2rac-377/16 — repararea prejudiciului material

prima instanță: V. Puica dosarul nr. 2rac-377/16

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Dino-Star”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni

„Moldtelecom” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Dino-Star” cu privire la

repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Dino-Star” și

menținută hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 18 decembrie 2015, prin

care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 22 ianuarie 2014, SA „Moldtelecom” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Dino-Star” cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 28 iulie 2011, în urma executării

lucrărilor în zona de protecție a liniei de comunicații electronice CTA-44 Chișinău pe

adresa mun. Chișinău, bd. Moscova, 5, SRL „Dino-Star” a deteriorat linia de

comunicație ce aparține SA „Moldtelecom”.

Susține că proiectul de reconstrucție a blocului locativ din bd. Moscova, 5, nu a

fost coordonat cu CRC filiala SA „Moldtelecom”.

Menționează că canalizarea telefonică unde se află cablurile, ulterior deteriorate,

a fost construită aproximativ în anii 1975-1976 și este indicată în ridicarea topografică

a Direcției Generale Arhitectură și Urbanism mun. Chișinău.

Invocă că lucrările în zona de protecție a liniei s-au efectuat cu încălcarea

prevederilor art. 17 alin. (4) și alin. (5) din Legea privind comunicațiile electronice

nr. 241 din 15 noiembrie 2007 și prevederilor capitolului III din Regulile privind

protecția rețelelor de comunicații electronice și executarea lucrărilor în zonele de

protecție și pe traseele liniilor de comunicații electronice, aprobate prin hotărârea

Guvernului nr. 284 din 13 aprilie 2009.

Afirmă că pentru restabilirea funcționării liniei de comunicații deteriorate

SA „Moldtelecom” a suportat cheltuieli în sumă de 35 614,79 lei.

Remarcă că lucrările au fost începute fără coordonarea proiectului cu

SA „Moldtelecom”, acesta nefiind invitat din timp la locul de executare a lucrărilor,

fapt care s-a soldat cu deteriorarea liniei de telecomunicații.

Relevă că SRL „Dino-Star” nu a acordat ajutor la lichidarea consecințelor

deteriorării, și a cunoscut despre necesitatea transferării liniilor de telecomunicații.

Își întemeiază poziția în baza dispozițiilor art. 8 alin. (2) lit. f), art. 9, art. 512,

art. 514, art. 572 din Codul civil.

Solicită încasarea de la SRL „Dino-Star” în beneficiul SA „Moldtelecom” suma

de 35 614,79 lei și taxa de stat în sumă de 1068 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 18 decembrie 2015,

acțiunea a fost admisă, fiind încasat de la SRL „Dino-Star” în beneficiul

SA „Moldtelecom” suma de 35 614,79 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 1068 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată, în total suma de 36682,79 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016, a fost respins apelul

declarat de către SRL „Dino-Star” și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 18 decembrie 2015.

În motivarea concluziei sale instanța de apel a constatat temeinicia soluției

primei instanțe cu privire la admiterea acțiunii SA „Moldtelecom” cu privire la

repararea prejudiciului material, deoarece la judecarea cauzei s-a stabilit cu certitudine

că la 28 iulie 2011 în urma efectuării în interiorul clădirii din bd. Moscova 5, mun.

Chișinău, SRL „Dino-Star” a deteriorat linia de comunicații electronice CTA-44 care

aparține SA „Moldtelecom”.

Concomitent, instanța de apel a reținut că proiectul privind reconstrucția

blocului locativ din bd. Moscova 5, mun. Chișinău nu a fost coordonat cu

SA „Moldtelecom”, iar pentru restabilirea funcționalității liniei de comunicații

deteriorate SA „Moldtelecom” a suportat cheltuieli în sumă de 35 614,79 lei, ultima

fiind în drept să solicite repararea acestui prejudiciu de către întreprinderea care a

executat lucrările și a deteriorat linia de comunicații electronice.

La 14 iulie 2016, SRL „Dino-Star” a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel solicitând, admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca

nefondată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerând-o neîntemeiată și emisă cu încălcarea normelor de drept material, și cu

aprecierea arbitrară a probelor.

Susține că SRL „Dino-Star” în calitate de antreprenor în baza contractului de

antrepriză încheiat la 14 iulie 2011 cu SRL „Iuvelta-Com” a demarat lucrări de

resistematizare a încăperilor și extinderea lor în vederea amplasării unor spații

comerciale în imobilul din bd. Moscova 5, mun. Chișinău, în baza Proiectului de

execuție nr. 206 ME, executat de SRL „Axis Mundi”.

Remarcă că pentru executarea lucrărilor specificate în proiectul de execuție

beneficiarul dispunea de toate actele necesare, iar executarea lucrărilor s-a desfășurat

în strică conformitate cu documentația de proiect și cu respectarea tuturor normelor în

construcție.

Afirmă că în urma executării lucrărilor de reconstrucție și anume, desfășurarea

lucrărilor de săpătură în interiorul blocului nr. 5 din bd. Moscova a fost deteriorat un

cablu ce traversa interiorul încăperilor supuse resistematizării (sub podea), care ulterior

s-a constatat că aparține SA „Moldtelecom”.

Invocă că nu cunoștea despre traversarea cablului dat prin interiorul blocului,

faptul dat nefiind indicat nici într-un act eliberat de instituțiile responsabile, inclusiv

planurile topografice prezentate instanțelor de judecată, ori la demararea unei lucrări

executantul lucrării se conduce de normativele în construcție cât și de actele eliberate

de organele abilitate.

Cu referire la prevederile Legii cu privire la comunicațiile electronice din

15 noiembrie 2007, cât și a Regulilor privind protecția rețelelor de comunicații

electrice aprobate prin hotărârea Guvernului nr. 284 din 13 aprilie 2009, insistă că

executantul lucrărilor este obligat să coordoneze executarea lucrărilor cu proprietarul

liniilor de cablu doar în cazul în care executarea lucrărilor au loc în zona de protecție

specificată în art. 17 alin. (2) din Legea privind comunicațiile electronice, ori legea nu

obligă acest fapt să se facă în cazul în care lucrările sunt efectuate în afara zonei de

protecție.

Prin urmare, remarcă că instanța de fond invocând faptul lipsei acordului

proprietarului liniei de cablu pentru efectuarea lucrărilor nu a ținut cont de prevederile

legale și de condițiile în care ar surveni obligativitatea solicitării acordului,

interpretând astfel eronat prevederile legale.

Mai invocă că nu sunt întrunite elementele răspunderii delictuale prevăzute de

art. 1398 alin. (1) și alin. (2) din Codul civil, deoarece în speța dată SRL „Dino-Star” a

acționat fără vinovăție față de SA „Moldtelecom” și a executat lucrări în interiorul

blocului locativ și nu în zona de protecție a rețelelor de comunicații, reiterând că

despre traversarea cablului respectiv prin subsolul blocului nu a avut de unde cunoaște,

nefiind redat faptul dat în planurile topografice eliberate de instituțiile specializate.

La 16 august 2016, SA „Moldtelecom” a depus referință prin care a invocat

dezacordul cu recursul declarat, considerându-l neîntemeiat și pasibil de a fi respins cu

menținerea în vigoare a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanței de apel din 17 mai 2016 a

fost expediată în adresa participanților la proces, inclusiv recurentului SRL „Dino-

Star”, la data de 25 mai 2016, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire nr. 19402-

4 (f. d. 175).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 14 iulie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către SRL „Dino-Star” este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Dino-Star” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta nu

a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către SRL „Dino-Star” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către SRL „Dino-Star” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Dino-Star” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță