CASE OF KOTLYAR v. UKRAINE

CAUZUL COTILYAR v. UKRAINE (Declarația nr. 36124/13) HOTĂRÂREA STASBOURG 10 noiembrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kotlyar v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Mārtiš Mits , Președintele LÄtif Hüseynov, Kateřina Šimáčková, judecători și Martina Keller, Secretarul adjunct al Secțiunii, având în vedere: cererea (nr. 36124/13) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 22 mai 2013 de către un național ucrainean, dl Valeriy Mykolayovych Kotlyar, născut în 1960 și locuiește în Kremenchuk („reclamantul”), reprezentat de dl. M. Tarakhkalo, dna O. Chilutyan și dna O. Kuvaieva , avocați care practică în Kyiv; decizia de a anunța plângerea privind neavizul de a notifica reclamantului procedurii de casă guvernului ucrainean („Guvernul”), reprezentată de agentul lor interimar, dna O. Davydchuk, și de a declara restul cererii inadmisibil; observațiile părților; După deliberarea în particular la 20 octombrie 2022, pronunța următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Cazul se referă la afirmația reclamantului în temeiul articolului 6 din Convenție de a nu fi fost notificat de procedurile de casaturare inițiate de inculpat și, prin urmare, nu a putut prezenta argumentele sale; ca urmare, hotărârile exprimate în favoarea sa au fost anulate. Contextul cazului este un litigiu între solicitant, un ofițer de poliție pensionat și autoritățile de stat cu privire la dreptul său la o sumă mai mare de pensie. La 27 octombrie 2009 și la 28 septembrie 2010, Curtea Administrativă de Circuit din Kyiv și, respectiv, Curtea Administrativă de Apel din Kyiv au permis o cerere a reclamantului împotriva guvernului prin care a încercat să dispună de anumite dispoziții ale unui decret guvernamental privind procedura de recalculare a pensiilor declarată ilegală. Potrivit reclamantului, la 14 iunie 2011, Curtea de Administrație Superioră („HACU”) a acordat o cerere a inculpatului de a prelungi termenul pentru un recurs de casație și a acceptat apelul de casație pentru examinare. La 11 iunie 2012, a decis că cazul ar trebui examinat la o ședință deschisă, care urmează să se desfășoare la 3 iulie 2012. Nu au fost furnizate copii ale documentelor procedurale relevante de către părți la Curte. Prin o hotărâre finală din 3 iulie 2012, pronunțată în absența reclamantului, dar în prezența reprezentantului pârghiei, HACU a anulat hotărârile instanțelor inferioare în favoarea reclamantului și a respins cererea reclamantului. Potrivit reclamantului, el a devenit conștient de această hotărâre doar prin întâmplare, la 22 noiembrie 2012. În aceeași dată, el a depus o cerere la Curtea Administrativă de Circuit din Kyiv, cerând accesul la dosarul său și susținând că nu a primit nicio notificare a procedurii de casă de la HACU. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 AL CONVENȚIEI Având în vedere art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns că dreptul său la procedurile adversare și egalitatea de arme a fost încălcat, deoarece nu a fost notificat de procedura de casă, inclusiv de audiere în cazul său, și, prin urmare, nu a fost în măsură să-și prezinte argumentele la HACU, care în cele din urmă a anulat hotărârile pronunțate în favoarea sa. Guvernul a declarat că nu au putut furniza informații cu privire la acuzațiile reclamantului, începând cu 2019, dosarul a fost distrus la expirarea perioadei de depozitare legală. Cu toate acestea, ei au afirmat că examinarea efectuată de către HACU a avut ca scop corectarea erorilor judiciare fundamentale și bazată pe fapte și materiale ale cărora părțile au fost deja conștienți. Guvernul a susținut că pur și simplu nemulțumire din partea reclamantului cu rezultatul procedurii nu era suficientă pentru a ridica o cerere argumentată în temeiul articolului 6 din Convenție. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție sau inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Principiile generale privind dreptul la un proces adversar și principiul egalității de arme în special au fost rezumate în Lazarenko și alții c. Ucraina (n. 70329/12 și altele 5 §§ 36 și 37, 27 iunie 2017). În ceea ce privește circumstanțele prezentului caz, Curtea observă că, în temeiul articolelor 215 și 216 din Codul de Justiție Administrativă („aceea CAJ”), reclamantul a avut dreptul de a prezenta răspunsul său scris la recursul de casă, iar HACU a fost obligată să trimită reclamantului notificarea apelului de casă și de a-l invita să răspundă. art. 232 din CAJ prevede că argumentele incluse în recursul de cassare, precum și poziția celorlalți participanți la acest caz ar trebui să fie prezentate în textul unei hotărâri privind HACU și urmate de concluziile instanței cu privire la acest caz. 11. Nu au fost furnizate Curtei o copie a scrisorii de notificare sau a notificării primirii (a se vedea punctul 7 de mai sus). Prin urmare, pe baza documentelor disponibile, Curtea va decide dacă reclamantul a primit o oportunitate adecvată de a-și prezenta cazul în mod eficient. 12. Curtea remarcă în acest sens că, în cererea sa la Curtea Administrativă de Circuit din Kyiv depusă la 22 noiembrie 2012, reclamantul s-a plâns în mod specific că nu a fost informat că hotărârile în favoarea sa au fost apelate în cazare și că nu a avut cunoștință de nici o decizie luată de către HACU în această chestiune (a se vedea punctul 5 mai sus). 13. În plus, Curtea observă că nu se poate găsi nicio trimitere la observațiile reclamantei cu privire la recursul de casă în textul hotărârii AHAU din 3 iulie 2012, contrar cerințelor explicite prevăzute în CAJ (a se vedea punctul 10 de mai sus). Nici această hotărâre nu a afirmat că reclamantul și-a renunțat în nici un fel dreptul de a-și prezenta argumentele scrise în privința cauzei (a se vedea punctul 10 de mai sus). Gankin și alții c. Rusia , nr. 2430/06 și altele 3 § 38, 31 mai 2016 ). 14. În aceste circumstanțe și lipsa unor dovezi de notificare adecvată, Curtea acceptă afirmația reclamantului că nu a fost conștient de procedurile de casaturare în cazul său, și că acest lucru l-a împiedicat să-și protejeze interesele înainte de HACU. 15. În ceea ce privește argumentele guvernului potrivit căreia presupusa incapacitate a reclamantului să își prezinte observațiile cu privire la recursul de casă nu a afectat echitatea procedurii, deoarece numai chestiunile de drept au fost luate în considerare de către HACU, Curtea constată că reclamantul a avut în mod clar interesul de a primi o copie a recursului de casă și de a formula observații cu privire la aceasta, întrucât recursul de casă a fost în mod evident îndreptat să influențeze decizia HACU prin solicitarea de anulare a hotărârilor formulate în favoarea reclamantului. 16. Având în vedere jurisprudența stabilită și circumstanțele prezentului caz, Curtea constată că reclamantul a fost privat de posibilitatea de a-și prezenta cazul în mod eficient în fața AHCU și că dreptul său la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenție nu a fost asigurat (a se vedea mutatis mutandis Lazarenko și alții , citat mai sus § 43, și Sozonov și alții c. Ucraina c. [Comitetul], nr. 29446/12 și alte 11, § 10, 8 noiembrie 2018). 17. În consecință, s-a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. Reclamantul a solicitat 82.040.32 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material, care este egal cu suma pensiei subpagate. El a solicitat în continuare 50.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale și 3,750 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 19. Guvernul a susținut că nu există nicio legătură de cauzalitate între presupusele încălcări și presupusele prejudiciu material. La fel ca Guvernul, Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. În acest sens, Curtea nu este obligată să speculeze în ceea ce ar fi fost rezultatul procedurii dacă ar fi fost în conformitate cu cerințele articolului 6 § 1 din convenție (a se vedea Milatová și alții c. Republica Cehă , nr. 61811/00 , § 70, CEDO 2005 V). 21. În ceea ce privește prejudiciile morale , Curtea, hotărând în mod echitabil , acordă reclamantului 500, 22. Având în vedere documentele în posesia sa, Curtea consideră în continuare că este rezonabil să acorde reclamantului 500 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii în fața Curții, precum și orice impozit care poate fi taxabil pentru el. PENTRU CURTEA, CURTEA, UNANIMOUS, declara cererea admisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 6 din convenție; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat, la rata aplicabilă la data decontare: (i) 500 EUR (cincă sute de euro), plus orice impozit care poate fi impugnabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 500 EUR (cincă sute de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie plătit direct în contul bancar al reprezentantului reclamantului, dl Tarakhalo; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 10 noiembrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Martina Keller Mārtiš Președintele adjunct al grefierului Mits

FIFTH SECTION

CASE OF KOTLYAR v. UKRAINE

(Application no. 36124/13)

JUDGMENT

STRASBOURG

10 November 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Kotlyar v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Mārtiņš Mits

, President

,

Lətif Hüseynov,

Kateřina Šimáčková

, judges

,

and Martina Keller,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

36124/13) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 22 May 2013 by a Ukrainian national, Mr Valeriy Mykolayovych Kotlyar, born in 1960 and living in Kremenchuk (“the applicant”), who was represented by Mr

M. Tarakhkalo, Ms O. Chilutyan and Ms O. Kuvaieva

, lawyers practising in Kyiv;

the decision to give notice of the complaint concerning the failure to notify the applicant of the cassation proceedings to the Ukrainian Government (“the Government”), represented by their acting Agent, Ms O. Davydchuk, and to declare the remainder of the application inadmissible;

the parties’ observations;

Having deliberated in private on 20 October 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns the applicant’s allegation under Article 6 of the Convention that he had not been notified of the cassation proceedings initiated by the defendant and could therefore not present his arguments; as a result, the judgments delivered in his favour were quashed.

2.

The background of the case is a dispute between the applicant, a retired police officer, and the State authorities over his entitlement to a higher amount of pension.

3.

On 27 October 2009 and on 28 September 2010 the Circuit Administrative Court of Kyiv and the Kyiv Administrative Court of Appeal respectively allowed a claim by the applicant against the government by which he sought to have certain provisions of a governmental decree on the procedure for the recalculation of pensions declared unlawful.

4.

According to the applicant, on 14 June 2011 the Higher Administrative Court (“the HACU”) granted a request by the defendant for an extension of the time-limit for a cassation appeal and accepted its cassation appeal for examination. On 11 June 2012 it ruled that the case should be examined at an open hearing, to be held on 3 July 2012. No copies of the relevant procedural documents have been provided by the parties to the Court.

5

.

By a final judgment of 3 July 2012, delivered in the absence of the applicant but in the presence of the defendant’s representative, the HACU quashed the judgments of the lower courts delivered in the applicant’s favour and rejected the applicant’s claim. According to the applicant, he only became aware of that judgment, by chance, on 22 November 2012. On the same date, he lodged a request with the Circuit Administrative Court of Kyiv asking to be granted access to his case file and submitting that he had never received any notification of the cassation proceedings from the HACU.

THE COURT’S ASSESSMENT

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 OF THE CONVENTION

6.

Relying on Article 6 § 1 of the Convention, the applicant complained that his right to adversarial proceedings and equality of arms had been breached, as he had not been notified of the cassation proceedings, including the hearing in his case, and had accordingly not been able to present his arguments to the HACU, which had eventually quashed the judgments delivered in his favour.

7

.

The Government stated that they were unable to provide any information concerning the applicant’s allegations since in 2019 the case file had been destroyed on the expiry of the statutory storage period. However, they asserted that the examination carried out by the HACU had been aimed at the correction of fundamental judicial errors and based on facts and material of which the parties had already been aware. The Government argued that mere dissatisfaction on the part of the applicant with the outcome of the proceedings was not sufficient to raise an arguable claim under Article

6 of the Convention.

8.

The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

9.

The general principles concerning the right to an adversarial trial, and the principle of equality of arms in particular, have been summarised in

Lazarenko and Others v. Ukraine

(nos. 70329/12 and 5 others, §§ 36 and 37, 27

June 2017).

10

.

Turning to the circumstances of the present case, the Court observes that under Articles 215 and 216 of the Code of Administrative Justice (“the

CAJ”), the applicant had a right to submit his written response to the cassation appeal, and the HACU was under an obligation to send to the applicant the notice of the cassation appeal and to invite him to respond. Article 232 of the CAJ provided that the arguments contained in the cassation appeal as well as the position of other participants to the case were to be set out in the text of a HACU judgment and followed by the court findings on the case.

11.

No evidence, such as, for example, a copy of the notification letter or notification of receipt has been provided to the Court by the Government (see paragraph 7 above). It is thus on the basis of the available documents that the Court will decide whether the applicant was afforded

an adequate opportunity to present his case effectively.

12.

The Court observes in this respect that in his request to the Circuit Administrative Court of Kyiv lodged on 22 November 2012 the applicant specifically complained that he had not been informed that the judgments in his favour had been appealed against in cassation and that he had not been aware of any decision taken by the HACU on the matter (see paragraph 5 above).

13.

The Court furthermore observes that no reference to the applicant’s comments on the cassation appeal can be found in the text of the judgment of the HACU of 3 July 2012, contrary to the explicit requirements set out in the CAJ (see paragraph 10 above). Nor did that judgment state that the applicant had waived in any way his right to present his written arguments in respect of the case (see

Gankin and Others v. Russia

, nos. 2430/06 and 3 others, §

38, 31

May 2016).

14.

In these circumstances, and lacking any evidence of proper notification, the Court accepts the applicant’s submission that he was not aware of the cassation proceedings in his case, and that this

prevented him from protecting his interests before the HACU.

15.

As regards the Government’s arguments that the applicant’s alleged inability to submit his comments on the cassation appeal did not affect the fairness of the proceedings as only questions of law were considered by the HACU, the Court notes that the applicant clearly had an interest in receiving a copy of the cassation appeal and making comments on it, as the cassation appeal was manifestly aimed at influencing the decision of the HACU by calling for the quashing of the judgments delivered in the applicant’s favour.

16.

Having regard to the established case-law and the circumstances of the present case, the Court finds that the applicant was deprived of the opportunity to present his case effectively before the HACU and that his right to a fair trial guaranteed by Article 6 of the Convention was not ensured (see,

mutatis mutandis

,

Lazarenko and

Others

, cited above, § 43, and

Sozonov and Others v. Ukraine

[Committee], nos.

29446/12 and 11 others, §

10, 8

November 2018).

17.

There has accordingly been a violation of Article

6 § 1 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

18.

The applicant claimed 82,040.32 euros (EUR) in respect of pecuniary damage, which was equal to the amount of underpaid pension. He further claimed EUR 50,000 in respect of non-pecuniary damage and EUR 3,750 in respect of the costs and expenses incurred before the Court.

19.

The Government submitted that there was no causal link between the alleged violations and the alleged pecuniary damage. They also contested as unsubstantiated the applicant’s claims in respect of non

‑

pecuniary damage.

20.

Like the Government, the Court does not discern any causal link between the violation found and the pecuniary damage alleged; it therefore rejects this claim. It notes in this connection that it is not for the Court to speculate as to what the outcome of the proceedings would have been if they had been in conformity with the requirements of Article 6 § 1 of the Convention (see

Milatová and Others v. the Czech Republic

, no. 61811/00, §

70, ECHR 2005

‑

V).

21.

As regards non-pecuniary damage, the Court, ruling on an equitable basis, awards the applicant EUR 500.

22.

Having regard to the documents in its possession, the Court further considers it reasonable to award the applicant EUR 500 for costs and expenses incurred in the proceedings before the Court, plus any tax that may be chargeable to him.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 6 of the Convention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State, at the rate applicable at the date of settlement:

(i)

EUR 500 (five hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;

(ii)

EUR 500 (five hundred euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses, to be paid directly into the bank account of the applicant’s representative, Mr

M.

Tarakhkalo;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 10 November 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Martina Keller

Mārtiņš Mits

Deputy Registrar

President