2ra-2622/16 — anularea ordinului, incasarea salariului

Dosarul nr. 2ra-2622/16

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (jud. St. Beșceaga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Vascan, V. Negru, E. Fistican)

ÎNCHEIERE

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Cernilov

Dmitri împotriva deciziei din 29 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cernilov

Dmitri împotriva Societății Comerciale ”Produs MCI” Societate cu Răspundere Limitată

în proces de insolvabilitate, cu privire la încasarea salariului și anularea ordinului,

c o n s t a t ă :

La data de 20 iunie 2013, Cernilov Dmitri a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva SC „Produs MCI” SRL cu privire la încasarea salariului și anularea ordinului.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul nr. 15 din 22 iunie 2010 a

fost angajat la SC „Produs MCI” SRL în funcția de șef al secției tâmplărie cu calcularea

salariului conform listei de încadrare. Conform ordinului menționat, a încheiat cu pârâtul

și un contract de răspundere materială deplină.

Afirmă că, în secția de tâmplărie avea 4-6 specialiști în prelucrarea lemnului.

Întocmea tabela de evidență a tuturor lucrătorilor din secția tâmplărie, efectua personal

calculele salariului fiecărui lucrător și volumul de lucru pentru fiecare lună.

Susține reclamantul că, în conformitate cu lista de încadrare, salariul său lunar

constituia suma de 4800 lei, fapt menționat în p.2 al ordinului nr. 15 din 22 iunie 2010,

pct.pct. 4.1, 4.2 din contractul de muncă din 22 iunie 2010, anexa nr. 1 la ordinul nr. 61/1

din 07 noiembrie 2011 și în scrisoarea de răspuns a reclamatului din 03 iunie 2013 la

cererea prealabilă.

Menționează reclamantul că, de la data angajării în funcție (22 iunie 2010) și până la

eliberarea sa din funcție (29 martie 2013) a lucrat împreună cu subalternii săi câte opt ore

zilnic, lucrând de multe ori în zilele de odihnă și mai mult de opt ore, îndeplinind un anumit

volum de lucru. Nu a avut un program individualizat de muncă cu regim flexibil, avînd

zilnic un anumit volum de lucru. Faptul că s-a aflat zilnic la lucru și a efectuat un anumit

volum de lucru se probează atît prin dările de seamă pentru fiecare lună a volumului de

lucru efectuat, întocmite personal de către el, cît și prin bonurile de lucru și tabelul de

evidență a timpului de lucru coordonat cu șeful secției tehnică, N. Ceban pentru perioada

iulie 2010 până la 29 martie 2013.

1

Relatează reclamantul că, a atenționa administrația SC „Produs MCI” SRL să-i achite

salariu pentru perioada de timp lucrată, însă, pîrîtul îi promitea că-i va achita salariul, dar

fără un careva rezultat. Din acest motiv a depus cerere de demisie și prin ordinul nr. 151

din 20 martie 2013 a fost eliberat din funcție din propria inițiativă. Pârâtul nu a efectuat

achitarea deplină a salariului pe anii precedenți din 22 iunie 2010 - 29 martie 2013, adică

pentru 33 luni ce constituie suma de 126636 lei la data eliberării din funcție, așa cum este

prevăzut de art. 85 al. (3) Codul muncii.

Indică reclamantul că, prin ordinul nr.84 din 02 ianuarie 2012, pârâtul i-а acordat

pentru perioada 02 ianuarie 2012 - 29 februarie 2012, concediu din cont propriu, însă de

fapt el nu a fost în concediu din cont propriu și nici nu a scris o astfel de cerere. Acest ordin

este ilegal cu care nu a făcut cunoștință și a fost emis în baza unei cereri din 31 decembrie

2011 falsificată din numele lui. Faptul că el a lucrat în lunile ianuarie - februarie 2012 se

confirmă și prin actele de primire - predare a bunurilor.

Solicită reclamantul inclusiv și prin cererea de concretizare a acțiunii, încasarea din

contul SC „Produs MCI” SRL în beneficiul său a restanței la salariul pentru perioada 22

iunie 2010 - 29 martie 2013 în sumă de 123636 lei și anularea ordinului privind acordarea

concediului din cont propriu nr. 84 din 02 ianuarie 2012, ca fiind ilegal.

Prin hotărîrea din 05 martie 2015 a judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, acțiunea

înaintată de către Cernilov Dmitri a fost admisă parțial: s-a încasat din contul SC „Produs

MCI” SRL, în proces de insolvabilitate în beneficiul lui Cernilov Dmitri salariul neachitat

în sumă de 3273,32 lei; în rest, cerințele cu privire la încasarea salariului restant au fost

respinse ca fiind neîntemeiate; pretenția lui Cernilov Dmitri privind anularea ordinului cu

privire la acordarea concediului din cont propriu nr. 84 din 02 ianuarie 2012 a fost respinsă

ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție; s-a încasat din contul SC „Produs

MCI” SRL, în proces de insolvabilitate, taxa de stat în sumă de 150 lei.

Prin decizia din 29 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus

de Cernilov Dmitri și menținută hotărîrea din 05 martie 2015 a judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău.

La data de 19 septembrie 2016, Cernilov Dmitri a declarat recurs împotriva deciziei

din 29 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului s-a invocat că instanțele inferioare au examinat cauza

unilateral, au dat o apreciere greșită probelor prezentate, nu au aplicat legea care urma să

fie aplicată, aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în

termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 29 iunie 2016. Conform

materialelor pricinii, decizia instanței de apel a fost expediată recurentului la data de 08

august 2016, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc. Recursul declarat la data de

19 septembrie 2016 se consideră a fi declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Cernilov Dmitri, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

2

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat,

iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Cernilov Dmitri, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului

cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni

în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de

apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaște recursul

declarat de Cernilov Dmitri, ca fiind inadmisibil.

3

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Cernilov Dmitri împotriva deciziei din

29 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4