2ra-816/19 — cu privire la încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-816/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Central (jud. R. Pulbere)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

ÎNCHEIERE

24 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vasilii

Darii, reprezentat de avocatul Sergiu Russ

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Chișinău-Gaz” împotriva lui Vasilii Darii cu privire la încasarea datoriei

împotriva deciziei din 6 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admisă cererea de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Chișinău-

Gaz”, casată integral hotărârea din 28 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul

Central și emisă o nouă hotărâre de admitere integrală a acțiunii

constată:

La 30 martie 2016, SRL „Chișinău-Gaz” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Vasilii Darii și Pavel Darii cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că la data de 1 decembrie 1999, la locul de

consum din mun. XXXXX or. XXXXX str. XXXXX, a fost deschis contul personal

nr. 0800856 și facturat corespunzător consumul de gaze naturale.

În conformitate cu obligațiunile sale, furnizorul la acel moment SRL „Chișinău-

Gaz” s-a obligat să furnizeze gaze naturale, iar consumatorul să achite contravaloarea

gazelor naturale consumate.

Reieșind din faptul că Pavel Darii a consumat gaze naturale, între reclamant și

pârât, a apărut un contract de furnizare a gazelor naturale tacit, fiind corespunzător

facturat volumele de gaze naturale consumate în condițiile actelor normative

reglementate, expediate lunar ordinele de încasare a numerarului, iar consumatorul

onorându-și obligațiile de plată parțial.

A notat că de către SRL „Chișinău-Gaz” au fost respectate în întregime, cu bună

credință, obligațiile asumate contractual, prin furnizarea volumelor de gaze.

Datoria la locul de consum din str. XXXXX or. XXXXX mun. XXXXX, s-a

format ca urmare a verificării locului de consum la data de 8 martie 2010 de către

1

colaboratorii SRL „Chișinău-Gaz” și depistării conectării ilicite până la echipamentul

de măsurare.

Locul de consum din mun. XXXXX or. XXXXX str. XXXXX, a fost

deconectat la 8 martie 2010, iar în urma efectuării recalculului a fost stabilită suma

prejudiciului cauzat SRL „Chișinău-Gaz” în cuantum de 24096,58 de lei, fapt

confirmat prin calculul și extrasul din cont.

La 14 mai 2015, între SRL „Chișinău-Gaz” și Vasilii Darii a fost încheiat un

acord privind achitarea în rate a datoriei la locul de consum respectiv, în sumă de

24096, 58 de lei, prin care ultimul a fost de acord cu datoria și achitarea eșalonată a

acesteia, însă acesta nu a respectat acordul dat și din motive necunoscute nu a efectuat

nicio plată.

La 30 octombrie 2015, SRL „Chișinău-Gaz” a expediat în adresa lui Vasilii

Darii somația nr. 59, însă aceasta a rămas fără examinare.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 267, 277, 572, 273, 602, 624,

970, 971 Cod civil, art. 94, 166-168 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea în mod solidar de la Vasilii Darii și

Pavel Darii, cu titlu de datorie pentru consumul de gaze naturale în beneficiul

SRL „Chișinău-Gaz” suma de 24096, 58 de lei și a cheltuielilor de judecată suportate

în cuantum de 722,89 de lei.

Prin încheierea din 15 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Central, a

fost admisă renunțarea SRL „Chișinău-Gaz” la acțiune în partea încasării datoriei de la

pârâtul Pavel Darii și procesul în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a

SRL „Chișinău-Gaz” împotriva lui Pavel Darii cu privire la încasarea datoriei, a fost

încetat.

Prin hotărârea din 28 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Central, a

fost respinsă acțiunea ca tardivă.

Prin decizia din 6 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de către SRL „Chișinău-Gaz”, casată integral hotărârea din

28 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Central și emisă o nouă hotărâre,

prin care acțiunea a fost admisă integral.

Au fost încasate de la Vasilii Darii în beneficiul SRL „Chișinău-Gaz”, datoria în

sumă de 24096,58 de lei, cheltuielile pentru taxa de stat achitată la depunerea cererii de

chemare în judecată în sumă de 722,89 de lei și taxa de stat achitată la depunerea

cererii de apel în sumă de 542,17 de lei.

La 26 februarie 2019, Vasilii Darii a declarat recurs împotriva deciziei din

6 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea în vigoare a hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerând-o ca ilegală și neîntemeiată.

A menționat că în cadrul examinării cauzei în fond, și-a găsit confirmare deplină

faptul tardivității acțiunii înaintate împotriva lui Vasilii Darii, or SRL „Chișinău-Gaz”

a aflat despre dreptul său încălcat la data de 8 martie 2010, când angajatul său a

constatat pretinsul fapt de consum fraudulos a gazelor, moment în care la

întreprinderea reclamantă s-a născut dreptul la acțiune.

2

A indicat că termenul nașterii dreptului la acțiune pentru SRL „Chișinău-Gaz”

poate fi considerat și momentul concretizării prejudiciului cauzat de către pretinsa

faptă de consum fraudulos de gaze și anume data de 15 aprilie 2010, când a fost

aprobat procesul-verbal nr. 104 al ședinței comisiei SRL „Chișinău-Gaz”.

Cu referire la prevederile art. 267 alin. (1) Cod civil, a insistat că

SRL „Chișinău-Gaz” putea să-și apere dreptul încălcat în intervalul de timp

15 aprilie 2010-15 aprilie 2013.

A obiectat că alegațiile SRL „Chișinău-Gaz” la întreruperea termenului de

prescripție extinctivă prin prisma art. 277 alin. (1) lit. b) Cod civil, sunt neîntemeiate,

deoarece pretinsa cerere a pârâtului Vasilii Darii din 14 mai 2015, precum că ar

recunoaște datoria, a fost semnată deja după ce termenul de prescripție extinctivă

expirase deja cu peste 2 ani.

A evidențiat că SRL „Chișinău-Gaz” i-a propus prin viclenie să semneze

cererea/acordul de recunoaștere a datoriei abia la 14 mai 2015, deja după ce termenul

de prescripție expirase.

Iar pe lângă faptul tardivității, a considerat că acțiunea SRL „Chișinău-Gaz”

este pasibilă respingerii și din motivul ignorării de către angajații întreprinderii

SRL „Chișinău-Gaz” a normelor de drept care reglementează procedura de constatare

a faptelor de consum fraudulos.

Astfel, SRL „Chișinău-Gaz” a prezentat în calitate de probă a faptului de

consum fraudulos un oarecare proces-verbal din 8 martie 2010, însă respectivul înscris

este de fapt o blanchetă a procesului-verbal de închidere a gazului în caz de avarie,

perin care un oarecare M. Țurcan a constatat utilizarea frauduloasă a gazului.

Cu referire la prevederile Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea gazelor

naturale, aprobat prin Hotărârea ANRE nr. 304 din 29 august 2008, a menționat că în

cazul depistării faptelor de consum fraudulos se întocmește un act de constatare a

faptului dat și nu proces-verbal de închidere a gazului în caz de avariere.

Mai mult ca atât absolut nu este clar calculul prejudiciului pretins de

SRL „Chișinău-Gaz”, precum și de către cine și în temeiul cărei metode a fost executat

acesta, de altfel, lipsește și un careva act prin care să fie stabilite anumiți parametri

necesari executării calcului prin sistemul paușal și anume dimensiunile imobilului

unde se presupune consumul fraudulos de gaze, cum sunt suprafața și volumul

încăperii. De asemenea nu este specificat și descris utilajul (cazanul) care se pretinde

că a fost conectat ilegal la rețeaua de gaze și anume puterea și capacitatea acestuia.

În opinia recurentului, acțiunea SRL „Chișinău-Gaz” este neîntemeiată și

datorită faptului că în privința lui Vasilii Darii nu pot fi înaintate careva pretenții din

motivul că ultimul nu este proprietarul casei de locuit din str. XXXXX or. XXXXX

mun. XXXXX, unde este amplasat locul de consum a gazelor naturale în litigiu (casa

aparține tatălui său decedat) și dânsul nu a semnat careva contracte cu SRL „Chișinău-

Gaz”.

La 3 aprilie 2019, SRL „Chișinău-Gaz” a depus referință la cererea de recurs

depusă de către Vasilii Darii, reprezentat de avocatul Sergiu Russ, prin care a solicitat

de a declara recursul ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

3

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 6 decembrie 2018, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 111), însă careva date cu privire la recepționarea acesteia de către recurent la

materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei din 6 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Vasilii Darii, reprezentat de

avocatul Sergiu Russ nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către

Vasilii Darii, reprezentat de avocatul Sergiu Russ, asemenea aspecte nu se regăsesc.

4

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Vasilii Darii, reprezentat de avocatul Sergiu Russ ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Vasilii Darii, reprezentat de avocatul Sergiu Russ se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5