2ri-266/16 — separarea bunurilor din masa debitoare

2ri-266/16 — separarea bunurilor din masa debitoare (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: A. Albu dosarul nr. 2ri-266/16

D E C I Z I E

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ion Druță

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinînd recursul declarat de către Primăria satului Visoca raionul Soroca,

în cauza intentată la cererea Primăriei satului Visoca raionul Soroca cu privire la

separarea bunurilor din masa debitoare a Cooperativei de Producție „Visoceanca-

Prim” Societate cu Răspundere Limitată, în proces de insolvabilitate,

împotriva hotărîrii Curții de Apel Bălți din 27 iunie 2016, prin care a fost

respinsă cererea Primăriei satului Visoca raionul Soroca cu privire la separarea

bunurilor din masa debitoare a Cooperativei de Producție „Visoceanca-Prim”

Societate cu Răspundere Limitată, în proces de insolvabilitate,

c o n s t a t ă:

La 28 septembrie 2015 SA „Tutun-CTC” a depus cerere introductivă, cu privire

la intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul CP „Visoceanca-Prim”

SRL, c/f 1007607001963, c/d 222413766, cu sediul în satul Visoca, raionul Soroca.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 29 septembrie 2015, a fost admisă spre

examinare cererea introductivă depusă de SA „Tutun-CTC”, cu desemnarea

administratorului provizoriu, Ciobanu Daniela, deținător al autorizației nr.126 din 14

ianuarie 2015.

Prin hotărîrea Curții de Apel Bălți din 02 decembrie 2015, față de CP

„Visoceanca-Prim” SRL a fost intentată procedura de insolvabilitate, în calitate de

administrator al procesului de insolvabilitate fiind desemnată Ciobanu Daniela,

deținător al autorizației nr.126 din 14 ianuarie 2015.

La 11 decembrie 2015, Primăria satului Visoca a formulat cerere privind

separarea bunurilor din masa debitoare a Cooperativei de Producție „Visoceanca-

Prim” SRL, în care a invocat că la 29 septembrie 2015, de către Curtea de Apel Bălți a

.fost admisă spre examinare cererea introductivă a SA „Tutun-CTC” cu privire la

intentarea procedurii de insolvabilitate față de CP „Visoceanca-Prim” SRL, c/f

1007607001963, c/d 222413766, cu sediul în satul Visoca, raionul Soroca, iar calitate

de administrator provizoriu fiind desemnată Ciobanu Daniela, deținător al autorizației

nr.126 din 14 ianuarie 2015.

Susține că la 09 octombrie 2015 prin notificarea administratorului provizoriu

Ciobanu Daniela, Primăria satului Visoca a fost informată despre încheierea

menționată.

Afirmă că drepturile și interesele Primăriei satului Visoca sunt prejudiciate de

către CP „Visoceanca-Prim” SRL, fiind dobîndite și înregistrate ilegal după CP

„Visoceanca-Prim” SRL bunurile, ce aparțin de fapt și de drept Primăriei satului

Visoca, dobîndirea ilicită fiind efectuată prin infracțiunea comisă de fostul Primar al

satului Visoca, Harabara Anatilie.

Menționează că la 02 noiembrie 2004 clădirea administrativă – clădirea

Primăriei satului Visoca nr. cadastral 3450000.077 (nr. cadastral actual

3450106.042.01) și clădirea de deservire sociale - clădirea centrului de sănătate nr.

cadastral 3450000.027 (nr. cadastral actual 3450106.041.01) au fost înregistrate la

OCT după Primăria satului Visoca în baza Hotărârii Guvernului nr.162 din 19

februarie 2004, deciziei Consiliului Primăriei satului Visoca nr.7/1 din 22 aprilie 2004

și a actelor de inventariere cu lista clădirilor ce aparțin cu drept de proprietate a unității

administrativ-teritoriale Visoca, la situația din 01 octombrie 2013.

Invocă că la 19 noiembrie 2007 Primarul satului Visoca, Anatolie Harabara, a

perfectat certificatul nr.823 din numele Primăriei satului Visoca, în care a introdus date

false, precum că în urma procesului de privatizare în anii 1999-2000, 15% din clădirea

nefinisată a casei de deservire din satul Visoca au fost transmise SA „Moldtelecom”,

11% din clădirea administrativă CAP „Visoca” au fost transmise Primăriei satului

Visoca, iar 89% din clădirea administrativă și 85% din clădirea casei de deservire au

rămas ca cotă-parte a membrilor CAP „Visoca”, ulterior eliberînd acest certificat

Cooperativei de Producție „Visoceanca-Prim”, însă aceste imobile încă în 2004 au

fost înregistrate după administrația locală a satului Visoca, raionul Soroca.

Iar la 27 noiembrie 2007 în baza certificatului nr.823 din 19 noiembrie 2007

Judecătoria Soroca a emis hotărîre, prin care a constatat faptul de posesiune, dispoziție

și folosință în drept de proprietate a Cooperativei de Producție „Visoceanca-Prim”

asupra clădirii casei de deservire cu nr. cadastral 3450000.027.01, 85% - 466,3 m.p. și

clădirii administrative cu nr. cadastral 3450000.077.01, 89% - 767,8 m.p. situate în

satul Visoca, raionul Soroca.

La 20 decembrie 2007 în baza hotărârii menționate a fost efectuată înregistrarea

dreptului de proprietate a Cooperativei de Producție „Visoceanca-Prim” la OCT

Soroca asupra bunurilor menționate.

Relatează că la 29 mai 2009 CCCEC DGTN a efectuat revizia economică

financiară tematică la Primăria satului Visoca pe perioada 01 ianuarie 1999 – 29 mai

2009, nr.12/30 și a constatat imposibilitatea privatizării în anii 1999 - 2000 a

imobilelor în cauză.

Primarul Anatolie Harabara a tăinuit intenționat de la membrii consiliului sătesc

Visoca transmiterea ilegală a dreptului de proprietate asupra clădirilor Primăriei către

Cooperativa de Producție „Visoceanca-Prim” și actul reviziei economico-financiare

din 2009.

Cu toate acestea, la 30 mai 2012 prin sentința Judecătoriei Soroca, devenită

irevocabilă la 26 decembrie 2012, s-a constatat că Anatolie Harabara, fiind primar al

satului Visoca în anul 2007, a folosit intenționat situația de serviciu în interes personal

pentru favorizarea CP „Visoceanca-Prim”, unul din fondatori căreia este soacra

acestuia Margareta Ursu, la obținerea ilegală a dreptului de proprietate asupra

bunurilor Primăriei satului Visoca, și anume a clădirii administrative cu nr. cadastral

3450000.077.01 și clădirii casei de deservire sociale cu nr. cadastral 3450000.027.01.

Mai indică că la 02 iunie 2013, au fost aleși actualul primar și Consiliul Sătesc al

satului Visoca, cărora doar după investire în funcții le-au devenit cunoscute acțiunile

criminale ale fostului primar Anatolie Harabara.

Astfel, la 08 august 2013 Primăria satului Visoca a depus cerere de revizuire

împotriva hotărârii Judecătoriei Soroca din 26 noiembrie 2007.

La 04 noiembrie 2013 cererea de revizuire împotriva hotărârii Judecătoriei

Soroca din 26 noiembrie 2007 a fost admisă, hotărârea a fost casată și respectiv, anulat

actul în temeiul căruia CP „Visoceanca-Prim” și-a înregistrat dreptul de proprietate

asupra clădirilor menționate a Primăriei satului Visoca.

Remarcă însă că la 20 noiembrie 2013 Judecătoria Soroca a emis încheiere prin

care a scos de pe rol cererea CP „Visoceanca-Prim” privind constatarea faptului

juridic, în vigoare la 05 decembrie 2012.

În baza încheierii Judecătoriei Soroca din 20 noiembrie 2013, Primăria satului

Visoca s-a adresat cu o cerere către OCT Soroca, prin care a solicitat înregistrarea

bunurilor imobile cu nr. cadastrale 3450000.077.01, 3450000.027.01 pe numele

Primărției, însă prin răspunsul a OCT Soroca din 27 ianuarie 2014 și a Registrului din

cadrul ÎS „Cadastru” nr.01-07/57/14-23 din 21 martie 2014, Primăriei satului Visoca i-

a fost refuzată înregistrarea.

Drept urmare, la 11 august 2014, Primări satului Visoca repetat s-a adresat cu un

demers privind înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile

menționate, înregistrarea nu a fost efectuată.

Menționează, că Primăria satului Visoca în cadrul altui dosar (2a-88/15 (03-2a-

3689-30072014)) s-a adresat deja împotriva registratorului OCT Soroca, solicitând

obligarea pârâtului să radieze din Registrul bunurilor imobile, înscrierea ce ține de

înregistrarea bunurilor imobile cu nr. cadastrale 3400000.077.01 și 43500000.027.01

pe numele COOP „Visoceanca-Prim”, iar prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 24

iunie 2014, cererea Primăriei satului Visoca a fost admisă.

Însă, la 19 februarie 2015 Curtea de Apel Bălți a emis decizie de casare a

hotărârii judecătoriei Soroca din 24 iunie 2014 cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

a respins cererea Primăriei satului Visoca.

Subliniază că în motivarea deciziei din 19 februarie 2015 Curtea de Apel Bălți a

menționat că Primăria satului Visoca a omis prevederile normelor de drept și s-a

adresat în instanță către pârâtul necorespunzător OCT Soroca, pe când acțiunea urma

să fie inițiată față de titularul dreptului de proprietate COOP „Visoceanca-Prim”,

decizia Curții de Apel Bălți din 19 februarie 2015 fiind irevocabilă.

Astfel, indică că la 09 iulie 2015 Primăria satului Visoca a adresat o cerere către

CP „Visoceanca-Prim” privind obținerea consimțământului titularului de drept în

vederea rectificării dreptului de proprietate.

Cooperativa de Producție „Visoceanca-Prim” a ignorat cererea Primăriei satului

Visoca, din care motiv Primăria s-a adresat în instanță de judecată cu acțiune în

rectificare și revendicare a bunurilor în cauză, cauza civilă fiind pusă pe rol la

Judecătoria Soroca.

În situația creată, invocă că în cazul în care va fi intentată procedura de

insolvabilitate în privința CP „Visoceanca-Prim”, Primăria satului Visoca nu poate fi

considerată ca creditor chirografar, ci ca persoană cu drept de separare, deoarece

bunurile care la moment, deși, sunt înregistrate după CP „Visoceanca-Prim”, aparțin

de fapt și de drept Primăriei satului Visoca, or, prin încheierile Judecătoriei Soroca din

04 noiembrie 2013 și 20 noiembrie 2013 a fost anulat actul în temeiul căruia CP

„Visoceanca-Prim” și-a înregistrat dreptul de proprietate asupra clădirilor Primăriei

satului Visoca.

Solicită Primăria satului Visoca, raionul Soroca să țină cont instanța de

insolvabilitate de drepturile Primăriei satului Visoca asupra 89% din imobilul cu nr.

cadastral 3450106.042.01 (nr. cadastral vechi 3450000.077.01) și 85% din imobilul cu

nr. cadastral 3450106.041.01 (nr. cadastral vechi 3450000.027.01) și separarea

bunurilor respective din masa debitoare a CP „Visoceanca-Prim”, în cazul în care va fi

intentată procedura de insolvabilitate.

În drept își întemeiază pretențiile în baza art.375 alin.(2) Cod civil, art.48

alin.(1) a Legii Insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2016 a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea Primăriei satului Visoca raionul Soroca cu privire la separarea

bunurilor din masa debitoare a CP „Visoceanca-Prim” SRL.

La 12 iulie 2016, Primăria satului Visoca raionul Soroca, a declarat recurs

nemotivat împotriva hotărîrii primei instanțe, iar la data de 15 iulie 2016 a depus

recurs suplimentar, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a hotărîrii contestate

cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea cererii de separare a bunurilor din

masa debitoare a CP „Visoceanca-Prim” SRL, sau remiterea pricinii la rejudecare în

cazul constatării erorilor judiciare care nu pot fi corectate de către instanța de recurs.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea primei instanțe,

considerînd-o ilegală și neîntemeiată și care prejudiciază drepturile Primăriei satului

Visoca și condiționează anularea actului menționat.

Susține că instanța de insolvabilitate greșit a respins cererea de separare

înaintată de către Primăria satului Visoca, care urma să fie suspendată până la emiterea

unii hotărâri definitive și irevocabile pe acțiunea în rectificare examinată de

Judecătoria Soroca.

Invocă în susținerea pretențiilor sale prevederile art. 261 CPC, care prevede că la

cererea participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorească poate suspenda

procesul în cazul în care: h) pricina nu poate fi judecată înainte de soluționarea unei

alte pricini conexe.

Afirmă că pentru a emite o hotărâre legală, instanța de insolvabilitate urma să

suspende examinarea cererii de separare până la emiterea unii hotărâri definitive și

irevocabile la cererea examinată de Judecătoria Soroca, unde Primăria satului Visoca

solicită rectificarea dreptului de proprietate a debitorului CP „Visoceanca-Prim” SRL

asupra 89 % din bunul imobil cu nr. cadastral 3450106.042.01 și 85 % din bunul

imobil cu nr. cadastral 3450106.041.01 înscris eronat.

Mai invocă că acțiunea în rectificare este întemeiată și bazată pe temeiul

prevăzut în art. 505 alin. (1) lit. c) Cod civil, care indică că nu mai sânt întrunite

condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în al

cărui temei s-a făcut înscrierea.

Mai mult ca atât, susține că nu există dubii asupra faptului, că înscrierea

dreptului de proprietate a debitorului CP „Visoceanca-Prim” SRL asupra bunurilor

separarea cărora se solicită este greșită, or instanței de insolvabilitate i-au fost

prezentate toate probele în acest sens: încheierile Judecătoriei Soroca din 04 noiembrie

2013 și 20 noiembrie 2013, prin care a fost anulat actul în temeiul căruia CP

„Visoceanca-Prim” și-a înregistrat dreptul de proprietate asupra clădirilor ce aparțin

Primăriei satului Visoca, sentința judecătoriei Soroca din 30 mai 2012 de condamnare

a lui Anatolie Harabara pentru faptul transmiterii ilegale a bunurilor Primăriei satului

Visoca către CP „Visoceanca-Prim” și alte acte confirmative.

Insistă că instanței de insolvabilitate cu certitudine i-a fost demonstrat faptul că

Primăria satului Visoca este unicul proprietar legal al bunurilor în cauză și prin

acțiunea în rectificare urmează doar să fie corectată eroarea din Registrul bunurilor

imobile, care este posibilă doar prin hotărâre judecătorească.

Consideră că instanța de insolvabilitate, constatând existența acțiunii în

rectificare pe rol la Judecătoria Soroca, urma să suspende examinarea cererii de

separare până la emiterea unii hotărâri definitive și irevocabile în acest sens. Iar odată

ce instanța de insolvabilitate nu a suspendat examinarea cererii de separare și a trecut

la examinarea ei, instanța urma să aprecieze corect probele prezentate în confirmarea

dreptului de proprietate a Primăriei satului Visoca asupra bunurilor, greșit incluse în

masa debitoare a CP „Visoceanca-Prim”.

Pretinde că Primăria satului Visoca a întrunit toate condițiile pentru admiterea

cererii de separare a bunurilor din masa debitoare, chiar și dacă la momentul

examinării cererii de separare Primăria satului Visoca nu deținea o hotărâre definitivă

privind rectificarea dreptului de proprietate asupra bunurilor sale înscrise eronat după

CP „Visoceanca-Prim”.

Aceasta deoarece, în primul rînd această hotărâre este doar o formalitate pentru

ca Oficiul Cadastral Teritorial să efectueze rectificarea, iar în al-doilea rând, din

probele prezentate instanței de insolvabilitate se confirmă, că Primăria satului Visoca

deține dreptul real de proprietate asupra bunurilor în cauză încă din anul 2004.

Consideră că încheierile Judecătoriei Soroca din 04 noiembrie 2013 și 20

noiembrie 2013, prin care a fost anulat actul (hotărârea Judecătoriei Soroca din 27

noiembrie 2007) în temeiul căruia CP „Visoceanca-Prim” și-a înregistrat dreptul de

proprietate, sunt probe pertinente și concludente privind întoarcerea părților la poziția

inițială care a existat până la 27 noiembrie 2017, și Primăria satului Visoca este

proprietar legal al bunurilor, separarea cărora le solicită.

Afirmă că aprecierea probelor de către instanța de insolvabilitate a fost arbitrară,

motiv din care prin încheierea și hotărârea contestate cu recurs, instanța de

insolvabilitate a lezat Primăria satului Visoca în dreptul de separare din masa debitoare

a bunurilor publice locale, care au fost ilegal acaparate de debitorul CP „Visoceanca-

Prim” prin infracțiunea comisă de fostul primar al satului Visoca, Harabara Anatolie.

Conform art. 8 alin. (1) al Legi insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărîrile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de

15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de

prezenta lege.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 12 iulie 2016 împotriva hotărîrii Curții de Apel Bălți din

27 iunie 2016, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii Curții

de Apel Bălți din 27 iunie 2016 și restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță,

în alt complet de judecată, din următoarele considerente.

Potrivit art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

În conformitate cu art. 238 alin. (2) CPC, completul de judecată deliberează, sub

conducerea președintelui ședinței, toate problemele prevăzute de lege care urmează să

fie soluționate, apreciază probele, determină circumstanțele și caracterul raportului

juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admiterea acțiunii. Fiecare

problemă urmează să fie pusă astfel încît să se poată da un răspuns afirmativ sau

negativ.

Iar prevederile art. 239 CPC stipulează că hotărîrea judecătorească trebuie să fie

legală și întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 48 alin. (1) al aceleași legi, persoana care, în baza unui

drept real sau personal, poate demonstra că bunul nu poate fi inclus în masa debitoare

nu este creditor chirografar. În acest caz, persoana înaintează administratorului

insolvabilității/lichidatorului o cerere de separare a bunului din masa debitoare sau de

partajare a patrimoniului din proprietatea comună deținută împreună cu debitorul.

(2) Persoana este obligată să indice în cererea indicată la alin.(1) titlul în a cărui

bază cere separarea sau partajarea masei debitoare, bunurile care urmează a fi separate

sau partajate, evaluarea lor, locul unde se află, persoana care le deține sau le

administrează.

(3) În caz de refuz al administratorului insolvabilității/lichidatorului, instanța de

insolvabilitate, la cererea persoanei interesate, va stabili bunurile supuse separării sau

partajării, calitatea de proprietar sau de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia

și creanțele, născute din starea de proprietate comună, pe care coproprietarii le au unii

față de alții. Dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise

prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, sarcinile

moștenirii.

(6) În cazul în care separarea sau partajarea în natură a unui bun nu este posibilă

ori ar cauza o scădere importantă a valorii lui, ori i-ar modifica în mod păgubitor

destinația economică, instanța de insolvabilitate poate, prin încheiere, să raporteze cu

titlu provizoriu întregul bun la masa debitoare, stabilind termenul în care

administratorul insolvabilității/lichidatorul este obligat să achite sumele ce reprezintă

contravaloarea bunului sau valoarea unei cote-părți din el cuvenite solicitantului

separării sau partajării.

Pornind de la prevederile legale evocate, instanța de recurs menționează că

separarea unui bun din masa debitoare poate fi făcută în cazul întrunirii cumulative a

următoarelor condiții: persoana care solicită separarea trebuie să dețină un drept real;

bunul să fi fost inclus în masa debitoare de către administrator/lichidator; bunul să

existe în natură; bunul să poată fi separat/partajat în natură.

Persoana care solicită separarea trebuie să dețină un drept real asupra bunului.

Codul civil deosebește ca drept real principal - dreptul de proprietate și ca drepturi

reale accesorii - dreptul de superficie; dreptul de uzufruct; dreptul de uz; dreptul de

abitație; dreptul de servitute; dreptul de administrare; dreptul de concesiune; dreptul de

folosință; drepturile reale de garanție, gajul.

Reieșind din interpretarea art. 39 și 48 al Legii insolvabilității, cererile de

separare pot fi întemeiate doar pe dreptul de proprietate. Drepturile reale accesorii

asupra bunului inclus în masa debitoare nu stinge dreptul de proprietate a societății

insolvabile, respectiv titularii drepturilor reale accesorii nu pot solicita separarea

bunurilor din masa debitoare. Corespunzător, se va atrage atenția, că dreptul real al

persoanei care depune cererea de separare trebuie să existe pînă la intentarea

procesului de insolvabilitate.

La caz se constată că Primăria satului Visoca raionul Soroca, prin depunerea

unei cereri în instanța de insolvabilitate, a solicitat separarea bunurilor din masa

debitoare a CP „Visoceanca-Prim” SRL, și anume, clădirea administrativă – clădirea

Primăriei satului Visoca nr. cadastral 3450000.077 (nr. cadastral actual

3450106.042.01) și clădirea de deservire sociale - clădirea centrului de sănătate nr.

cadastral 3450000.027 (nr. cadastral actual 3450106.041.01).

Analizînd materialele pricinii și conținutul hotărîrii recurate prin prisma

normelor de drept citate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție reține că instanța de insolvabilitate, în cadrul examinării

pricinii deduse judecății, și în calitate de temei a respingerii cererii de separare a

bunurilor din masa debitoare, a motivat exclusiv prin faptul că, Primăria satului Visoca

nu a prezentat careva acte care ar confirma că deține dreptul de proprietate asupra

bunurilor care se pretind a fi separat din masa debitoare, respectiv, Primăria satului

Visoca nu dispune de un drept real asupra acestor bunuri.

În acest sens, instanța de recurs accentuează că în conformitate cu art. 321 alin.

(2) Cod civil, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândește la data

înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepțiile prevăzute de lege, iar conform

art. 371 a Legii nr. 1543 din 25 februarie 1998 cadastrului bunurilor imobile, dreptul

de proprietate este valabil fără înregistrarea în registrul bunurilor imobile dacă provine

din succesiune, accesiune sau vânzare/transmitere silită ori este dobândit prin efectul

unui act normativ, prin expropriere sau în temeiul hotărârii judecătorești ori actului

executorului judecătoresc.

Prin urmare, instanța de recurs va remarca că la judecarea cauzei prima instanță

a lăsat fără apreciere o apreciere corespunzătoare, argumentele recurentului că la 02

noiembrie 2004 clădirea administrativă – clădirea Primăriei satului Visoca nr. cadastral

3450000.077 (nr. cadastral actual 3450106.042.01) și clădirea de deservire sociale -

clădirea centrului de sănătate nr. cadastral 3450000.027 (nr. cadastral actual

3450106.041.01), care se pretind a fi separate au fost înregistrate la OCT după

Primăria satului Visoca în temeiul Hotărârii Guvernului nr.162 din 19 februarie 2004,

deciziei Consiliului Primăriei satului Visoca nr.7/1 din 22 aprilie 2004 și a actelor de

inventariere cu lista clădirilor ce aparțin cu drept de proprietate a unității administrativ-

teritoriale Visoca, la situația din 01 octombrie 2013.

Prin urmare, soluția în cauză urma a fi adoptată prin verificarea situației reale la

moment a bunurilor care se pretind a fi separate din masa debitoare, în situația în care

Primăria satului Visoca insistă că bunurile menționate au fost transmise ilegal în

proprietatea debitorului CP „Visoceanca-Prim”, iar actul în temeiul căruia CP

„Visoceanca-Prim” și-a înregistrat dreptul de proprietate asupra clădirilor ce aparțin

Primăriei satului Visoca a fost anulat prin încheierile Judecătoriei Soroca din 04

noiembrie 2013 și 20 noiembrie 2013, respectiv pînă la intentarea procesului de

insolvabilitate față de CP „Visoceanca-Prim”.

În conexiunea celor relatate se constată că prima instanță nu a supus unei analize

minuțioase și nu a verificat aceste circumstanțe, care, însă, necesitau a fi examinate,

prin prisma cadrului legal aplicabil la caz, întru clarificarea tuturor aspectelor

importante pentru soluționarea cererii înaintate de Primăria satului Visoca.

În aceste condiții este evident că instanța de judecată examinând pricina nu s-a

pronunțat asupra tuturor aspectelor juridice, nu a stabilit cu certitudine circumstanțele

importante întru soluționarea justă a cerințelor înaintate de Primăria satului Visoca,

situație care duce la imposibilitatea instanței de recurs să exercite controlul judiciar

asupra soluției date și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii contestate cu privire

la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Mai mult că la materialele cauzei nu există înscrisurile prezentate de către

Primăria satului Visoca în susținerea cererii de separare a bunurilor din masa

debitoare, fapt ce în plus indică aspra imposibilității instanței de recurs de a verifica

temeinicia și legalitatea hotărârii, inclusiv și prin prisma probatoriului prezentat de

părți.

Astfel, contrar standardelor procedurale recunoscute, instanța de insolvabilitate,

a motivat defectuos actul de procedură contestat, și anume, nu a indicat motivele care

au determinat concluziile acesteia și legea guvernantă, inclusiv probele prezentate de

părți care urmau a fi apreciate de către instanță, cu expunerea asupra acestora în cadrul

actului de procedură.

Se reiterează că potrivit unei jurisprudențe constante degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor

hotărâri motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces

echitabil și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în

hotărâri asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și argumentelor invocate de către

părți întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora (speța Garcia Ruiz c. Spaniei,

hotărârea din 21 ianuarie 1999).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,

să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la

toate cererile și obiecțiile formulate de către părți (principiul nr. 6 al Recomandării nr.

R (84)5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcționării

justiției, adoptată la 28 februarie 1984 de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei),

ceea ce la cazul prezentei spețe este lipsă.

Date fiind cele relevate supra, instanța de recurs concluzionează asupra

necesității remiterii pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, care urmează să

verifice dacă au fost sau nu întrunite cumulativ toate condițiile necesare pentru

separarea din masa debitoare a unor bunuri care se pretind a fi bunuri din domeniul

public al unității administrativ teritoriale, și fiind interes public, prin natura lor nu

puteau fi transmise în proprietatea privată, gajate, sau în alt mod înstrăinate.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că instanța de recurs se

află în imposibilitatea de a corecta respectiva omisiune la examinarea cauzei în ordine

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Primăria

satului Visoca, reprezentată de avocatul Sîrbu Iulia, a casa integral hotărârea Curții de

Apel Bălți din 27 iunie 2016 cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel

Bălți, în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de insolvabilitate urmează să țină cont de cele

menționate și reexaminând pricina, să emită o decizie legală și întemeiată, respectînd

dreptul părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Primăria satului Visoca raionul Soroca.

Se casează hotărîrea Curții de Apel Bălți 27 iunie 2016, în cauza intentată la

cererea Primăriei satului Visoca raionul Soroca cu privire la separarea bunurilor din

masa debitoare a Cooperativei de Producție „Visoceanca-Prim” Societate cu

Răspundere Limitată, în proces de insolvabilitate, cu restituirea pricinii spre rejudecare

la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ion Druță

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva