2ra-2399/16 — încasarea datoriei

Prima instanță, Jud. Rîșcani mun. Chișinău: A. Miron dosarul nr. 2ra-2399/16

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

Î N C H E I E R E

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Smirnov Andrei,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Chișinău-gaz” împotriva lui Smirnov Andrei cu privire la încasarea

datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Smirnov Andrei și menținută hotărârea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 22 iunie 2015,

c o n s t a t ă

La 04 noiembrie 2013, SRL „Chișinău-gaz” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Smirnov Andrei cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că a încheiat cu Smirnov Victor

contractul de furnizare a gazelor naturale nr. 600227. După decesul acestuia, în baza

certificatului de moștenitor legal nr. 563, proprietar al bunului imobil (locul de

consum) din or. Cricova, str. Frunze 51 a devenit pârâtul Smirnov Andrei, care a

omis procedura de reîncheiere a contractului de furnizare a gazelor naturale pe

numele său. Reieșind din faptul că pârâtul a continuat consumul de gaze naturale,

între părți în mod tacit a fost încheiat un contract de furnizare a gazelor naturale,

fiind corespunzător facturat volumul de gaze naturale consumat și expediate lunar

ordinele de încasare a numerarului.

Indică SRL „Chișinău-gaz” că consumatorul are obligația de a achita integral

consumul de gaze naturale în termenul indicat în factură prin intermediul băncilor

comerciale și a oficiilor poștale.

Menționează reclamanta că pârâtul prin metode ilicite și prin intermediul unor

persoane cu funcții de răspundere din cadrul SRL „Chișinău-gaz”, a dus în eroare

1

întreprinderea privind achitarea consumului de gaze naturale. Nerespectarea de către

pârât a obligațiilor sale contractuale a generat apariția datoriei în sumă de 38 242, 52

lei formată în perioadele: decembrie 2003 – aprilie 2004 suma de 1867, 57 lei;

decembrie 2004 – aprilie 2005 - 2587, 45 lei; decembrie 2005 – mai 2006 – 2487,

77 lei; decembrie 2006 – mai 2007 – 2756, 10 lei; noiembrie 2007 – mai 2008 –

5360, 53 lei; octombrie 2008 – iunie 2009 – 9076, 91 lei, noiembrie 2009 – mai

2010 -9049, 47 lei și noiembrie 2010 – ianuarie 2011 – 5056,81 lei.

Declară SRL „Chișinău-gaz” că faptele de inducere în eroare și delapidare a

patrimoniului societății, sunt examinate la moment sub aspect penal, fiind pornită în

acest sens o cauză penală conform elementelor infracțiunii prevăzute de art. 191

alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.

Solicită reclamanta încasarea din contul pârâtului Smirnov Andrei în

beneficiul SRL „Chișinău-gaz” a datoriei în sumă de 38 242, 52 lei și a taxei de stat

în sumă de 1147 lei, achitată la depunerea cererii de chemare în judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 22 iunie 2015, acțiunea

a fost admisă integral, cu încasarea din contul pârâtului Smirnov Andrei în

beneficiul SRL „Chișinău-gaz” a datoriei în sumă de 38 242, 52 lei și a taxei de stat

în sumă de 1147 lei, în total suma de 39 389, 52 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2016, a fost respins apelul

declarat de către Smirnov Andrei și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 22 iunie 2015.

Instanțele de judecată au constatat că Smirnov Andrei nu a prezentat nici o

dovadă de plată a consumului de gaze naturale pentru perioadele menționate în

cererea de chemare în judecată, iar potrivit informației furnizate de către instituțiile

bancare cu care SRL „Chișinău-gaz” are încheiate contracte privind încasarea

plăților de la consumatori, se confirmă că pârâtul nu a achitat consumul de gaze

naturale pretins prin filialele și reprezentanțele lor. Potrivit extrasului din contul

personal nr. 600227, Smirnov Andrei achita sumele datorate pentru consumul de

gaze naturale prin intermediul contabilității SRL „Chișinău-gaz”, care însă nu este

dotată cu aparat de casă pentru recepționarea plăților în numerar și respectiv, în

urma constatării erorii de facturare și faptul că consumatorul în realitate nu a achitat

nimic, furnizorul a restabilit în contul personal al lui Smirnov Andrei suma

neachitată.

La 22 august 2016, Smirnov Andrei a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 martie

2016 și hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 22 iunie 2015, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului, Smirnov Andrei a invocat că instanțele ierarhic

inferioare au apreciat arbitrar probele administrate, au studiat superficial materialele

cauzei și ca rezultat au emis hotărâri neîntemeiate și ilegale.

Indică recurentul că a prezentat ultimele facturi achitate prin intermediul BC

„Energbank” din luna ianuarie 2011 în sumă de 2208, 10 lei și luna martie 2011 în

sumă de 4026,72 lei, însă de alte facturi nu dispune, deoarece nici nu era obligat să

le păstreze.

Declară Smirnov Andrei că instanțele ierarhic inferioare au apreciat eronat în

calitate de probă concludentă extrasul din contul personal prezent în programul

2

computerizat al SRL „Chișinău-gaz”, deoarece nu este un document oficial de

evidență contabilă sau un registru pe care intimata-reclamantă ar putea să-și

întemeieze pretențiile.

Menționează recurentul că ordonanța de punere sub învinuire a contabililor

angajați în cadrul SRL „Chișinău-gaz” nu demonstrează legătura dânsului cu

acțiunile infracționale ale acestor angajați, atestând doar existența iregularităților în

contabilitatea societății.

Consideră Smirnov Andrei că livrarea neîntreruptă a gazului natural este o

dovadă incontestabilă a achitării serviciului prestat de către SRL „Chișinău-gaz”,

chiar și prin facturile de plată primite lunar, consumatorii sunt avizați că în caz de

neachitare în termen de 10 zile calendaristice de la data limită de achitare, vor fi

deconectați de la furnizarea gazelor naturale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 22

martie 2016 a fost expediată în adresa recurentului Smirnov Andrei la 07 aprilie

2016, potrivit scrisorii de însoțire nr. 17959-4 (f.d. 130), însă nu conțin date cu

privire la recepționarea acesteia. Recurentul în cererea de recurs a indicat că a făcut

cunoștință cu decizia Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2016 la data de 25 iunie

2016.

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Smirnov Andrei la 22

august 2016 se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 20 septembrie 2016, în adresa intimatei SRL „Chișinău-gaz” a fost

expediată copia recursului declarat de Smirnov Andrei, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței la recurs.

La 03 octombrie 2016, SRL „Chișinău-gaz” a depus referință, solicitând

respingerea recursului declarat de către Smirnov Andrei ca fiind neîntemeiat,

deoarece au fost prezentate suficiente probe ce demonstrează că datoria în sumă de

38 242,52 lei nu a fost achitată de către recurentul-pârât.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile și

obiecțiile expuse în referință, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către

Smirnov Andrei este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. alin. (2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

3

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de către Smirnov Andrei nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului argumentul

recurentului Smirnov Andrei precum că dânsul a prezentat ultima factură achitată

prin intermediul BC „Energbank” pentru luna februarie 2011 în sumă de 4026,72

lei, deoarece intimata-reclamantă SRL „Chișinău-gaz” nu invocă neachitarea plății

pentru consumul de gaze naturale pentru perioada dată, iar factura pentru luna

ianuarie 2011 în sumă de 2208, 10 lei, indicată în recurs, nu se regăsește la

materialele cauzei.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentului precum că livrarea

neîntreruptă a gazului natural este o dovadă incontestabilă a achitării serviciului

prestat de către SRL „Chișinău-gaz”, deoarece ultima a constatat erorile de facturare

și faptul că consumatorul în realitate nu a achitat nimic abia în luna martie 2011 și

respectiv, a restabilit în contul personal al lui Smirnov Andrei suma neachitată.

Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului nici argumentul

precum că extrasul din contul personal prezent în programul computerizat al SRL

„Chișinău-gaz” nu consituie o probă concludentă, deoarece proba dată a fost

apreciată în coroborare cu celelalte probe prezentate în cadrul examinării pricinii, și

anume răspunsurile băncilor comerciale la interpelările intimatei-reclamante, care au

comunicat că Smirnov Andrei nu a achitat facturi pentru perioada solicitată,

certificatul eliberat de către Oficiul fiscal Rîșcani al IFS potrivit căruia SRL

„Chișinău-gaz” nu este dotată cu aparat de casă pentru recepționarea plăților în

numerar, iar recurentul-pîrît Smirnov Andrei nu a prezentat probe pertintente și

concludente ce ar demonstra contrariul.

4

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de

drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și

urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept

procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia

în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii,

asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

Smirnov Andrei ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2),

art. 433 lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Smirnov Andrei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5