3ra-1627/16 — anularea ordinului de sanctionare disciplinara
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului de sanctionare disciplinara
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-1627/16 — anularea ordinului de sanctionare disciplinara (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr.3ra-1627/16
Instanța de fond: Judecătoria Centru mun. Chișinău – I. Maxim
Instanța de apel: CA Chișinău – N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac
Î N C H E I E R E
02 noiembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului Svetlana Filincova,
judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,
soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat către
Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne în pricina civilă la
acțiunea lui Vadim Navroțchi împotriva Inspectoratului General al Poliției al
Ministerului Afacerilor Interne privind anularea ordinului de sancționare disciplinară,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 28 iunie 2016,
C O N S T A T Ă:
Vadim Navroțchi la data de 03 martie 2015 s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Inspectoratului General
al Poliției al MAI privind anularea ordinului nr. 48 ef din 28 ianuarie 2015 cu privire
la aplicarea sancțiunii disciplinare (f.d 3-5).
În motivarea acțiunii reclamantul Vadim Navroțchi a indicat, că activează în
calitate de inspector patrulare rutieră al companiei de patrulare nr.1 Bălți Regimentul
de Patrulare Nord al Inspectoratului Național de Patrulare al IGP.
Prin ordinul nr. 48 ef din 28 ianuarie 2015 cu privire la sancționarea disciplinară
pentru încălcarea prevederilor art. 26 alin. 1, lit. e) al Legii nr. 320 din 27 decembrie
2012 cu privire la activitatea Poliției și Statului polițistului, acțiuni manifestate prin
încheierea procesului – verbal cu privire la contravenție în privința lui Mihail
Brașovan, contrar prevederilor pct. 4 al ordinului IGP nr. 6 din 29 martie 2013 s-a
dispus aplicarea sancțiunii disciplinare avertisment lui Vadim Navroțchi.
Reclamantul menționează, că la data de 02 ianuarie 2015, aflîndu - se în
exercițiul funcției, a stopat mijlocul de transport de model BMW 525-d cu număr de
înmatriculare HHA 1439 la intersecția străzilor Colesov și Decebal, mun. Bălți, pe
motivul că a traversat intersecția la culoarea interzisă a semaforului. La volanul
1
automobilului se afla Mihail Brașovan. Fiind întocmit procesul – verbal cu privire la
contravenție pentru fapta comisă.
La data de 09 ianuarie 2015 Mihail Brașovan a depus petiție pe acțiunile ilegale
comise de reclamat la constatarea contravenției.
Mihail Brașovan a contestat procesul – verbal cu privire la contravenție în
instanța de judecată, care pînă la moment nu s-a expus.
În opinia reclamantului este îndreptățit să solicite anularea ordinului nr. 48 ef
din 28 ianuarie 2015, or acesta a reacționat conform competenței la stabilirea și
documentarea săvîrșirii unei contravenții.
Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din data de 23 iulie 2015 s-a
admis cererea de chemare în judecată, s-a anulat ordinul nr. 48 ef din 28 ianuarie
2015 cu privire la sancționarea disciplinară a inspectorului patrulare al companiei nr.
1 a Regimentului de patrulare Nord al INP al IGP, locotenent major de poliție Vadim
Navroțchi ( f.d. 66).
Nefiind de acord cu hotărîrea judecătoriei primei instanțe, Inspectoratul General
al Poliției a depus apel, solicitînd admiterea apelului, casarea integrală a hotărîrii cu
emiterea unei hotărîri noi, prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată ca
fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție ( f.d. 89-93).
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 28 iunie 2016 s-a respins ca
lipsit de temei apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției al MAI, s-a
menținut hotărîrea primei instanțe ( f.d. 98).
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut, că ordinului nr. 48 ef din 28
ianuarie 2015 este ilegal, ori inspectorul patrulare Vadim Navroțchi a acționat în
conformitate cu competențele stabilite prin lege, iar faptul că persoana învinuită în
comiterea unei contravenții nu recunoaște vinovăția nu poate fi catalogată drept o
încălcare la întocmirea procesului – verbal cu privire la contravenție.
Mai mult ca atît, procesul – verbal cu privire la contravenție a fost menținut prin
hotărîrea Judecătoriei Bălți din 11 martie 2015 ( f.d. 56-57).
Argumentul apelantului cu privire la omiterea termenului de depunere a acțiunii
a fost combătut de instanța de apel, ori Vadim Navroțchi a depus cererea de chemare
în judecată la data de 27 februarie 2015, fapt confirmat prin plicul anexat la f.d. 8.
Invocînd ilegalitatea decizie instanței de apel, la data de 18 august 2016
Inspectoratul General al Poliției a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea cererii de
recurs, casarea integrală a decizie instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe cu
emiterea unei hotărîri noi, prin care să fie respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată (
f.d. 109-113).
În motivarea recursului Inspectoratul General al Poliției a indicat, că instanța de
apel la emiterea deciziei a aplicat eronat norma de drept material și normele de drept
procedural.
2
În conformitate cu art. 434 alin. 1 CPC recursul se declară în termen de 2 luni de
la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Materialele cauzei atestă, că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la
28 iunie 2016, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de 04 iulie
2016, confirmare privind recepționarea acesteia la materialele dosarului lipsește.
Recursul depus la 18 august 2016 se consideră a fi depus în termen.
Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele
pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Inspectoratul
General al Poliției este inadmisibil din următoarele considerente.
Verificând motivele de casare invocate în recurs, Colegiul atestă, că recurentul
indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele judecătorești au
apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute
ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor,
fapt inadmisibil în recurs.
În speță, Colegiul menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de
drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele judecătorești
primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
verificarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei
de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal
invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,
dar nu și temeinicia în fapt.
Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui
temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite
la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în
drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.
Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau
aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la al.
3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea
au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
3
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 al. 2, 3 și 4.
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să
fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe cînd în recursul
declarat de către Inspectoratul General al Poliției asemenea aspecte nu se regăsesc.
Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției inadmisibil.
Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
D I S P U N E :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Inspectoratul General al
Poliției al Ministerului Afacerilor Interne împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău
din 28 iunie 2016 în pricina civilă la acțiunea lui Vadim Navroțchi împotriva
Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne privind anularea
ordinului de sancționare disciplinară.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului Svetlana Filincova
judecători Dumitru Mardari
Maria Ghervas
4