2ra-2242/16 — încasarea venitului ratat

2ra-2242/16 — încasarea venitului ratat (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: M. Diaconu dosarul nr. 2ra-2242/16

instanța de apel: L. Popova, A. Gavrilița, V. Efros

Î N C H E I E R E

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Ion Druță, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Banca comercială „Moldindconbank” societate pe acțiuni,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii comerciale

„Moldindconbank” societate pe acțiuni împotriva lui Alexandru Sandul și Tamarei

Sandul cu privire la încasarea venitului ratat,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Banca comercială „Moldindconbank” societate

pe acțiuni și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 03

decembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 20 decembrie 2014, BC „Moldindconbank” SA a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Alexandru Sandul și Tamarei Sandul cu privire

la încasarea venitului ratat.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, a acordat SC „Prutul Azuriu”

SRL, în baza contractului de credit nr. 410/2 din 11 decembrie 2007, un credit în

sumă de 200 000 lei, cu termenul final de rambursare la data de 11 decembrie

2009.

Menționează că, în bază contractului de credit nr. 432/3 din 20 decembrie

2007, i-a acordat un credit în sumă de 38 000 lei, cu termenul final de rambursare

la data de 20 decembrie 2009, iar în baza contractului de credit nr. 91/1 din 24

martie 2008, i-a mai acordat un credit în sumă de 26 000 lei, cu termenul final de

rambursare la data de 24 martie 2010.

Relevă că, întru asigurarea rambursării în termen a creditelor acordate în

baza contractelor de credit menționate și achitării dobânzilor pentru utilizarea lor,

conform contractului de ipotecă nr. 1260 din 12 decembrie 2007, modificat prin

acordul adițional nr. 10047 din 20 decembrie 2007 și acordul adițional nr. 2036 din

24 martie 2008, Alexandru Sandul și Tamara Sandul, în calitate de debitori

ipotecari, au ipotecat câte ½ cotă-parte din casa de locuit cu suprafața de 152,3

m.p., cu numărul cadastral 0100508.173.01 și câte ½ cotă-parte fiecare din

1

construcția accesorie cu suprafața de 0,041 ha, situate în mun. Chișinău, str.

Dimonte Timonu, 15, evaluate prin acord reciproc la suma de 2 853 550 lei, fără

TVA.

Afirmă că, SC „Prutul Azuriu” SRL nu și-a onorat obligațiile de rambursare

a creditului și de plată a dobânzilor pentru utilizarea lui, prin ce a încălcat atât

prevederile legale, cât și condițiile contractuale.

Invocă că, termenele de rambursare a creditelor și de achitare a plăților

aferente rezultate din contractele de credit au expirat încă la data de 11 decembrie

2009, 20 decembrie 2009 și 24 martie 2010, respectiv, i-a fost cauzat un prejudiciu

considerabil.

Declară că, a întreprins măsurile prevăzute de art. 31 din Legea cu privire la

ipotecă și a expediat pârâților notificarea prin care a solicitat executarea benevolă a

obligațiunilor contractuale, și i-a prevenit despre intenția Băncii referitor la

executarea dreptului de ipotecă în cazul neexecutării obligațiilor contractuale.

Susține că, s-a adresat în Judecătoria Buiucani mun. Chișinău cu cerere de

eliberare a ordonanței judecătorești privind exercitarea dreptului de ipotecă iar la

data de 04 februarie 2009, a fost eliberată ordonanța judecătorească privind

transmiterea în posesia creditorului ipotecar a bunului imobil ipotecat.

Mai invocă că, debitorii ipotecari Alexandru Sandul și Tamara Sandul

acționând cu rea-credință, au depus obiecții împotriva ordonanței judecătorești din

04 februarie 2009 și ca urmare, ordonanța a fost anulată, iar BC

„Moldindconbank” SA, deținând creanța ipotecară, nu a putut să o valorifice din

valoarea bunurilor ipotecate.

Afirmă că, la data de 02 septembrie 2009 s-a adresat în Judecătoria Centru

mun. Chișinău cu cerere de chemare în judecată împotriva SC „Prutul Azuriu”

SRL, Alexandru Sandul și Tamarei Sandul cu privire la încasarea datoriei și

urmărirea bunului ipotecat.

Menționează că, prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 12

iunie 2009 acțiunea a fost admisă și a fost încasată suma datoriei, iar prin hotărîrea

suplimentară din 10 octombrie 2011 a fost transmis silit în posesia BC

„Moldindconbank” SA bunul ipotecat, casa de locuit situată pe str. Dominte

Timonu, 15, mun. Chișinău, ce aparținea lui Alexandru Sandul și Tamarei Sandul.

Susține că, intenția de rea-credință a debitorilor ipotecari s-a manifestat și

prin faptul înaintării la 24 noiembrie 2011 față de bancă a cererii cu propunerea

achitării benevole a datoriilor SC „Prutul Azuriu” SRL rezultate din contractele de

credite, fiind încheiat între părți acordul de executare benevolă nr. 9575 din 12

octombrie 2011.

Mai susține că, debitorii ipotecari, iarăși nefiind de accord cu transmiterea

bunului ipotecat, au declarant apel, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13

septembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către debitorii ipotecari

Alexandru Sandul și Tamara Sandul și menținută hotărârea primei instanțe.

Ulterior, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 03 aprilie 2013 a fost

respins recursul declarat de Alexandru Sandul și Tamara Sandul și menținută

hotărîrea primei instanțe și decizia instanței de apel.

2

Invocă că, debitorii ipotecari Alexandru Sandul și Tamara Sandul în loc să

achite datoriile și să scoată bunul imobil de sub ipotecă sau să transmită benevol

bunul ipotecat, contrar prevederilor legale au creat multiple impedimente și s-au

opus transmiterii bunurilor gajate băncii pentru comercializare în scopul stingerii

datoriilor formate în baza contractelor de credit.

Consideră că, faptul netransmiterii bunului ipotecat în termen, adică la data

de 25 ianuarie 2009 și inițierea neîntemeiată a multiplelor procese judiciare, ce au

durat pe parcurs de 4 ani, a făcut imposibilă vânzarea bunului ipotecat într-o

perioada rezonabilă, BC „Moldindconbank” SA a suportat cheltuieli nejustificate

în procesele judiciare și au fost acumulate datorii la contractele de credit, acțiuni ce

au dus la prejudicierea intereselor băncii și ca consecință, banca a suportat pierderi

considerabile sub formă de venit ratat.

Susține că, prin neonorarea obligațiilor de transmitere în termen și anume,

pînă la data de 25 ianuarie 2009 a bunului ipotecat, BC „Moldindconbank” SA i-a

fost încălcat dreptul de a beneficia de aceste sume bănești care urma să le utilizeze

la acordarea creditelor în vederea obținerii unui venit.

Invocă că, valoarea de piață a bunului imobil stabilit în contractul de ipotecă

este de 2 853 550 lei, iar rata medie a dobânzii la creditele acordate persoanelor

juridice pe perioada 25 ianuarie 2009 – 26 martie 2013 este de 13,23%.

Mai invocă că, bunul imobil ipotecat a fost vîndut abia peste 4 ani, la 26

martie 2013, la un preț de 2 353 732 lei, pe când, în lipsa obstacolelor create de

debitorii ipotecari, bunul imobil putea fi comercializat la valoarea de piață în sumă

de 2 853 550 lei, sumă, care ar fi fost acordată sub formă de credite cu o dobândă

de 13,23% pe perioada 25 ianuarie 2009 – 26 martie 2013 și ar fi obținut un venit

de 1 573 021 lei.

Cere încasarea în mod solidar de la Alexandru Sandul și Tamara Sandul a

sumei de 1 573 021 lei cu titlu de prejudiciu material sub forma de venit ratat și a

taxei de stat în mărime de 47 190,63 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 03 decembrie 2015 a

fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

În argumentarea poziției sale, prima instanță a invocat că, Judecătoria Centru

mun. Chișinău, prin hotărârea irevocabilă din 12 iunie 2009 și hotărârea

suplimentară din 10 octombrie 2011, menținute prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 13 septembrie 2012 și decizia Curții Supreme de Justiție din 03

aprilie 2013, deja s-a expus asupra pretențiilor BC „Moldindconbank” SA referitor

la datoria acumulată de către SC „Prutul Azuriu” SRL în temeiurile contractelor de

credit, mai mult, instanța a dispus executarea gajului, iar prin decizia Curții

Supreme de Justiție s-a stipulat expres că, dreptul băncii rezidă doar la urmărirea

averii gajate, astfel, alte pretenții nu pot fi invocate față de Alexandru Sandul și

Tamara Sandul.

De asemenea, prima instanță a mai reiterat că, bunul gajat a fost transmis

silit în posesia BC “Moldinconbank” SA, a fost vândut silit în baza contractului de

vânzare-cumpărare din 26 martie 2013 la suma de 2 353 732 lei, respectiv,

3

conform prevederilor art. 495 din Codul civil și Hotărârii Plenului Curții Supreme

de Justiție nr. 1 din 10 martie 2014 a fost încetat dreptul de gaj, precum și orice

raport între Alexandru Sandul, Tamara Sandul, BC „Moldindconbank” SA și SC

„Prutul Azuriu” SRL.

La respingerea acțiunii, prima instanță, reeșind din prevederile art. 493 alin.

(5) din Codul civil și Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 1 din 10

martie 2014, a reținut faptul că, creanța se află în seama debitorului contractului de

împrumut SC “Prutul Azul” SRL, dar nu în seama debitorilor ipotecari, care deja

și-au executat obligațiile sale de transmitere a bunului imobil, mai mult, aceștia au

achitat în contul datoriei băncii suma de 690 789,85 lei, fapt ce denotă că, ei nu

aveau careva intenții de a se eschiva și tergiversa executarea obligațiilor asumate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016 a fost respins apelul

declarat de către BC “Moldindconbank” SA și menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel, ajungînd la o astfel de soluție a motivat că, pretenția cu privire la

încasarea venitului ratat pretins de apelantă este lipsită de suport legal.

La data de 31 mai 2016 BC „Moldindconbank” SA a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri cu privire

la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu hotărârile

judecătorești, deoarece instanțele judecătorești, la examinarea pricinii, au încălcat

normele de drept material și procedural și, anume, nu au aplicat legea care trebuia

să fie aplicată; au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; au interpretat în mod

eronat legea și au aplicat în mod eronat analogia legii sau analodia dreptului.

Menționează că, nu este de acord cu constatările instanțelor de judecată și

aplicarea la caz a prevederilor art. 493 alin. (5) și art. 495 lit. d) din Codul civil,

considerând că, sunt eronate și nu corespund realității.

Invocă că, prin încheierea contractelor de credit nr. 410/2 din 11 decembrie

2007, nr. 432/3 din 20 decembrie 2007 și nr. 91/1 din 24 martie 2008, părțile și-au

manifestat acordul de voință spre nașterea anumitor drepturi și obligații, respectiv,

stabilind între ei, raporturi juridice, astfel, în opinia sa, această speță este guvernată

de prevederile art. art. 14, 512, art. art. 572 alin. (2), 602, 610, art. art. 1236, 1238,

1398 alin.(1) din Codul civil.

Relevă că, SC “Prutul Azuriu” SRL nu și-a onorat obligațiile de rambursare

a creditului și de plată a dobânzilor pentru utilizarea lui, cu toate că, termenul

contractual de rambursare expirase încă la data de 11 decembrie 2009, 20

decembrie 2009 și 24 martie 2010, cauzând astfel, un prejudiciu considerabil BC

„Moldindconbank” SA.

Susține că, banca a întreprins toate măsurile prevăzute de art. 31 din Legea

cu privire la ipotecă, însă intimații nu și-au executat benevol obligațiile

contractuale, mai mult ca atât, au acționat cu rea-credință și au întreprins un șir de

acțiuni, având ca scop împiedicarea transmiterii bunului ipotecat și realizarea

acestuia.

4

Consideră că, intenția de rea-credință a debitorilor ipotecari s-a manifestat

prin înaintarea obiecțiilor asupra ordonanței judecătorești din 04 februarie 2009;

prin adresarea la 24 noiembrie 2011 a unei cereri cu privire la achitarea benevolă a

datoriilor SC „Prutul Azurit” SRL rezultate din contractele de credite și încheierea

unui acord de executare benevolă la 12 octombrie 2011; prin contestarea cu apel a

hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 12 iunie 2009 și contestarea cu

recurs a deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2012.

Afirmă că, toate aceste acțiuni în ansamblu, precum și netransmiterea

bunului ipotecat în termen, adică la data de 25 ianuarie 2009 (termenul de 20 zile

stabilit de lege din momentul înregistrării preavizului de executare a dreptului

ipotecar), inițierea neîntemeiată a multiplelor procese judiciare pe parcurs de 4 ani

a făcut imposibilă vânzarea bunului ipotecat la prețul stabilit în contractul de

ipotecă de 2 853 550 lei, și a fost încălcat dreptul băncii de a beneficia de această

sumă bănească, care urma a fi acordată sub formă de credit în vederea obținerii

unui venit.

Menționează că, bunul imobil ipotecat a fost realizat conform contractului de

vânzare-cumpărare abia la data de 26 martie 2013 la un preț mai mic decât cel

stabilit în contractul de ipotecă, și anume, la suma de 2 353 732 lei, sumă, care

împreună cu achitările efectuate anterior de către pârâți, nu a acoperit și stins

integral datoria SC „Prutul Azuriu” SRL pe contractele de credite.

Susține că, în lipsa obstacolelor create de către Alexandru Sandul și Tamara

Sandul, bunul imobil ipotecat ar fi fost comercializat la valoarea de piață de

2 853 550 lei, iar suma obținută ar fi fost acordată sub formă de credite cu o

dobândă de 13,23% pe perioada 25 ianuarie 2009 – 26 martie 2013, astfel, BC

„Moldindconbank” SA ar fi obținut un venit de 1 573 021 lei.

În aceste circumstanțe, consideră că, BC „Moldindconbank” SA i-a fost

cauzat un prejudiciu material sub formă de venit ratat în mărime de 1 573 021 lei,

iar concluziile primei instanțe sunt eronate și contravin circumstanțelor pricinii,

probelor prezentate și normelor stabilite de Codul civil.

Invocă că, aceste fapte demonstrează cu certitudine că, prima instanță, la

examinarea cauzei, nu a intrat în esența cererii înaintate și probelor prezentate, nu a

dat apreciere corectă acestora, limitându-se doar la declarațiile intimatului

neglijând toate argumentele invocate de recurent și a interpretat incorect

declarațiile reprezentantului recurentei invocate în ședința de judecată.

Prin referința depusă la data de 09 septembrie 2016 reprezentantul intimatului

Alexandru Sandul, avocatul Victoria Gamurari a solicitat respingerea recursului ca

fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

5

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către BC „Moldindconbank”

SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

6

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către BC „Moldindconbank” SA, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către BC „Moldindconbank” SA ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul BC „Moldindconbank” SA se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Ion Druță

Mariana Pitic

7