2ra-2378/16 — repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală

prima instanță: O. Parfeni nr. 2ra-2378 /16

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

ÎNCHEIERE

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță, Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Sarev Ivan ,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sarev Ivan

împotriva Ministerului Justiție cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de cercetare penală și de anchetă preliminară, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat Sarev Ivan și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani

municipiul Chișinău din 04 decembrie 2015

c o n s t a t ă

La 20 ianuarie 2015 reclamantul Sarev Ivan a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de cercetare penală și de anchetă preliminară, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În motivarea acțiunii a invocat că, în perioada 21 iunie 2007-30 iulie 2007 a

fost deținut în izolatorul de detenție preventivă al Comisariatului de Poliție din r-l

Anenii Noi, pe cînd trebuia să fie deținut în Penitenciarul nr. 13.

Consideră că, aflarea sa în izolatorul de detenție preventivă a Comisariatului de

Poliție din r-l Anenii Noi, este contrară prevederilor art. 175 și art. 303 Cod de

executare și că în această perioadă a fost privat de dreptul de a beneficia de serviciile

penitenciarului cu ar fi: regim, securitate, logistică, activitate educativă cu deținuții,

serviciile medicale, întrevederile cu avocatul și rudele. Acțiunile abuzive ale

instituțiilor de stat subordonate Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova, manifestate la punerea în executare a sentinței penale privative de libertate

emise în privința sa, încalcă drepturile sale prevăzute de art. 5, 6 CEDO, art. 175 alin.

(9), art. 303 alin. (1) Cod de Executare al RM.

Cere reclamantul constatarea violării art. 5, 6 CEDO, art. 175 alin. (9), art. 303

alin. (1) Cod de Executare al RM și repararea prejudiciului moral însumă de 400 000

lei.

1

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 decembrie 2015,

acțiunea a fost respinsă ca tardivă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016 a fost respins apelul

declarat Sarev Ivan și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău

din 04 decembrie 2015.

La 02 august 2016 prin intermediul oficiului poștal, Sarev Ivan a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 decembrie 2015 și a deciziei

Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere

a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel verificând legalitatea și

temeinicia hotărîrii primei instanțe eronat a interpretat prevederile legale aplicabile la

caz.

În susținerea cererii înaintate indică recurentul că instanța de apel la emiterea

deciziei contestate nu a ținut cont de faptul că el a fost deținut în izolatorul

Inspectoratului de Poliție din r-l Anenii Noi, de la 21 iunie 2007 pînă la - 30 iulie

2007.

Mai indică recurentul că consideră hotărârile contestate contrare legii și emise

cu stabilirea eronată a circumstanțelor cauzei.

Or, termenul de prescripție urma a fi calculat din momentul când el a cunoscut

de aceste încălcări și nu după cum au stabilit instanțele.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Sarev Ivan nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

2

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în

recursul declarat Sarev Ivan, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ministerul Justiției ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat Sarev Ivan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Galina Stratulat

3