3ra-1598/16 — contestarea actelor administrative

dosarul nr. 3ra-1589/16

Prima instanță; Judecătoria Centru mun. Chișinău (jud: A. Andronic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu)

Î N C H E I E R E

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Casa

Națională de Asigurări Sociale împotriva deciziei din 28 iunie 2016 a Curții de Apel

Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL

„Infinitextil” împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea actelor

administrative,

c o n s t a t ă :

La data de 15 octombrie 2015, SRL „Infinitextil” s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând

anularea parțială a actului de control nr. 295 din 06.08.2015 și a prescripției nr. 7315

din 06.08.2015 emisă de Casa Națională de Asigurări Sociale Buiucani privind

verificarea corectitudinii stabilirii și plății indemnizațiilor pentru incapacitatea

temporară de muncă, sarcină și lăuzie.

În motivare acțiunii s-a invocat că, în perioada 03 august 2015 - 06 august 2015

colaboratorii Casei Naționale de Asigurări Sociale Buiucani au efectuat controlul

menționat supra, iar la 10 august 2015 i-а fost înmânată prescripția nr. 7315 din

06.08.2015 în care a fost vizată perioada de activitate 01 ianuarie 2012-31 decembrie

Naționale de Asigurări Sociale Buiucani, SRL „Infinitextil”, la data de 18 august

2015 a depus cerere prealabilă către organul ierarhic superior - Casa Națională de

Asigurări Sociale prin care a solicitat anularea în parte a actului de control și a

prescripției. La data de 15 septembrie 2015 Casa Națională de Asigurări Sociale prin

răspunsul său nr. II-03/04-9404 a respins cererea reclamantului privind anularea

parțială a actului de control și a prescripției din 06 august 2015.

Menționează reclamantul că, prin actul de control nr. 295 din 06 august 2015 și

a prescripției nr. 7315 din 06.08.2015 se imputa reclamantului încălcarea

prevederilor art. 7 alin. (4) al Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr.489

din 08.07.1999 care prevede că, în sistemul public, asigurații nu pot beneficia

concomitent de două sau de mai multe prestații de asigurări sociale pentru același risc

asigurat, cu excepția prestațiilor pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea

capacității de muncă.

Susține reclamantul că, pretinsele abateri sunt întemeiate pe prevederile Legii

nr. 289-XV din 22.07.2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de

muncă și alte prestații de asigurări sociale, Hotărârii Guvernului nr.108 din

03.02.2005 privind aprobarea Regulamentului cu privire la condițiile de stabilire,

modul de calcul și plată a indemnizaților pentru incapacitatea temporară de muncă cu

modificările sale, care au intrat în vigoare la data de 01 aprilie 2014.

Afirmă reclamantul că, organul de control a aplicat retroactiv modificările

intervenite pentru situațiile supuse controlului din perioada anilor 2012-2014 prin ce

a încălcat principiul neretroactivității legii, ceea ce înseamnă că legislația nu modifică

și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice constituite anterior,

nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior. De asemenea, legea

nouă nu modifică și nu desființează efectele deja produse ale unei situații juridice

stinse sau în curs de realizare.

Declară reclamantul că, prin prescripția nr. 7315 din 06.08.2015 s-a stabilit că

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă au fost achitate mai mult

pentru anul 2012 cu 1339,44 lei, pentru anul 2013 cu 12454,19 lei și pentru anul

2014 cu 5028,58 lei, fapt prin ce s-a majorat și suma totală a indemnizațiilor pentru

incapacitate temporară de muncă cu 18822,21 lei. În acest sens s-au depistat abateri

pentru anul 2012, 2013 și 2014 pentru persoanele Cotos Liudmila, Mostovoi

Mariana, Petraș Elena, Cerlat Alexandra, Marian Valentina, Bunescu Elena, Paic

Angela, Chira Corina, Crețu Natalia, Daraban Irina și Buliga Tatiana care deja

beneficiau de prestații de asigurării sociale - datoria totală fiind de 18203,27 lei.

Deci, angajatele în cauză au beneficiat de plata concomitentă a indemnizației pentru

incapacitate de muncă, pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani și pentru

îngrijirea copilului bolnav.

Prin hotărârea din 02 martie 2016 a judecătoriei Centru mun. Chișinău s-a admis

parțial acțiunea înaintată de SRL „Infinitextil”; s-a anulat parțial actul de control nr.

295 din 06.08.2015 în partea ce ține de constatarea încălcării prevederilor art. 4 alin.

(21), lit. a), b) a Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă

și alte prestații de asigurări sociale, prin care s-a constatat că la calcularea

indemnizațiilor de incapacitate temporară de muncă nu s-au stabilit corect zilele

calendaristice de incapacitate temporară de muncă care se plătesc din contul

angajatorului în privința lui Cotos Ludmila, Mostovoi Mariana, Petraș Elena, Cerlat

Alexandra, Marian Valentina, Bunescu Elena, Paic Angela, Chira Corina, Crețu

Natalia, Daraban Irina și Buliga Tatiana datoria totală fiind de 18203,27 lei.

Prin decizia din 28 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus

de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

La data de 06 septembrie 2016 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea hotărârilor instanțelor

judecătorești cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii înaintată de

SRL „Infinitextil”.

În motivarea recursului s-a invocat că, decizia contestată este neîntemeiată,

deoarece la examinarea cauzei, atît instanța de apel, cît și de fond nu au constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele care au importantă pentru soluționarea pricinii, au

aplicat eronat normele de drept material și au apreciat arbitrar probele prezentate de

către recurent întru susținerea poziției sale.

2

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei

se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 28 iunie 2016 și expediată

participanților la proces în baza scrisorii de însoțire datate cu 25 iulie 2016. (f.d. 88)

Recursul declarat la data de 06 septembrie 2016 se consideră a fi declarat în termen,

deoarece la materialele pricinii este anexată confirmarea - ștampila de intrare a Casei

Naționale de Asigurări Sociale care atestă că la data de 02 august 2016 a recepționat

decizia contestată. (f.d. 97)

Examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul acestora

la soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

3

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale împotriva deciziei din 28 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4