2rhc-81/16 — încasarea sumei

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău Dosarul nr. 2rhc-81/16

Judecător: L. Holevițcaia

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, A. Pahopol, I. Muruianu

Curtea Supremă de Justiție

Judecători: Iu. Sîrcu, I. Corolevschi, Iu.Oprea

ÎNCHEIERE

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului Iulia Sîrcu

Judecători Mariana Pitic, Iuliana Oprea

examinînd cererea de revizuire înaintată de Întreprinderea cu Capital Străin

„Red Union Fenosa” Societate pe Acțiuni, în cauza civilă intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Consiliul Concurenței împotriva Întreprinderii cu

Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acțiuni privind încasarea în bugetul

de stat a 10 % din venitul obținut în anul 2010 în mărime de 186 752,83 lei pentru

încălcarea legislației cu privire la protecția concurenței,

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 12 august 2015,

C O N S T A T Ă :

La data de 02.08.2013, Consiliul Concurenței a depus o cerere de chemare în

judecată către ÎCS „Red Union Fenosa” SA, solicitînd încasarea în bugetul de stat a

10% din venitul obținut de pîrîtă în anul 2010 în mărime de 186 752,83 lei pentru

încălcarea legislației cu privire la protecția concurenței.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în fapt, Consiliul Concurenței,

succesorul Agenției Naționale pentru Protecția Concurenței, în temeiul prevederilor

art. 93 alin. (2) al Legii concurenței nr.183 din 11.07.2012, în urma investigării

inițiate prin Dispoziția nr. APD-33 din 29 iulie 2010, a adoptat Hotărîrea Consiliului

Administrativ al Agenției Naționale pentru Protecția Concurenței nr.APD-33-10/67

din 23 iunie 2011, în care a stabilit încălcare a art. 6 lit. d) și lit. f) al Legii nr. 1103-

XIV din 30.06.2000 cu privire la protecția concurenței, de către ÎCS „Red Union

Fenosa” SA prin următoarele acțiuni întreprinse:

- refuzul de a instala contoarele de energie electrică (de tip ЦЭ 6807 БК 1 220В

5-60A МШ4Д2, ЦЭ 6803/1 220В 5-60A Зф 4np MR32, ЦЭ 6803B/1 1T 220B 5-

100A Зф 4np M6III33, Меркурий 201.5, 5-60 A, Меркурий 230 03 AM380V 5A,

Меркурий 230 02 AM 380V 10-100A), comercializate de către SRL „Lachi-Aparat”

în baza cerinței utilizării contoarelor doar cu ecran LCD;

- includerea în avizul de racordare a prevederii „se recomandă/necesar utilizat” a

modelelor contoarelor care urmează a fi utilizate și a prevederilor „în caz de

procurare a echipamentului de măsurare de la alt furnizor decît operatorul de rețelei

1

de distribuție, la momentul coordonării întregului proiect se va coordona și

echipamentul de evidență”;

- acceptarea selectivă privind instalarea contoarelor de energie electrică cu

inducție unor consumatori noncasnici;

Menționează că, Hotărîrea Consiliului Administrativ al ANPC nr. APD-33-

10/67 din 23 iunie 2011, în privința acestor acțiuni ale ÎCS „Red Union Fenosa” SA a

constituit obiect al litigiului în contencios administrativ, fiind contestată de ultima,

însă a fost menținută în vigoare atît prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău nr. 3-

1295/12 din 03.12.2012, cît și prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 3ra-748/13

din 29 mai 2013.

Indică că, prin scrisoarea nr. 0506/24962-204110311, ÎCS „Red Union Fenosa”

SA a prezentat informația privind tipul contoarelor de energie electrică, cantitatea și

prețul de comercializare a acestora pentru anul 2010 iar potrivit calculelor efectuate

de către Consiliul Concurentei, venitul obținut de ÎCS „Red Union Fenosa” SA din

comercializarea contoarelor pentru anul 2010 constituie suma de 1 867 528,31 lei,

prin urmare, cuantumul sumei ce urmează a fi încasată în proporție de 10% din

venitul ÎCS „Red Union Fenosa” SA, obținut prin încălcarea Legii cu privire la

protecția concurenței, constituie suma de 186 752,83 lei.

Invocă că, potrivit art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărîre

judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior în instanța de

drept comun sau în instanța specializată sunt obligatorii pentru instanța care judecă

pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei

alte pricini civile la care participă aceleași persoane și consideră că, temeinicia

stabilirii sancțiunii de 10% din venitul obținut prin încălcarea legislației cu privire la

protecția concurenței în anul 2010, a fost constatată prin menținerea hotărîrii

Consiliului Administrativ al ANPC nr. APD-33- 10/67 din 23 iunie 2011, de către

Curtea Supremă de Justiție nr. 3ra-748/13 din 29 mai 2013.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 29.12.2014 acțiunea

înaintată de Consiliul Concurenței a fost admisă. Instanța a dispus încasarea de la ÎCS

„Red Union Fenosa” SA în bugetul de stat a 10 % din venitul obținut în anul 2010, în

mărime de 186 752, 83 lei pentru încălcarea legislației cu privire la protecția

concurenței și a sumei de 5602,58 lei cu titlu de taxă de stat.

La data 30.12.2014, reprezentantul ÎCS „Red Union Fenosa” SA, Burunciuc

Vitalie a depus cerere de apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care pretențiile înaintate în acțiune să fie

admise parțial.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015 s-a respins apelul

declarat de către reprezentantul ÎCS „Red Union Fenosa” SA, Burunciuc Vitalie și s-a

menținut hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 29.12.2014.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel reprezentantul ÎCS „Red Union

Fenosa” SA, Burunciuc Vitalie a declarat recurs prin care a solicitat admiterea

acestuia, casarea hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 29.12.2014 și a

deciziei Curții de Apel Chișinău din 30.04.2015, cu emiterea unei noi hotărîri prin

care acțiunea înaintată de către Consiliul Concurenței să fie admisă parțial, cu

scăderea din cuantumul amenzii de 186 752,83 lei a sumei de 31 125,47 lei

(reprezentînd 10 % aplicate la TVA 20 % , sumei de 139 531,85 lei (131 493,5 lei –

aferentă costurilor de procurare, 7113,31 lei – aferentă verificării metrologice, 925,02

lei – aferentă taxelor vamale) – ce reprezintă 10 % a amenzii aplicate cheltuielilor și

2

costurilor iar suma rezultată ce reprezintă 10 % din venit să fie redusă la 1% din

venit, drept urmare a incidenței prevederilor tratatelor internaționale.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 12 august 2015, recursul declarat

de Întreprinderea cu Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acțiuni,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015 a fost considerat

inadmisibil.

La 15.06.2016, ÎCS „Red Union Fenosa” SA a înaintat cerere de revizuire a

încheierii Curții Supreme de Justiție din 12 august 2015, solicitînd admiterea acesteia,

casarea încheierii revizuite, cu reținerea spre examinare a recursului declarat

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015, invocînd ca temei de

revizuire lit. b) a art. 449 CPC - i-au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte

esențiale ale pricinii, care nu i-au fost și nu i-au putut fi cunoscute anterior.

Drept circumstanțe noi revizuentul a invocat, scrisoarea Ministerului Finanțelor

din 12.05.2016 care redă unele concluzii cu privire la includerea TVA în componența

venitul realizat de întreprindere.

Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie

respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele.

În conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează

cererea de revizuire, instanța poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire

ca fiind inadmisibilă.

Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate și sunt probate

circumstanțe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esențiale

pentru relațiile în litigiu și de natură să influiențeze soluția adoptată.

Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt

definite cele conținute în art. 449 CPC și ele sunt indicate exhaustiv.

Pornind de la aceste cerințe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de

către instanță este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă

a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC. În același

timp, acest temei trebuie să vizeze situația de fapt, care a fost obiectul examinării în

instanța de fond, dat fiind că instanța de recurs verifică corectitudinea aplicării și

interpretării de către prima instanță a normelor de drept material și procesual, în

limitele materialelor din dosar și în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi

revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situație de fapt, asupra căreia s-a

pronunțat instanța de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situație.

Din textul cererii de revizuire, înaintate la 15.06.2016, Colegiul civil, comercial și

de contencos administrativ constată că revizuentul solicită revizuirea încheierii Curții

Supreme de Justiție din 12 august 2015, iar temeiul invocat este lit. b) a art. 449 CPC.

Astfel, cu privire la afirmațiile revizuentului invocate în cererea de revuizuire,

Colegiul constată că acestea nu se încadrează la temeiul de revizuire prevăzut de art.

449 lit. b) CPC . Mai mult, se face referire la niște circumstanțe cunoscute anterior –

reglementările Codului Fiscal al RM din 24.04.1997 și cele ale Standardului Național

de Contabilitate „Venituri”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din

06.08.2013 - totodată, se face trimitere la scrisoarea Ministerului Finanțelor nr. 14/4-

06/153, întocmită la 12.05.2016, ulterior pronunțării încheierii a cărei revizuire se cere.

Astfel, potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au

devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și

nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate

3

măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare

a pricinii.

Colegiul reține că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449

lit. b) CPC, este important ca circumstanțele sau faptele date, existente obiectiv pînă la

data pronunțării hotărîrii, să fie confirmate în fața instanței prin prezentarea unor probe

concludente.

Legea, art. 449 lit. b) CPC, vorbește despre circumstanțe (fapte) necunoscute

anterior petiționarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanța a

constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii, este evident că o condiție esențială pentru admiterea revizuirii

este că și instanței nu i-au fost și nu au putut fi cunoscute aceste circumstanțe (fapte).

Pentru acest motiv de revizuire esențial este ca revizuentul să probeze că nu a știut

anterior pronunțării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanțe sau

fapte și că nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, în caz contrar ele nu pot servi ca

temei de revizuire. Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate

măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare

a pricinii.

Astfel, ca o condiție esențială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca

circumstanțele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunțării hotărîrii, ele

urmînd a fi diferențiate de faptele noi apărute după pronunțarea hotărîrii. Faptele noi

apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acțiune în judecată,

dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influențeze

esențial soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu orice circumstanțe sau fapte

necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante

pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanțe conduc după sine la apariția,

modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părțile în litigiu și deci sunt

determinante pentru judecarea justă a cauzei.

În același timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile

pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art.

449 lit. b) CPC, decade sau lipsește revizuentul de posibilitatea invocării unui atare

temei.

La caz, Colegiul conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezența

acestui temei de revizuire.

În consecință, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ conchide că circumstanțele invocate de revizuent drept temei de

revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC.

Prin cererea – obiectul prezentei ședințe, revizuentul nu a prezentat nici unul din

temeiurile conținute în norma indicată.

Colegiul reiterează că, posibilitatea reinițierii procesului de judecată urmează să

fie examinată în lumina Preambulului Convenției, care declară preeminența dreptului o

parte a moștenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale

preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere, printre

altele, ca atunci cînd instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni,

constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (Brumărescu v. Romania, Roșca v.

Moldova).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata

(ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătorești. Acest

4

principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri

irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă

determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla

existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de

reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este

necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v. Moldova,

citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menționate Colegiu

consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă.

Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca

inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătorești irevocabile

produce efecte grave pentru părți, întrucît se încalcă principiul stabilității raporturilor

juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este

principiul stabilității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluția

definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea (

art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

În baza celor expuse și în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de

procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

DISPUNE:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de

Întreprinderea cu Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acțiuni împotriva

încheierii Curții Supreme de Justiție din 12 august 2015, în pricina civilă la acțiunea

Consiliului Concurenței împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union

Fenosa” Societate pe Acțiuni privind încasarea în bugetul de stat a 10 % din venitul

obținut în anul 2010 în mărime de 186 752,83 lei pentru încălcarea legislației cu

privire la protecția concurenței.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele completului Iulia Sîrcu

Judecători Mariana Pitic

Iuliana Oprea

5