Botan împotriva Turciei

Publicat la 5 decembrie 2022 A DOUA RĂSPUNSIUNE NR 47173/21 Lezgin BNATO împotriva Türkiye introdusă la 16 septembrie 2021, comunicată la 14 noiembrie 2022, ÎN PARTEA A DOUA, recurentul a fost un deputat în Marea Cameră Națională din Türkiye. Cererea privește condamnarea sa la o pedeapsă cu închisoarea de doi ani și la o amendă de 12 ani. 775 de lire turcești pentru calomnierea unui agent public și pentru a-i permite să candideze la alegerile parlamentare din 24 iunie 2018 din cauza acestei condamnări. Prin o decizie sumară pronunțată la 18 martie 2021, Curtea Constituțională a declarat recursul individual al reclamantului privind dreptul său la un proces echitabil și la libertatea de exprimare inadmisibilă.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție, în special având în vedere concluziile Curții privind modificarea constituțională din 20 mai 2016 în cauzele Selahattin Demirtaș c. Turcia (n ([GC], n 14305/17, § 249-270, 22 decembrie 2020) și Kerestecioul Demir c. Turcia 68136/16, §§ 69-71, 4 mai 2021), această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară într-o societate democratică, în sensul articolului 10 §

Publié le 5 décembre 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 47173/21 Lezgin BOTAN contre la Türkiye introduite le 16 septembre 2021 communiquée le 14 novembre 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

À l’époque des faits, le requérant était un député à la Grande Assemblée Nationale de Türkiye. La requête concerne sa condamnation à une peine d’emprisonnement de deux ans et à une amende de 12 775 livres turques pour diffamation d’un agent public et l’impossibilité pour lui de se porter candidat aux élections législatives du 24 juin 2018 en raison de cette condamnation. Par une décision sommaire rendue le 18 mars 2021, la Cour constitutionnelle déclara le recours individuel du requérant relatif à son droit à un procès équitable et à la liberté d’expression irrecevable.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu violation du droit du requérant à la liberté d’expression, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention ? En particulier, eu égard aux conclusions de la Cour concernant la modification constitutionnelle du 20 mai 2016 dans les affaires Selahattin Demirtaș c. Turquie (n o 2) ([GC], n o 14305/17, §§ 249-270, 22 décembre 2020) et Kerestecioğlu Demir c. Turquie (n o 68136/16, §§ 69-71, 4 mai 2021), cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire dans une société démocratique, au sens de l’article 10 § 2 ?