2ra-2423/16 — înlăturarea obstacolelor în folosirea dreptului de proprietate și încasarea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- înlăturarea obstacolelor în folosirea dreptului de proprietate şi încasarea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-2423/16 — înlăturarea obstacolelor în folosirea dreptului de proprietate și încasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: N.Lazareva dosarul nr.2ra-2423/16
instanța de apel: A.Curdov, G. Colev, Șt.Straciuc
Î N C H E I E R E
26 octombrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
judecătorii Oleg Sternioală, Valentina Clevadî
examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Tulicii Elena
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tulicii Elena împotriva
societății cu răspundere limitată „Gagauz-Gaz” cu privire la înlăturarea obstacolelor
în folosirea dreptului de proprietate asupra terenului de pămînt și a casei de locuit, cu
strămutarea țevii gazoductului subteran și încasarea cheltuielilor de judecată, și a
prejudiciul moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 14 aprilie 2016, prin care s-a
respins apelul declarat de Tulicii Elena și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Ceadîr-
Lunga din 11 mai 2015 de respingere a cererii de chemare în judecată ca
neîntemeiată,
c o n s t a t ă
La 15 august 2014 Tulicii Elena a depus cerere de chemare în judecată
împotriva SRL „Gagauz-Gaz” privind înlăturarea obstacolelor în folosirea dreptului
de proprietate asupra terenului de pămînt cu suprafață de 0,0639 ha, numărul
cadastral 9602215.396 și a casei de locuit cu suprafață de 148,6 m2, numărul
cadastral 9602215.396.01, care se află pe adresa or. Ceadîr-Lunga, str. Sovietică nr.
12, care aparține reclamantei, strămutarea țevii gazoductului subteran în ocolirea
ogrăzii acesteia și încasarea de la pîrît în beneficiul ei a cheltuielilor de judecată,
legate cu examinarea acestei acțiuni, cheltuieli pentru serviciile avocatului în mărime
de 3000 lei și repararea prejudiciului moral cauzat în mărime de 20000 lei.
În motivarea cererii de chemare în judecată Tulicii Elena a invocat că, la 20
iulie 2012 Manastîrlî Vasilii Vladimir, anul nașterii 13.05.1953, care locuiește pe
adresa: regiunea or. Arhanghelsc, or. Plesețc, pe str. Lenin 57, Federația Rusă și
1
Tulicii Elena Vasilii, anul nașterii 02 noiembrie 1982, care locuiește pe adresa: or.
Rîșcani, str. Șevcenko, ap. 1, au încheiat contractul de donație.
Manastîrlî Vasilii a donat fiicei Tulicii Elenei terenul de pămînt cu suprafață
de
0,0639 ha (numărul cadastral 9602215.396), casa locativă cu suprafață de 148,6 m2
(numărul cadastral 9602215.396.01), care se află pe adresa: Republica Moldova, or.
Ceadîr-Lunga, str. Sovietică, 12.
Acest contract de donație a fost legalizat în biroul notarial de către notarul
Arnaut Alexandru, locul aflării în or. Ceadîr-Lunga, str. Lenin, 100 și a fost
înregistrat în registru nr. 8081 cu seria AE nr. 226067.
Drepturile de proprietate au fost înregistrate la 23.07.2012 la OCT Ceadîr-
Lunga filiala ÎS „Cadastru” asupra terenului de pămînt cu suprafață de 0,0639 ha.
(numărul cadastral 9602215.396) și a casei locative cu suprafață de 148,6 m2
(numărul cadastral 9602215.396.01), care se află pe adresa: Republica Moldova, or.
Ceadîr-Lunga, str. Sovietică 12, în baza contractului de donație nr.8081 din
20.07.2012 și a fost întocmit planul cadastral pentru tot teren de pămînt.
Țeavă gazoductului cu o tensiune medie a fost instalată prin ograda ce aparține
Elenei Tulicii fară acordul ei și această instalare de țeavă nu este indicată nici într-un
document cadastral.
Consideră, că instalarea țevilor cu tensiune medie și scăzută lîngă casă,
reprezintă un pericol pentru locuitori și pentru integritatea casei locative.
Reclamanta menționează, că efectuarea lucrărilor regulare de reparație la
accesul gazoductului subteran poate să influențeze negativ asupra temeliei casei și
construcției însăși și să aducă la ruinarea și demolarea încăperilor accesorii, gardului
capital și a îngrădirilor, deoarece trebuie să lucreze mașina de săpat și excavatorul.
Existența gazoductului subteran limitează dreptul de posesiune și folosire a
proprietății în efectuarea a cărorva construiri suplimentare pe terenul de pămînt și
amenajarea acestui teren.
În opinia Elenei Tulicii, în urma acțiunilor ilicite ale SRL „Gagauz-Gaz” se
încalcă drepturile ei, stipulate și garantate în art. 47 din Constituția Republicii
Moldova și art. 315-317 CC RM, care nu pot fi limitate prin lege.
Menționează, că în art. 22 din Legea „Cu privire la gazele naturale” de
asemenea se prevede, că pentru efectuarea cărorva lucrări, este necesar acordul
proprietarului, reclamanta nu poate să dea un astfel de acord, întrucît lucrările acestea
pot să se continue în mod repetat în timpul exploatării gazoductului subteran.
Totodată, Tulicii Elena se referă la prevederile art. 376 alin. (1) și (2) CC RM.
Astfel, reclamanta consideră, că o unică ieșire din litigiul creat, care a adus la
încălcarea dreptului de posesiune și folosire a proprietății este de a strămuta țeava
gazoductului în ocolirea terenului de pămînt, care aparține Elenei Tulicii așa cum s-a
plănuit inițial prin proiect.
2
In opinia reclamantei, SRL „Gagauz-Gaz” a decis să economisească mijloacele
bănești și a instalat gazoductul fară coordonare a prin ograda acesteia.
Reclamanta, Tulicii Elena a solicitat;
- înlăturarea obstacolelor în folosirea dreptului de proprietate asupra terenului de
pămînt cu suprafață de 0,0639 ha, numărul cadastral 9602215.396 și a casei de locuit
cu suprafață de 148,6 m2, numărul cadastral 9602215.396.01, care se află pe adresa
or. Ceadîr-Lunga, str. Sovietică nr. 12, care-i aparține;
- strămutarea țevii gazoductului subteran în ocolirea ogrăzii acesteia și încasarea de
la pîrît în beneficiul lui Tulicii Elena a cheltuielilor de judecată, legate de examinarea
acestei acțiuni, cheltuieli pentru serviciile avocatului în mărime de 3000 lei și
repararea prejudiciului moral cauzat în mărime de 20000 lei.
Prin hotărîrea Judecătorei Ceadîr-Lunga din 11 mai 2015 cererea de
chemare în judecată depusă de Tulicii Elena împotriva SRL „Gagauz-Gaz” cu privire
la înlăturarea obstacolelor în folosirea dreptului de proprietate asupra terenului de
pămînt cu suprafață de 0,0639 ha, numărul cadastral 9602215.396 și a casei de locuit
cu suprafață de 148,6 m2, numărul cadastral 9602215.396.01, care se află pe adresa
or. Ceadîr-Lunga, str. Sovietică nr. 12, și care aparține Elenei Tulicii, strămutarea
țevii gazoductului subteran în ocolirea ogrăzii acesteia și încasarea de la pîrît în
beneficiul Elenei Tulicii a cheltuielilor de judecată, legate cu examinarea acestei
acțiuni, mijloacelor bănești pentru serviciile avocatului în mărime de 3000 lei și
pentru prejudiciul moral cauzat în mărime de 20000 lei s-a respins, ca neîntemeiată.
La 05 iunie 2015 hotărîrea primei instanțe a fost contestată cu apel de către
Tulicii Elena.
Prin decizia Curții de Apel Comrat din 14 aprilie 2016 s-a respins apelul
declarat de Tulicii Elena și s-a menținut hotărîrea primei instanțe.
La 11 iulie 2016, Tulicii Elena a declarat recurs împotriva deciziei instanței de
apel, solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi hotărîri de
admitere a cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului recurenta a indicat, că normele de drept material au fost
interpretate și aplicate eronat, reiterând argumentele de fapt și de drept invocate pe
parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare.
Recurenta Tulicii Elena se referă la art.428 alin.(1) CC RM, care stabilește că
servitutea este sarcina care grevează un imobil (terenul aservit) pentru uzul sau
utilitatea imobilului unui alt proprietar (terenul dominant). Utilitatea poate consta în
sporirea confortului terenului dominant ori poate rezulta din destinația lui economică
.
Obligația de a face ceva poate fi conexată la o servitute și impusă
proprietarului terenului aservit, art. 428 alin. (2) CC.
Această obligație este accesorie servituții și nu poate fi stipulată decît în
favoarea sau pentru exploatarea imobilului.
3
Menționează, că după cum s-a constatat în cadrul ședinței de judecată și
conform datelor OCT filiala Ceadîr-Lunga, ÎS „Cadastru” nu sînt servitute asupra
terenului de pămînt cu suprafață de 0,0639 ha (numărul cadastral 9602215.396) și a
casei locative cu suprafață de 148,6 m2 (numărul cadastral 9602215.396.01), care se
află pe adresa: Republica Moldova, or. Ceadîr-Lunga, str. Sovietică-12, care aparțin
Tulicii Elena.
În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Materialele cauzei atestă că, copia deciziei motivate a instanței de apel a fost
expediată părților de către Curtea de Apel Comrat la 10 mai 2016 și recepționată de
recurenta la 16 mai 2016 (f.d. 194). Astfel, recursul depus la 11 iulie 2016 se
consideră depus în termen.
Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de Tulicii Elena urmează
a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți
la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept
material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:
nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie
aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau
analogia dreptului.
În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept
procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată
de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost
judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și
ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba
de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane
care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de
judecată; hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvîrșirea altor încălcări decît cele
indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau
în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
4
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Tulicii Elena este declarativ și
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să
justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.
Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia
din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că
cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține că argumentele invocate de Tulicii Elena în cererea de
recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de
legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or,
recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,
dar nu și temeinicia în fapt.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a
unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale
specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță
inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței,
Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Tulicii Elena, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e :
Recursul declarat de Tulicii Elena, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
judecător Tatiana Vieru
judecătorii Oleg Sternioală
Valentina Clevadî
5