3ra-1486/16 — litigiul de munca

3ra-1486/16 — litigiul de munca (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 3ra-1486/16

prima instanță – (Judecătoria Centru, mun. Chișinău) I. Maxim

instan. de apel – (Curtea de Apel Chișinău) N. Vascan, Eu. Fistica, V. Negru

ÎNCHEIERE

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Roșca Gheorghe

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne privind

anularea actului administrativ, restabilirea la serviciu, încasarea prejudiciului material

și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016 prin care s-a

respins apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24

decembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 17 februarie 2015 avocatul Bot Alexandru în interesele lui Roșca Petru a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției prin

care a solicitat anularea pct. 1 și pct. 2 din ordinul Inspectoratului General al Poliției

nr. 24 ef din 17 ianuarie 2015 cu privire la sancționarea disciplinară a angajaților

Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției, locotenent-

colonel de poliție Roșca Gheorghe și sergent-inferior de poliție Guriev Igor, obligarea

Inspectoratului General al Poliției la restabilirea lui Roșca Gheorghe în funcția de

comandant al Companiei Râșcani a Batalionului nr. 2 al Brigăzii de patrulare a

Inspectoratului Național al Patrulare începînt cu data de 17 ianuarie 2015, cu plata

tuturor drepturilor salariale pentru absență forțată de la locul de muncă.

În motivarea cererii de chemare în judecată a menționat că, prin ordinul de

sancționare disciplinară, nr. 24 ef din 17 ianuarie 2015 se pretinde că la 22 decembrie

2014, conform tabelului repartizării forțelor și mijloacelor plutoanelor 1 și 2 ale

Companiei Râșcani a batalionului nr. 2 al Brigăzii de patrulare a Inspectoratului

Național de Patrulare, locotenent-colonel de poliție, Roșca Gherghe, a fost implicat în

serviciul, în schimbul I (08:00-16:00), însă din motive necunoscute nu s-a prezentat,

ceea ce a generat implicarea în serviciu a unui alt angajat din cadrul Inspectoratului

Național de Patrulare.

De asemenea, prin ordinul respectiv, s-a constatat că, circumstanțele indicate

supra sunt confirmate prin raportele colonelului de poliție Ștefan Pavlov, locotenent-

colonel de poliție Dumitru Scurtu, locotenent-colonel de poliție Eugeniu Coropcean și

plutonierului de poliție Tudor Strugaru, care au comunicat că, locotenentul-colonel de

poliție Roșca Gheorghe nu s-a prezentat la serviciu și nu a informat despre motivele și

circumstanțele lipsei de la serviciu, iar contactîndu-l pe ultimul la numerele de

telefoane, indicate în schema înștiințării și ridicării pe alarmă a efectivului Companiei

Râșcani a Batalionului nr. 2 al Brigăzii de patrulare a Inspectoratului Național de

Patrulare, acesta nu a răspuns.

Respectiv, a comunicat că, Inspectoratul General al Poliției omite să contrapună

rapoartelor sus-invocate în explicațiile depuse pe cazul dat de însăși locotenent-

colonel de poliție Roșca Gheorghe și anume cînd acesta s-a adresat la medic. Or,

pentru a verifica dacă locotenentul-colonel de poliție Roșca Gheorghe s-a adresat la

medic în perioada de timp în care a lipstit de la serviciu la 23 decembrie 2014, a fost

expediată o interpelare către Serviciul Medical al Ministerului Afacerilor Interne,

solicitîndu-se confirmarea sau infirmarea faptului dat.

La interpelarea înaintată, Serviciul medical al Ministerului Afacerilor Interne a

comunicat că persoana în cauză s-a adresat la Policlinica Ministerului Afacerilor

Interne la 22 decembrie 2014, ora 13:45 la medicul de familie a A. Siniciu, fiind

examinat și îndreptat la medicul specialist neurolog A. Coșieru, ora înregistrării fiind

14:50, primind indicație de spitalizare staționar.

Chiar și în limita constatării faptului că Roșca Gherghe s-a adresat la medic,

fiind recomandat și un tratament staționar, Inspectoratul General al Poliției în mod

deliberat și confuz concluzionează că prin acțiunile sale locotenent-colonel de poliție

Roșca Gheorghe, a încălcat disciplina de serviciu exprimată prin lipsa de la serviciu la

22 decembrie 2014 de la ora 08:00 pînă la 13:45. Or, concluzia sus-redată e

întemeiată pe faptul neanunțării șefilor nemijlociți despre motivul neprezentării, ceea

ce în opinia Inspectoratului General al Poliției constituia o încălcare gravă a normelor

Codului muncii.

Luînd în considerație prevederile art. 86 alin. (1) din Codul muncii, a menționat

că, legislația muncii, inclusiv Legea cu privire la activitatea poliției și statutul

polițistului, nr. 320, nu prevede că motivul absenței să fie comunicat nemijlocit șefilor

sub sancțiunea imposibilității invocării acestui temei pe durata anchetei de serviciu.

Totodată, au reiterat că, pe perioada de la 22 decembrie 2014 pînă la 31

decembrie 2014, Roșca Gheorghe a fost spitalizat în cadrul spitalul Ministerului

Afacrilor Interne, iar de la 01 ianuarie 2015 pînă la 19 ianuarie 2015 acesta a urmat un

tratament ambulatoriu sub supravegherea medicilor Policlinicii Ministerului

Afacerilor Interne fiind diagnosticat cu comoție cerebrală și poli-traumatism al

corpului, însoțită de cefalee (echimoze cu extorcații și edem al țesuturilor moi la

nivelul feței, echimoze la nivelul feței și a pavilioanelor oculare, excoriații la nivelul

membrilor superioare și genunchiul drept etc.).

Cele invocate, mai menționează, sunt susținute și prin Raportul de expertiză

medico-legală nr. 6457 din 22 decembrie 2014 precum și prin fișa medicală eliberată

de Institutul de Medicină Urgentată sub nr. 01-7/90 din 21 ianuarie 2015 care atestă

irevocabil că în data de 22 decembrie 2014, Roșca Gheorghe a suferit o comoție

cereblară și multiple plăgi ale corpului.

În final au menționat că lipsta lui Roșca Gheorghe de la locul de muncă din 22

decembrie 2014 este întemeiată.

Suplimentar, au invocat că, prin ordinul de sancționare, pîrîtul a încălcat și

legislația muncii, menționînd că relamantul urma să activeze în două schimburi

succesive (f.d. 3-5).

În cadrul examinării cauzei, Roșca Gheorghe a depus cerere de concretizare și

majorare a cerințelor din acțiune prin care a solicitat anularea pct. 1 și 2 din ordinul

Inspectoratului General al Poliției nr. 24 ef din 17 ianuarie 2015 cu privire la

sancționarea disciplinară a angajaților Inspectoratului Național de Patrulare al

Inspectoratului General al Poliției, locotenent-colonel de poliție Roșca Gheorghe și

sergent-inferior de poliție Guriev Igor, obligarea Inspectoratului General al Poliției la

restabilirea lui Roșca Gheorghe în funcția de comandant al companiei Râșcani a

batalionului nr. 2 al Brigăzii de patrulare a Inspectoratului Național de Patrulare

începînd cu 17 ianuarie 2015, cu plata tuturor drepturilor salariale pentru ansență

forțată de la locul de muncă în mărime de 42905,96 lei, formată din 40 593,42 lei –

salariul neîncasat de Roșca Gheorghe pentru perioada absenței forțate de la locul de

muncă în intervalul 19 ianuarie 2015-17 iulie 2015, 1180,54 – indemnizația unică

lunară neîncasată de Roșca Gheorghe pentru activitatea sa în luna ianuarie 2015, 1132

lei reținerea la salariul pentru neutilizarea uniformei de serviciu.

De asemenea, a solicitat obligarea Inspectoratului General al Poliției la plata în

beneficiul lui Roșca Gheorghe a prejudiciului moral, rezultat din concedierea ilegală,

în mărime de 50 000 lei, obligarea Inspectoratului General al Poliției la plata în

beneficiul lui Roșca Gheorghe a tuturor cheltuielilor de judecată în sumă de 5 000 lei

(f.d. 141-142).

La 04 noiembrie 2015 Roșca Gheorghe a depus cerere privind concretizarea și

majorarea cerințelor din acțiune prin care a solicitat anularea pct. 1 și pct. 2 din

Ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 24 ef din 17 ianuarie 2015 cu privire la

sancționarea disciplinară a angajaților Inspectoratului Național de Patrulare al

Inspectoratului General al Poliției Roșca Gheorghe și sergent-inferior de poliție

Guriev Igor, obligarea Inspectoratului General al Poliției la restabilirea lui Roșca

Gheorghe în funcția de comandat al Companiei Râșcani a Batalionului nr. 2 al

Brigăzii de patrulare al Inspectoratului Național de Patrulare începînd cu data de 17

ianuarie 2015 cu plata tuturor drepturilor salariale pentru absența forțată de la locul de

muncă (f.d. 152-155).

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 decembrie 2015 s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Roșca Gheorghe împotriva

Inspectoratului General al Poliției privind anularea actului administrativ, restabilirea

la serviciu, încasarea prejudiciului moral și material, s-a anulat punctele 1 și 2 din

ordinul nr. 24 ef din 17 ianuarie 2015 al șefului Inspectoratului General al Poliției cu

privire la sancționarea disciplinară a anagajaților Inspectoratului Național de

Patrulatrulă al Inspectoratul General al Poliției, locotenent-colonel de poliție Roșca

Gheorghe și sergent-inferior de poliție Guriev Igor, s-a restabilit Roșca Gheorghe în

funcția de comandant al companiei Rîșcani a Batalionului nr. 2 al Brigăzii de

Patrulare a Inspectoratului Național începînd cu 21 ianuarie 2015, s-a încasat din

contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Roșca Gheorghe salariul

pentru absența forțată de la locul de muncă în mărime de 92 074, 29 lei, cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 3 000 lei, în rest s-a respins ca neîntemeiate (f.d. 188).

Nefiind deacord cu hotărîrea primei instanțe, la 24 decembrie 2015

Inspectoratul General al Poliției a depus cerere de apel prin care a solicitat casarea

integrală a acesteia cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în

judecată să fie respinsă ca îneîntemeiată (f.d. 209).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016 s-a respins apelul

declarat de către Inspetoratul de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne și s-a

menținut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 decembrie 2015 (f.d.

246).

La 18 august 2016 Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne a depus cerere de recurs prin care a solicitat casarea integrală a deciziei Curții

de Apel Chișinău din 25 iunie 2016 și a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 24 decembrie 2015 cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cererea

de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs au invocat utmătoarele.

Instanța de apel la emiterea deciziei, nu a ținut cont de toate motivele expuse în

cererea de apel, și nu a motivat în decizie respingerea motivelor invocate.

În acest sens, au relevat că, instanța de apel, nu a ținut cont de legea specială și

anume Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliției și statutul

polițistului, care încadrează ca abatere disciplinară gravă faptul absenței nemotivată

de la serviciu, însă a aplicat prevederile Codului muncii care stabilește ca temei de

concediere faptul lipsei neîntemeiate a 4 ore consecutiv de la serviciu.

De asemenea, au menționat că, deși intimatul a fost cu comoție cerebrală, nu s-

a luat în considerație faptul că, cum a scris raportul prin care aduce la cunoștință

conducerii Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției,

precum că subalternul Guriev Igor cu un cetățean pe nume Vitalie, i-au propus patru

lăzi cu mere și una cu portocale sub fomă de binefacere? Și expedierea acestuia, prin

intermediul unui cetățean la sediul Inspectoratului Național de Patrulare al

Inspectoratului General al Poliției, aflat în mun. Chișinău, str. Doina, 102.

Totodată, au invocat că, instanța de apel eronat a respins argumentul

recurentului Inspectoratului General al Poliției prin care s-a menționat asupra

respectării unei anumite proceduri de adresare la medic, procedură expres prevăzută

în actul normativ intern.

În acest sens, au invocat că, deși instanța de judecată concluzionează că,

intimatul/reclamantul era într-o stare de sănătate acută ce îi permitea adresarea directă

la medic, nu a luat în calcul faptul că, intimatul s-a adresat la medic la 22 decembrie

2014 abia la orele 13:45, neinformînd angajatorul despre neprezentare la serviciu.

Cu referire la raportul de expertiză medico-legală nr. 6457 au menționat că,

prin raportul respectiv, s-au constatat vătămări neînsemnate, iar potrivit pct. 74 al

Regulamentului de apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale, nr. 199

din 27 iunie 2003 al Ministerului Sănătății, vătămările neînsemnate sunt leziunile

corporale ce nu cauzează prejudiciu sănătății.

Într-un final au menționat că, poliția are misiunea de a apăra drepturile și

libertățile fundamentale ale persoanei prin activități de menținere, asigurare și

restabilire a ordinii și securității publice, de prevenire, investigare și de descoperire a

infracțiunilor și contravențiilor, iar polițistul trebuie să fie un exemplu întru

respectarea legislației în vigoare, jurămîntului și instrucțiunilor de serviciu a regulelor

de convețuire socială, avînd o conduită ireproșabilă în toate împrejurările (f.d.1-11,

Vol. II).

Analizînd termenul de depunere a recursului, instanța de recurs remarcă

următoarele:

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 25 iunie 2016.

Potrivit scrisorii nr. 708 copia deciziei a fost expediată părților la 12 iulie 2016

(f.d. 259, Vol. I).

La materialele cauzei, nu este anexată dovada recepționării deciziei de către

recurent.

Recurenții au depus cererea de recurs la 18 august 2016, respectiv, recursul a

fost depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie temei

de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei

dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat

în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4)

Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii

doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în

mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul menționează

că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor

de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că aceste

argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Inspectoratul General

al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari