor șilibertăților fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile. În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4); Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul Primarului general al mun.

Chișinău, Alina Tofan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către reprezentantul Primarului general al mun. Chișinău, Alina Tofan asemenea aspecte nu se regăsesc. Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul reprezentantului Primarului general al mun.Chișinău, Alina Tofan ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul reprezentantului Primarului general al municipiului Chișinău, Alina Tofan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Ion Druță Mariana Pitic 4