2ra-2282/16 — repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de cercetare penală și de anchetă preliminară, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

2ra-2282/16 — repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de cercetare penală și de anchetă preliminară, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău dosarul nr. 2ra-2282/2016

judecător: V. Muntean

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. Ciugureanu, G. Dașchevici, N. Traciuc

Î N C H E I E R E

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Ion Druță, Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Ion

Șiman și Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ion Șiman

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Procuraturii Generale a

Republicii Moldova, Centrului National Anticorupție cu privire la repararea

prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, constatarea că a fost denigrat prin intermediul rețelelor de

socializare, presă scrisă și tv, constatarea că este disident politic, incomod

guvernării, fapt pentru care a fost eliberat ilegal din funcție și tot ilegal fiind

pornite 6 cauze penale, obligarea procurorului care a condus urmărirea penală să-i

aducă scuze publice, obligarea Centrului Național Anticorupție să dezmintă

public și prin intermediul rețelelor de socializare, presă scrisă, tv, informația că a

fost figurant a unei anchete penale în anul 2014,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016, prin care a

fost respinse apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Procuratura Generală a Republicii Moldova și admis apelul declarat de Ion Șiman

cu modificarea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 ianuarie

2016 în sensul majorării prejudiciului moral,

c o n s t a t ă :

La 17 iunie 2015 Ion Șiman s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM, Procuraturii Generale a RM, Centrului

Național Anticorupție cu privire la repararea prejudiciului material și moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, constatarea că a fost

denigrat prin intermediul rețelelor de socializare, presă scrisă și tv, constatarea că

este disident politic, incomod guvernării, fapt pentru care a fost eliberat ilegal din

funcție și tot ilegal fiind pornite 6 cauze penale, obligarea procurorului care a

condus urmărirea penală să-i aducă scuze publice, obligarea Centrului Național

1

Anticorupție să dezmintă public și prin intermediul rețelelor de socializare, presă

scrisă, tv, informația că a fost figurant a unei anchete penale în anul 2014.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 22 ianuarie 2015, orele

19:25, a fost telefonat de către ofițerul de urmărire penală V. Bahneanu, care i-a

comunicat că împreună cu șeful său se află pe adresa mun. Chișinău, str. E. Coca

21, în vederea efectuării unei percheziții, iar la orele 20:10, când se afla acasă,

reclamantul a telefonat ofițerului de urmărire penală și i-a comunicat că este

acasă, la care acesta i-a spus să aștepte citație și să se prezinte cu un avocat.

La 23 ianuarie 2015 în cutia poștală a găsit citația prin care a fost citat să

se prezinte la organul de urmărire penală la data și ora indicate împreună cu

avocatul, deoarece va fi recunoscut în calitate de bănuit, iar la 26 ianuarie 2015 a

încheiat contractul cu avocatul Gh. Amihalachioaie și a achitat suma de 6 000 lei

pentru asistență juridică.

Mai indica reclamantul că la 04 februarie 2015, prezentându-se cu

avocatul la Comisariatul sect. Centru, mun. Chișinău, ofițerul de urmărire penală

le-a prezentat copia ordonanței de pornire a urmăririi penale nr. 2014970157 din

20 martie 2014 și i-a explicat că este bănuit că ar fi falsificat procesul-verbal nr.

16 al Consiliului SA „Moldova-Film”, și l-a prezentat Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău pentru a fi restabilit în funcție și că în rezultatul restabilirii sale în

funcție a primit suma de 78 247,64 lei.

Menționează reclamantul că i-a fost înmânată ordonanța din 04 februarie

2015 de recunoaștere în calitate de bănuit în lipsa oricărei bănuieli rezonabile, a

probelor și a faptei, în lipsa componenței de infracțiune, în continuare fiind audiat

în calitate de bănuit și a depus explicații.

Susține că după audieri și explicații s-au deplasat la domiciliul acestuia

unde s-a efectuat percheziția.

Consideră reclamantul că fără a depune careva eforturi se constată cu

certitudine că atragerea sa la urmărire penală, însăși pornirea urmăririi penale,

recunoașterea sa în calitate de bănuit, efectuarea percheziției, au fost efectuate în

urma unor declarații false, mincinoase depuse în cadrul urmăririi penale, în lipsa

faptei, în lipsa probelor pertinente, pentru a-l umili, denigra, persecuta și tortura

psihic, iar dosarul penal nr. 2014970157 din 20 martie 2014 a fost intentat la

comandă și care nu putea fi pornit în baza art. 361 alin. (2) Cod penal, acțiunile

organului de urmărire penală și ale procurorului sunt ilicite în sensul art. 2 alin.

(1) al Legii nr.1545.

Invoca reclamantul că studiind încheierea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 13 ianuarie 2015 privind autorizarea efectuării percheziției, a stabilit

că procurorul Gh. Graur nu a prezentat nici o probă pertinentă care ar fi

demonstrat că procesul-verbal se afla la domiciliul reclamantului, iar acțiunile

procurorului și ale judecătorului de instrucție le consideră contrare Legii.

Menționează reclamantul că la 08 aprilie 2015, la sugestiile colegului său

Ion Chistruga și a altor numeroși colegi care au citit pe net și care au auzit prin

intermediul televiziunii informația precum că reclamantul este figurantul unui

dosar penal începând cu anul 2014, a căutat pe net și a descoperit raportul de

2

activitate al CNA pentru anul 2014, prezentat publicului larg la 14 ianuarie 2015

unde era indicat ca figurant al unui dosar penal intentat de CNA în anul 2014, iar

acest raport demonstrează că dosarul penal nr. 2014970157 a fost pornit nu

împotriva faptei inexistente, ci împotriva lui Ion Șiman, ex-director al SA

„Moldova-Film”, pentru a-l persecuta, denigra, umili și tortura psihic, pentru a-i

știrbi onoarea, demnitatea și buna reputație, câștigate prin muncă, cu fapte

concrete pe parcursul zecilor de ani.

Oficial neavând nici o calitate procesuală până la 04 februarie 2015,

oricum era figurant al dosarului penal în raportul CNA începând cu luna martie

2014 și cu cunoștință de cauză era denigrat și defăimat de către CNA în fața

societății și familiei prin acest raport.

Susține reclamantul că informația ponegritoare răspândită de CNA este o

informație falsă și defăimătoare, îndreptată cu cunoștință de cauză împotriva

reclamantului și a familiei sale pentru a-i știrbi onoarea, demnitatea și reputația

profesională și care necesită să fie dezmințită în sensul art. 27 al Legii nr. 64 din

23 aprilie 2010, iar statul trebuie să fie sancționat pentru acțiunile ilicite ale

organului de urmărire penală, pentru defăimare în sensul art. 29 al legii

menționate.

Consideră reclamantul că materialele dosarului și însăși conținutul

ordonanței de pornire a urmăririi penale din 20 martie 2014, a încheierii

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 13 ianuarie 2015 și a ordonanței privind

încetarea urmăririi penale din 13 martie 2015 demonstrează o dată în plus că

urmărirea penală a fost una politică, de constrângere, de reducere la tăcere, de

denigrare, șantajare, emisă la comanda politicului.

Indică reclamantul că în ziua pornirii urmăririi penale au fost informate

organele de drept și din cadrul Ministerului Tehnologiei Informaționale despre

acest fapt și i s-a interzis eliberarea pașaportului pentru străinătate a cetățeanului

RM pentru plecări în străinătate, și anume din acest motiv, timp de 1 an de zile

reclamantul și familia sa au fost privați de dreptul de a pleca la baștină, în

Ucraina, pentru a vizita mormintele părinților, a fost privat de dreptul de a pleca

cu copiii în vacanță la mare.

Solicită reclamantul Ion Șiman constatarea faptului încălcării dreptului

prezumției nevinovăției, constatarea că a fost recunoscut în calitate de bănuit,

audiat și anchetat în această calitate, s-a dispus efectuarea percheziției și a fost

prejudiciat cu 6 000 lei; constatarea că acțiunile organului de urmărire penală sunt

acțiuni de violare a domiciliului și a vieții private, de denigrare, defăimare,

persecutare, șantajare, umilire și tortură psihică; constatarea faptului că a devenit

o persoană incomodă autorităților statului; constatarea că a fost defăimat și

denigrat prin intermediul rețelelor de socializare, presă scrisă și tv; constatarea că

capitolul 17 Cod penal nu este aplicabil față de conducătorul unei societăți

comerciale; constatarea că este disident politic, fapt pentru care în privința sa

ilegal au fost pornite 6 urmăriri penale; încasarea din bugetul de stat cu titlu de

prejudiciu moral 100 000 unități convenționale, prejudiciu cauzat prin defăimare,

torturare psihică, persecutare, șantajare și denigrare a sa și a familiei sale, prin

3

atragerea ilegală și sistematică la urmărire penală; încasarea din contul bugetului

de stat cheltuielile pentru asistență juridică suportate la urmărirea penală;

obligarea procurorului care a condus urmărirea penală să-i aducă scuze publice;

obligarea CNA să dezmintă public și prin intermediul rețelelor de socializare,

presă scrisă, tv, informația că el ex-director al SA „Moldova-Film”, a fost figurant

a unei anchete penale în anul 2014.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 ianuarie 2016

s-a dispus încetarea procesului în partea acțiunii înaintate de Ion Șiman împotriva

Ministerului Justiției al RM, Procuraturii Generale a RM și Centrului Național

Anticorupție cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului său

constituțional privind prezumția nevinovăției, ale drepturilor privind legalitatea

pornirii urmăririi penale în lipsa faptei și a obiectului, recunoașterii sale în calitate

de bănuit și că dispunerea și efectuarea percheziției a fost una nemotivată și

abuzivă, constatarea precum că acțiunile Procuraturii și ale organului de urmărire

penală față de sine și familia sa sunt acțiuni de denigrare, defăimare, persecutare,

șantajare, umilire și tortură psihică și că acțiunile menționate au un caracter

continuu pe parcurs de aproape zece ani și contravin flagrant Constituției RM,

Declarației Universale a drepturilor omului și Convenției Europene a Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale; constatarea faptului aplicării față de

reclamantul Ion Șiman, a familiei sale, a torturii psihice continue, interzise de

Constituția RM, de Declarația Universală a drepturilor omului și de art. 3 al

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, acțiuni realizate prin pornirea sistematică și ilegală de către

organele de drept a urmăririlor penale, 6 la număr; constatarea precum că

societățile comerciale din RM nu sunt autorități de demnitate publică, în genere

nu emit documente oficiale în numele autorității publice și nici în numele statului

și că în acesta categorie a societăților comerciale se regăsește și SA „Moldova-

Film” care nu emite documente publice oficiale și că în general capitolul 17 al

Codului penal nu este aplicabil față de conducătorul unei societăți comerciale, or,

aceste revendicări nu urmează a fi examinate în procedură civilă.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 ianuarie 2016

acțiunea înaintată de Ion Șiman a fost admisă parțial, s-a dispus încasarea din

bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanțelor al RM în beneficiul

reclamantului Ion Șiman suma de 3 000 lei în calitate de prejudiciu moral cauzat

prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală întreprinse în cadrul

dosarului penal nr. 2014970157 și suma de 6 000 lei, în calitate de cheltuieli

pentru asistență juridică în cauza penală, iar în total 9 000 lei, în rest pretențiile

fiind respinse ca neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 29 ianuarie 2016, Ion

Șiman a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea

parțială a acesteia, în privința pretențiilor respinse cu emiterea unei noi hotărâri,

prin care a admite integral acțiunea, precum și casarea încheierii din 29 ianuarie

2016.

4

La 09 februarie 2016, Ministerul Justiției al RM a contestat cu apel

hotărârea primei instanțe, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri

prin care a respinge acțiunea integral.

La 22 februarie 2016, Procuratura Generală a RM a contestat cu apel

hotărârea primei instanțe, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță în

raport cu motivele invocate în apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016 s-au respins cererile

de apel declarate de Ministerul Justiției al RM și Procuratura Generală a RM; s-a

admis cererea de apel declarată de Ion Șiman; s-a modificat hotărârea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 29 ianuarie 2016, în pricina civilă la acțiunea

înaintată de Ion Șiman împotriva Ministerului Justiției al RM, Procuraturii

Generale a RM, Centrului Național Anticorupție cu privire la repararea

prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, constatarea că a fost denigrat prin intermediul rețelelor de

socializare, presă scrisă și tv; constatarea că este disident politic, incomod

guvernărilor corupte hoților banului și proprietății publice, fapt pentru care a fost

eliberat ilegal din funcție și tot ilegal fiind pornite 6 urmăriri penale; obligarea

procurorului care a condus urmărirea penală să-i aducă scuze publice; obligarea

Centrului Național Anticorupție să dezmintă public și prin intermediul rețelelor

de socializare, presă scrisă, tv, informația că a fost figurant a unei anchete penale

în anul 2014, în partea stabilirii cuantumului prejudiciului moral prin majorarea

acestuia după cum urmează: s-a încasat din Bugetul de Stat prin, intermediul

Ministerului Finanțelor al RM în beneficiul lui Ion Șiman 10 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală

întreprinse în cadrul dosarului penal nr. 2014970157; în rest hotărârea s-a

menținut.

La 23 mai 2016 Ion Șiman a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe, în partea respingerii acțiunii, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiată decizie

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, în partea respingerii acțiunii,

deoarece instanțele nu au examinat multiaspectual materialele cauzei, a dat o

apreciere greșită materialului probator.

Consideră recurentul că, încasarea prejudiciului moral în mărime de 10

000 lei, este o batjocură la adresa sa, care nu corespunde practicii judiciare, în

cazul în care pe un caz identic, a fost încasată suma de 50 000 lei, drept pagube

morale cauzate prin tragerea ilegală la răspundere penală, diferența între cazul dat

și cel din 2013 fiind doar că în cadrul dosarului penal actual sa dispus și

efectuarea unei percheziții ilegale și absolut inutile, tragerea repetată la

răspundere penală pentru aceleași fapte inexistente.

Susține recurentul că, refuzul de a obliga procurorul care a condus

urmărirea penală să-i aducă scuze oficiale contravine normelor imperative a legii,

5

normelor stabilite prin art. 12 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, iar

deducțiile instanței, precum că scuzele oficiale se aduc persoanei prin intermediul

presei sunt aberante și contrare normelor imperative a legii, deoarece legea expres

stabilește, că scuzele oficiale se aduc persoanei în scris.

A mai indicat că, Centrul Național Anticorupție nu sa prezentat în nici o

ședință de judecată, nu a prezentat referință, nu a combătut în nici un fel

pretențiile înaintate, fapt prin care se demonstrează că toate pretențiile înaintate

au fost recunoscute de către Centrul Național Anticorupție, mai mult ca atât, în

această parte nu s-au expus nici ceilalți pârâți, însă instanța unilateral a considerat

neîntemeiată această cerință.

La 02 septembrie 2016, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea acesteia și a hotărârii

primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului reprezentantul Ministerului Justiției al RM a

indicat că, instanțele au aplicat eronat normele de drept material, au apreciat

arbitrar probele și poziția participanților la proces.

Susține că, instanțele ierarhic inferioare, la primirea soluției judecătorești,

au aplica eronat normele de drept material cu privire la determinarea

aplicabilității prevederilor Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 la

circumstanțele invocate în speța examinată, deoarece prevederile Legii nr. 1545-

XIII din 25 februarie 1998 sunt inaplicabile acțiunii înaintate, în cazul în care este

reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice cauzat

în urma reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de

arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere

penală; condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la

muncă neremunerată în folosul comunității; efectuării ilegale, în cazul urmăririi

penale ori judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării, punerii ilegale sub

sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcție), precum și

în urma altor acțiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau

juridice; supunerii ilegale la arest administrativ, reținerii administrative ilegale

sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către instanța de judecată;

efectuării măsurilor operative de investigații cu încălcarea prevederilor legislației;

ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a

ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare.

Totodată, a indicat că, conform prevederilor art. 6 din Legea nr. 1545-XIII

din 25 februarie 1998, dreptul persoanei fizice/juridice la repararea prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în

cazul devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare; scoaterii persoanei

de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare;

adoptării de către instanța judecătorească a hotărârii cu privire la anularea

arestului contravențional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice; adoptării, de

către judecătorul de instrucție, în condițiile art. 313 alin. (5) din Codul de

procedură penală, în privința persoanei achitate sau scoase de sub urmărire

6

penală, a încheierii privind declararea nulității actelor sau acțiunilor organului de

urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de investigații.

Însă, consideră motivarea instanței de apel precum că Ion Șiman este în

drept să solicite compensarea prejudiciului cauzat în conformitate cu prevederile

Legii nr. 1545, deoarece Ion Șiman ilegal a fost supus acțiunilor de urmărire

penală în cauza menționată, este nefondată și eronată, în condițiile în care prin

prisma prevederilor art. 3, alin. (1) din Legea nr. 1545, se deduce că nu orice

acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage răspunderea Statului, în cazul

în care la materialele cauzei nu există nici un act procedural definitiv și irevocabil

al instanței de judecată, sau a organului ierarhic superior, prin care s-a stabilit ca

fiind ilegale acțiunile organului de urmărire penală.

A mai indicat reprezentantul Ministerului Justiției al RM, în susținerea

netemeiniciei deciziei contestate, faptul, că instanțele de judecată inferioare nu au

luat în considerare pct. 14 din hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiției nr. 8

din 24 decembrie 2012, potrivit căruia examinarea corectitudinii procedurilor de

arestare, temeinicia deciziei de reținere sau gradul de motivare al actului prin care

a fost dispusă arestarea, nu ține de competența instanței civile, deoarece aceste

chestiuni urmează a fi decise în cadrul procedurilor penale, astfel, considerând că

instanțele absolut neîntemeiat și contrar prevederilor legale a constatat ilegalitatea

acțiunilor organelor de drept, fapt ce nu poate intra în sarcina instanțelor civile,

or, litigiu de judecată întemeiat în baza Legii. 1545 este cu caracter civil și nu ține

de competența instanței de judecată de a se expune pe marginea circumstanțelor

ce țin de desfășurarea urmării penale.

Susține că, prima instanță și instanța de apel nu a constatat și nu a elucidat

circumstanțele importante pricinii pe deplin, precum și, și-a bazat decizia pe fapte

neprobate și declarative, în partea ce ține de constatarea faptului precum că, ca

consecință a cauzei penale, Ion Șiman a avut de suportat careva suferințe fizice și

psihice, frustrări și lezare a reputației persoanele, nefiind prezentate probe

concludente, utile, veridice și legale în justificarea celor invocate, fapt ce

contravine reglementărilor art. 118 din CPC.

Mai indică reprezentantul recurentului că, instanțele care a judecat cauza

nu a elucidat pe deplin toate circumstanțele importante, la primirea soluției

judecătorești, ce ține de acordarea prejudiciului moral.

Totodată, considerând netemeinicia hotărârilor și în partea dispunerii

încasării cheltuielilor pentru asistență juridică, deoarece au aplicat eronat norma

materială a art. 94 alin. (1) CPC, în cazul în care acțiunea reclamantului a fost

admisă parțial, acestuia eventual urmează a i se compensa cheltuielile de judecată

proporțional părții admise din pretenții, ci nu suma integrală a acestor cheltuieli.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

declarate la 23 mai 2016, și respectiv la 02 septembrie 2016, împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016 sunt depuse în termen, în cazul în care

7

copia deciziei a fost expediată în adresa părților la 04 iulie 2016 (f.d. 2016), iar la

materialele cauzei nu se regăsește dovada recepționării acesteia de către părți.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Ion Șiman și

Ministerul Justiției al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432,

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie

1991), pe când în recursurile declarate de Ion Șiman și Ministerul Justiției al RM,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

8

considera recursurile declarate de Ion Șiman și Ministerul Justiției al RM ca

inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Recursurile declarate de Ion Șiman și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Ion Druță

Galina Stratulat

9