2ra-2281/16 — apararea onoarei si demnitatii

prima instanță: C.Ursachi

(Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău) dosarul nr.2ra-2281/16

instanța de apel: V.Pruteanu, L.Popova, A.Gavrilița

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de avocatul Bandalac

Emilian în interesele recurentului Platon Veaceslav,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Platon

Veaceslav împotriva Portalului de știri „Unimedia” și Sturza Ion privind apărarea

onoarei, demnității și reputației profesionale, repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Platon Veaceslav, fiind menținută hotărîrea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26 octombrie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 06 iulie 2015 Platon Veaceslav s-a adresat instanței judecătorești

cu acțiune împotriva Portalului de știri „Unimedia” și Sturza Ion solicitînd

constatarea că este falsă informația publicată în articolul intitulat „Ion Sturza:

Furtul banilor a fost dirijat din exterior. Platon și Shor au executat schema”,

publicat pe site-ul www.unimedia.info; obligarea de a publica o dezmințire a

informației ce lezează onoarea, demnitatea și reputația profesională, care a fost

răspândită prin publicarea pe site-ul www.unimedia.info a articolului sub

denumirea „Ion Sturza: Furtul banilor a fost dirijat din exterior. Platon și Shor au

executat schema”, cu prezentarea scuzelor de rigoare.

În motivarea acțiunii a indicat că, în mass-media au apărut mai multe critici

în adresa lui, precum că ar fi vinovat de situația creată în sistemul bancar din

Republica Moldova. La 18.06.2015 i-a devenit cunoscut faptul că pe site-ul

www.unimedia.info a fost publicat un articol cu titlul „Ion Sturza: Furtul banilor a

fost dirijat din exterior. Platon și Shor au executat schema”, în care au fost

publicate informații false și denigratoare în adresa lui. Atât articolul, cât și unele

cuvinte, expresii și informații din articol publicat pe site-ul www.unimedia.info

sunt ponegritoare, deoarece nu corespund realității, lezează onoarea, demnitatea și

reputația lui. În acest articol în lipsa unor probe, dovezi, se indică că „Fostul prim-

ministru a menționat că cei care au realizat furtul banilor din băncile moldovenești

sunt Veaceslav Platon și Ilan Șor. Ei au fost cei care au executat schema la

Chișinău fiind dirijați din exterior”.

După părerea reclamantului acest articol conține date de fapt care nu

corespund realității și utilizează judecăți de valoare care nu se fundamentează pe

nici un substrat factologic. Conținutul articolului este denigrator, s-a utilizat

1

expresii care afectează imaginea lui. Au fost formulate și susținute afirmații și

acuzații grave care îl vizează direct, fără a fi prezentată nici o bază probatorie,

urmărindu-se doar prezentarea sa într-o lumină negativă, afirmații ce depășesc

limita libertății de exprimare și nu justifică un interes public. Se fac acuzații grave

lipsite de orice probatoriu. Publicând și răspândind în masă articolul dat, pârâtul i-a

adus un grav prejudiciu moral, care se exprimă prin lezarea onoarei, demnității și

reputației profesionale. S-a adresat pârâților cu cerere prealabilă, însă a fost lăsată

fără examinare.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 26 octombrie 2015

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Platon Veaceslav la 27 octombrie 2015 a depus apel, solicitînd casarea

hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a

acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016 s-a respins apelul

declarat de către Platon Veaceslav, fiind menținută fără modificări hotărîrea

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 26 octombrie 2015.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că onoarea reprezintă

aprecierea pozitivă care reflectă calitatea persoanei în conștiința socială,

demnitatea reprezintă autoaprecierea persoanei întemeiată pe aprecierea societății,

reputația profesională reprezintă reflectarea calităților profesionale ale persoanei

în conștiința socială, însoțită de aprecierea pozitivă a societății, iar prin informație

se înțelege orice relatare cu privire la un fapt, o opinie sau o idee sub formă scrisă,

de sunet și/sau imagine.

Prin urmare indică instanța de apel că, sarcina mass-media este de a informa

publicul despre informațiile de interes public. În procesul de acumulare și

răspândire a informației, ea trebuie să-și respecte obligațiile profesionale. Acestea

se referă la acuratețea și verificarea faptelor, separarea faptelor de opinii și

comunicarea comercială, obligația de a corecta erorile și acordarea dreptului la

replică, denunțarea cenzurii, protecția surselor jurnalistice și relația jurnalistului cu

sursele de informare, protecția vieții private, respectarea prezumției nevinovăției și

a drepturilor minorilor, a persoanelor vulnerabile, precum și nediscriminarea.

Colegiul menționează că, sarcina mass-media nu poate fi exercitată eficient

fără un anumit grad de flexibilitate acordat libertății de exprimare. Informația

răspândită de mass- media poate conține exagerări și chiar provocări, însă trebuie

să fie suficient de exactă pentru a nu dezinforma. Nu constituie dezinformare

inexactitatea care nu schimbă esența faptelor.

Totodată, instanța de apel a remarcat că conform art. 10 din Convenția

Europeană pentru Drepturile Omului, orice persoană are dreptul la libertatea de

exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de

a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține

seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societățile de

radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi

supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care

constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea

națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și

prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau

a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau

pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

2

Reiterează instanța de apel că, portalul de știri „Unimedia” a publicat pe site

știrea intitulată „Ion Sturza: Furtul banilor a fost dirijat din exterior. Platon și Shor

au executat schema”, în baza declarațiilor care au fost făcute de fostul premier al

Republicii Moldova, Sturza Ion, în cadrul emisiunii „Interpol” de la postul TV7

din 18.06.2015, afirmațiile fiind preluate literalmente conform înregistrării

emisiunii, fără a denatura în careva fel informația expusă. Prezenta știre a fost

preluată de mai multe posturi atât TV cât și portale internet.

Astfel, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a ajuns la

concluzia că portalul de știri „Unimedia” prin publicarea articolului care face

obiectul litigiului respectiv, doar a redat o informație preluată din altă sursă, fără a

avea o careva intenție de a ofensa persoana vizată în acestă informație,

circumstanță pretinsă neîntemeiat de către apelant. Ori, libertatea presei este o

componentă esențială a libertății de exprimare și de informare. Presa are un rol

preeminent în informarea publicului asupra problemelor de interes public si

trebuie să aibă o anumită liberate de decizie atunci cînd comentează unele

chestiuni de interes politic sau public.

În conformitate cu art. 28 alin. (2) lit. c) al Legii cu privire la libertatea de

exprimare, mass-media nu poartă răspundere materială pentru preluarea cu bună-

credință a relatărilor false cu privire la fapte și/sau a judecăților de valoare fără

substrat factologic suficient, care vizează chestiuni de interes public, dacă acestea

se conțin în declarațiile scrise sau verbale ale altor persoane.

Reține instanța de apel că, norma de drept indicată se aplică dacă preluarea a

fost realizată cu bună-credință și dacă informațiile răspândite sunt de interes

public.

Prin bună-credință a mass-mediei se are în vedere respectarea tuturor

obligațiilor profesionale și imparțialitatea în prezentarea informației. Buna-

credință se prezumă pînă la proba contrară, pe care trebuie s-o combată

reclamantul.

Totodată, instanța de apel a considerat că prin circumstanțele stabilite în

pricină nu s-a constatat și lipsește temei legal pentru a fi recunoscută falsă

informația expusă în articolul „Ion Sturza: Furtul banilor a fost dirijat din exterior.

Platon și Shor au executat schema”, publicat pe site-ul www.unimedia.info la

19.06.2015, precum se pretinde. Nu sunt întemeiate nici pretențiile privind

obligarea dezmințirii acestor informații prin intermediul sursei mass-media prin

care au fost făcute public.

La 05 august 2016 avocatul Bandalac Emilian în interesele recurentului Platon

Veaceslav a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

recurentului copia deciziei integrale, (f.d.118), însă la materialele dosarului nu se

regăsește dovada recepționării acesteia, din care considerente recursul declarat la

data de 05 august 2016 se consideră a fi depus în termen.

În motivarea recursului se invocă că atît instanța de apel cît și prima instanță

nu au constatat și elucidat toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a

3

cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Se mai indică că libertatea de exprimare reprezintă unul din fundamentele

esențiale ale societății democratice care asigură dezvoltarea ei și autorealizarea

fiecărei persoane (Iladyside către Regatul Unit, 07.12.19 76, § 49). Cu toate

acestea potrivit jurisprudenții CEDO, reputația persoanei fizice face parte din

dreptul la respectul vieții private (cauza Petrenco c. Moldovei, hotărîrea din 30

martie 2010).

Conform jurisprudenței CEDO dreptul la libertatea de exprimare nu poate

oferi presei un drept absolut de a acționa într-un mod ireproșabil, învinuind

persoanele de comitere ilegalităților, în absența bazei de fapt la momentul

publicării (a se vedea Blated Tromso and Stensaas v. Norway (GC), no 21980/93,

&66,ECHR 1999-III).

În concluzie, precizează avocatul Bandalac Emilian în interesele recurentului

Platon Veaceslav că, presa nu trebuie să depășească anumite limite și trebuie să

țină cont de protecția reputației și drepturilor altora să fie instituită o balanță între

dreptul la libera exprimare și drepturile celor afectați.

Nu în ultimul rînd, la examinarea cauzei instanța de fond și instanța de apel

nu a făcut o distincție clară între răspîndirea relatărilor false cu privire la fapte și

răspîndirea judecăților de valoare fără substrat factologic.

Consideră avocatul Bandalac Emilian în interesele recurentului Platon

Veaceslav că instanța de apel eronat a aplicat prevederile art.28 alin.(2) din Legea

privind libertatea de exprimare ca fiind una eronată și care nu are tangență cu

acțiunea în cauză.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către avocatul Bandalac

Emilian în interesele recurentului Platon Veaceslav, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situația de

apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a cauzei,

iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Bandalac Emilian în

interesele recurentului Platon Veaceslav, în esența lor, sînt similare argumentelor

invocate atît în prima instanță cît și în instanța de apel și sînt expuse asupra

circumstanțelor de fapt și nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

4

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către avocatul Bandalac Emilian în interesele

recurentului Platon Veaceslav ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de către avocatul Bandalac Emilian în interesele

recurentului Platon Veaceslav, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5