3ra-1381/16 — contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1381/16

prima instanță – (Judecătoria Centru, mun. Chișinău) V. Sandu

instanța de apel – (Curtea de Apel Chișinău)V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

ÎNCHEIERE

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Rozlovan Andrei

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne privind

anularea ordinului de suspendare din funcție,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016 prin care s-a

respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25 noiembrie

2015 și hotărîrea suplimentară din 10 decembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 24 iulie 2015 Rozlovan Andrei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne prin

care a solicitat anularea ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 474 din 07

iulie 2015, prin care a fost dispusă suspendarea reclamantului Rozlovan Andrei din

funcția de șef al secției nr. 4 a Direcției nr. 4 a Inspectoratului Național de Investigații

pentru durata anchetei de serviciu, efectuată de către Direcția inspectare efectiv a

Inspectoratului General al Poliției, începînd cu 07 iulie 2015, ca fiind vădit ilegal și

restabilirea în funcție a ultimului, obligarea pîrîtului Inspectoratului General al Poliției

al Ministerului Afacerilor Interne, să prezinte în instanța de judecată materialele

anchetei de serviciu, efectuată în privința angajatului Rozlovan Andrei, ca urmare a

raportului depus de către șeful-adjunct al Direcției nr. 4 al Inspectoratului Național de

Investigație, colonelul de poliție Valeriu Briniște, obligarea pîrîtului de a compensa

cheltuielile de judecată suportate de reclamant.

În motivarea cererii de chemare în judecată a menținat că, prin ordinul nr. 474

ef. din 07 iulie 2015 emis de către Inspectoratul General al Poliției, în persoana

șefului adjunct, colonel de poliție Gheorghe Cavcaliuc, adus la cunoștință

reclamantului – Rozlovan Andrei, la 07 iulie 2015, ultimul a fost suspendat din

1

funcția de Șef al secției nr. 4 al Direcției nr. 4 din Cadrul Inspectoratului Național de

Investigații, pentru durata desfășurării anchetei de serviciu nr. 1762 din 07 iulie 2015,

efectuată de către Direcția inspectare efectiv a Inspectoratului General al Poliției,

începînd cu 07 iulie 2015.

Ordinul menționat, a fost emis în urma inițierii unei anchete de serviciu, care a

fost dispusă în baza raportului depus de către șeful-adjunct al Direcției nr. 4 al

Inspectoratului Național de Investigații, șef al secției nr. 1, Valeriu Briniște.

Astfel, au indicat că ordinul respectiv este ilegal, din următoarele considerente.

Procedura de desfășurare a anchetei de serviciu este expusă în Statutul

disciplinar al polițistului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 502 din 09 iulie 2013.

Deși în hotărîrea respectivă, sunt reglementate expres abaterile disciplinare a

polițiștilor, în acțiunile reclamantului nu se găsește nici o faptă care urmează să fie

încadrată ca abatere disciplinară. Or, neprezentarea informației solicitate a avut loc

din cauza defecțiunilor tehnice ale serverului.

De asemenea, a relevat că, în cazul admiterii solicitării dlui V. Briniște ca fiind

drept o indicație, atunci potrivit prevederilor Regulamentului privind organizarea și

funcționarea Direcției nr. 4 a Inspectoratului Național de Investigații, aprobat prin

ordinul nr. 185 din 12 decembrie 2014, șefii secțiilor in cadrul Direcției nr. 4 se

subordonează direct șefului Direcției, iar în lipsa ultimului, atribuțiile acestuia sunt

exercitate de către adjunct, sau de o altă persoană desemnată prin ordinul șefului

Inspectoratului General al Poliției la propunerea șefului Direcției.

Astfel, în situația cînd șeful Direcției se afla în exercițiu și în lipsa șefului

Inspectoratului General al Poliției de al desemna pe dnul V. Briniște de a exercita

atribuțiile șefului, solicitările acestuia nu pot fi recepționate ca indicații.

Totodată, au relevat că, suspendarea acestuia din funcție cu ridicarea

legitimației de serviciu și permisului de port armă din dotare a fost ilegală.

În lipsa unei abateri de serviciu, se constată ilegalitatea ordinului nr. 474 ef. din

07 iulie 2015, privind suspendarea din fucție, din lipsa unei încadrări bazate pe

legislația în vigoare.

Respectiv, ancheta de serviciu a fost la 07 iulie 2015. La 07 iulie 2015, orele

15:00 la sediul Direcției nr. 4 a Inspectoratului Național de Investigații, s-a prezentat

ofițerul principal de investigații al secției nr. 2 a Direcției inspectare efectiv a

Inspectoratul General al Poliție, locotenent colonel de poliție, Dorin Modîrca, care

respectiv a adus la cunoștința reclamantului faptul inițierii anchetei de serviciu și

respectiv i-a solicitat depunerea unei explicații asupra circumstanțelor comiterii

abaterii disciplinare incriminate.

De asemenea, au invocat că, potrivit prevederilor statutului disciplinar al

polițistului, persoana căreia i-a fost încredințată efectuarea anchetei de serviciu, este

în drept să propună conducătorului care a inițiat ancheta de serviciu suspendarea din

serviciu a polițistului care a comis abaterea disciplinară, cu ridicarea legitimației de

serviciu și a armei din dotare, iar după obținerea acordului să inițieze procedura de

suspendare.

În speță, suspendarea raportului de serviciu s-a dispus imediat fără efectuarea

cărorva anchete preliminare.

2

Suplimentar a invocat că, ridicarea armei și a legitimației de serviciu urma să

fie prevăzută expres în ordinul de Inspectoratului General al Poliție, în timp ce acestea

au fost ridicate printr-un act de ridicare întocmite de un ofițer special de investigații.

Într-un final a indicat, că pe parcursul activității sale a fost menționat pentru

serviciu impecanil de 18 ori și a fost decorat cu insigna Ministerului Afacerilor

Interne ”Colaborator emitent”.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 25 noiembrie 2015 s-a

admis cererea de chemare în judecată înaintată de Rozlovan Andrei împotriva

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

anularea ordinului Inspectoratului General al Poliției de suspendare din funcție nr. 474

ef. din 07 iulie 2015 (f.d. 80).

Nefiind deacord cu hotărîrea primei instanțe, la 25 noiembrie 2015

Inspectoratul General al Poliției a depus cerere de apel prin care a solicitat casarea

acesteia ca ilegală cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în

judecată să fie respinsă ca neîntemeiate (f.d. 82).

Prin hotărîrea suplimentară din 10 decembrie 2015 Judecătoria Centru, mun.

Chișinău a anulat ordinul nr. 474 ef. din 07 iulie 2015 cu privire la suspendarea din

funcție a șefului Secției nr. 4 a Direcției nr. 4 a Inspectoratului Național de Investigații

al Inspectoratului General al Poliției, locotenet major de poliție, Rozlovan Andrei (f.d.

88).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016 s-a respins ca

neîntemeiat apelul depus de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25

noiembrie 2015 și hotărîrea suplimentară din 10 decembrie 2015, pronunțată în

pricina dată (f.d. 126).

La 26 iulie 2016 Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne a depus cerere de recurs prin care a solicitat casarea hotărîrii judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 25 noiembrie 2015 și hotărîrii suplimentare din 10

decembrie 2015 precum și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016, cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, hotătîrea primei instanțe, hotărîrea

suplimentară cît și decizia Curții de Apel sunt neîntemeiate și urmează să fie casată, în

temeiul art. 432 alin. (1) și alin. (2) lit. a), b), c) și d) Codul de procedură civilă.

Astfel, au menționat că instanța de judecată și-a motivat hotărîrea făcînd o

gravă confuzie, și anume faptul că suspendarea de funcție pe durata anchetei de

serviciu ar fi o sancțiune disciplinară. Or suspendare din funcție nu reprezintă o

sancțiune disciplinară, așa după cum a fost interpretat de către instanță.

De asemenea au invocat că, instanța de fond a anulat un ordin inexistent

deoarece ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 474 ef. din 07 iunie 2015 a fost

deja revocat prin ordinul Inspectoratului General al Poliției din 05 august 2015.

Suplimenar, au menționat că, instanțele inferioare neîntemeiat au ignorat în

totalitate conținutul materialelor cît și a cererii de chemare în judecată din care se

consemnează faptul că intimatul recunoaște faptul că a luat cunoștință cu mersul

cercetării de serviciu și materialele acumulate la caz despre faptul neexecutării

dispoziției conducătorului conform cerințelor acumulate la caz, iar neprezentarea

3

informației din motivul unor defecțiuni tehnice este unul nechibzuit și neîntemeiat

(f.d. 137-142).

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 22 iunie 2016.

Potrivit scrisorii nr. 20835 copia deciziei a fost expediată la 06 iulie 2016 (f.d.

133), iar la materialele cauzei lipsește dovada de recepționare a deciziei.

Cererea de recurs a fost depusă la 26 iulie 2016, respectiv, recursul se consideră

depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie temei

de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei

dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat

în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

4

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4)

Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii

doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în

mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul menționează

că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor

de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că aceste

argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Inspectoratul General

al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare,

este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

5