2ra-2596/16 — demontarea gazoductului de tensiune

Dosarul nr. 2ra-2596/16

Prima instanță: Judecătoria Ceadîr-Lunga (jud. L. Caraianu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. S. Gubenco, Ș. Starciuc, G. Colev)

ÎNCHEIERE

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Pașalî

Stefanida împotriva deciziei din 12 mai 2016 a Curții de Apel Comrat,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Pașalî

Stefanida împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Gagauz-Gaz” cu privire la

înlăturarea încălcării dreptului de proprietate,

c o n s t a t ă :

La data de 17 aprilie 2015 Pașalî Stefanida s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Gagauz-Gaz” cu privire la obligarea pîrîtului să înlăture

încălcarea dreptului de proprietate asupra terenului prin demontarea conductei de gaz de

tensiune medie și încasarea în beneficul ei a cheltuielilor de judecată sub formă de taxă

de stat în sumă de 150 lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că este proprietara terenului amplasat în

or. Ceadîr-Lunga, str. Tanasoglo, nr.34, cu număr cadastral 9602218.038. Pe acest teren

și anume pe lungimea întregului teren trece conducta de gaz de tensiune medie ce

aparține pîrîtului.

Consideră reclamanta că aflarea pe terenul ei a conductei de gaz de tensiune medie

încalcă dreptul de proprietate asupra acestuia, deoarece ea nu poate să-și realizeze în

deplină măsură dreptul de folosință și posesiune asupra terenului său.

Susține reclamanta că, în baza deciziei Consiliului orășenesc Ceadîr-Lunga i s-a

permis demolarea casei vechi și proiectarea unei alte case pe care dorește să o

construiască. Însă, din cauza aflări a conductei de gaz pe terenul ei, nu este posibil de a

construi o altă casă.

Consideră reclamanta că, aflarea conductei de gaz de tensiune medie pe terenul ei

prezintă un pericol foarte grav. Adresîndu-se cu cereri prin care a solicitat demontarea

și scoaterea conductei de gaz de pe terenul ei, pîrîtul a respins cererile.

În cadrul examinării cauzei reclamanta a înaintat cerere de concretizare a cerințelor

prin care a solicitat obligarea pîrîtului să înlăture încălcarea dreptului de proprietate

asupra terenului cu număr cadastral nr. 9602218.083, amplasat în or. Ceadîr-Lunga, str.

1

Tanasoglo, nr. 34 prin demontarea de pe terenul său a conductei de gaz de tensiune

medie.

Prin hotărîrea din 01 octombrie 2015 a judecătoriei Ceadîr-Lunga cererea de

chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată

Prin decizia din 12 mai 2016 a Curții de Apel Comrat a fost respins apelul depus

de Stefanida Pașalî și a fost menținută hotărârea din 01 octombrie 2015 a judecătoriei

Ceadîr-Lunga.

La data de 25 iulie 2016, Pașalî Stefanida, a declarat recurs împotriva deciziei din

12 mai 2016 a Curții de Apel Comrat.

În motivarea recursului s-a invocat că instanțele inferioare au aplicat eronat

normele dreptului material, au aplicat în mod eronat legea, nu au aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, aplicînd legea care nu trebuia să fie aplicată.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în

termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Comrat a fost pronunțată la 12 mai 2016. Conform

materialelor pricinii, decizia instanței de apel a fost expediată recurentei la data de 24

mai 2015 și a fost recepționată de către recurentă la data de 25 mai 2016. Recursul

declarat la data de 25 iulie 2016 se consideră a fi declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Pașalî Stefanida, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Pașalî Stefanida, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

2

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond

și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Pașalî Stefanida, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Pașalî Stefanida împotriva deciziei

din 12 mai 2016 a Curții de Apel Comrat.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

3