2ra-2362/16 — constarea încălcării dreptului

prima instanță: V. Chisăliță dosarul nr. 2ra-2362/16

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Valerii Tretiatcenco și Ministerul Justiției al Republicii Moldova

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valerii Tretiatcenco

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil și repararea

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen

rezonabil

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Valerii Tretiatcenco și casată parțial hotărârea

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 21 decembrie 2016

constată:

La 01 octombrie 2015, Valerii Tretiatcenco a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil și

repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în

termen rezonabil.

În motivarea acțiunii a invocat că la 13 noiembrie 2013 s-a adresat

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău cu cerere de chemare în judecată împotriva

lui Alexandru Musienco privind încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere, iar

cererea de chemare în judecată nu a fost examinată în fond nici până în prezent.

Afirmă că Alexandru Musienco și avocatul acestuia, Maxim Lebedinschii în

scopul tergiversării examinării cauzei, la fiecare ședință de judecată, lipseau sau

solicitau amânarea ședinței de judecată invocând motive nefondate sau ședința de

judecată se amâna din cauza absenței judecătorului.

Relevă că la 22 septembrie 2015, în baza plângerilor lui Alexandru Musienco

a fost emisă ordonanța privind pornirea urmării penale conform semnelor

constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art.155 Cod penal.

Indică că în cadrul acestui proces penal, a fost pus sub învinuire, i s-au

aplicat măsuri preventive sub forma de obligație de a nu părăsi țara și a fost

dispusă căutarea sa.

Menționează că la 23 noiembrie 2015 dânsul a fost reținut la Aeroportul

Internațional Chișinău și transportat la Inspectoratul de Poliție Buiucani,

mun. Chișinău, fiind citat pentru 24 noiembrie 2015 pentru a se prezenta în fața

procurorului, pentru a-i fi adusă la cunoștință ordonanța de punere sub învinuire,

iar la 15 martie 2015, cauza penală a fost clasată din lipsa semnelor constitutive ale

componenței de infracțiune.

Susține că în privința sa a fost pornită urmărirea penală conform semnelor

constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal,

pe faptul dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz de încredere a mijloacelor

financiare care aparțin lui Alexandru Musienco și Vladimir Țucanov, care la fel a

fost clasată din motiv că nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Invocă că pe parcursul examinării cauzei civile, unde încearcă să-și apere

drepturile sale patrimoniale și nepatrimoniale, garantate de legislația în vigoare,

este lipsit de acest drept și a suportat, din cauza lui Alexandru Musienco, daune

materiale și morale. În urma acuzațiilor false și calomnioase, având scopul

tergiversării examinării cauzei civile, Alexandru Musienco a înaintat o acțiune

reconvențională. A făcut trimitere la cauzele, penale, cât și după ce a recunoscut că

a întocmit recipisa dată, a susținut că recipisa din 18 iunie 2010 în realitate nu a

fost întocmită la data idicată. Mai târziu, în urma amenințărilor în adresa sa, a

solicitat constatarea nulității recipisei în cauză, ulterior, avocatul

Maxim Lebedinschii a solicitat numirea unei expertize pentru a fi stabilite unele

circumstanțe care ar confirma sau infirma argumentele lui Alexandru Musienco

privind nulitatea recipisei in 18 iunie 2010.

Consideră că prin încălcarea termenului rezonabil în procesul civil menționat,

a suportat prejudiciu moral, pe care îl estimează la suma de 200 000 dolari SUA.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 2 alin. (1), (2), (6)

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Solicită constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei, repararea din contul bugetului de stat a prejudiciului material în mărime de

162000 dolari SUA, sau echivalentul în lei moldovenești conform cursului BNM la

momentul încasării, repararea din contul bugetului de stat a prejudiciului moral în

mărime de 200000 dolari SUA, sau echivalentul în lei moldovenești conform

cursului BNM la momentul încasări și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată

suportate în proces.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 21 decembrie 2015,

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2016 a fost admis apelul

declarat de Valerii Tretiatcenco, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă

hotărârea prin care acțiunea a fost admisă parțial.

A fost constatată încălcarea termenului rezonabil la judecarea cauzei civile la

acțiunea înaintată de Valerii Tretiatcenco împotriva lui Alexandru Musienco

privind încasarea datoriei, aflată pe rolul Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

În rest acțiunea înaintată de Valerii Tretiatcenco împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la

examinarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, a fost respinsă ca

neîntemeiată.

La 30 iunie 2016 Valerii Tretiatcenco a declarat recurs împotriva decizie

instanței de apel din 07 aprilie 2016 prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea parțială a deciziei recurate, cu pronunțarea unei noi hotărârii prin care să

fie admisă acțiunea integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerându-o ilegală și neîntemeiată.

Menționează că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea.

Explică că instanța de apel corect a stabilit circumstanțele de drept și de fapt

a pricinii, just a constatat încălcarea la examinarea în termen rezonabil a cauzei

civile, însă eronat a ajuns la concluzia că o simplă constatare a faptului încălcării

dreptului este o satisfacție echitabilă, precum și că miza procesului nu a fost una

excepțional de importantă pentru apelant. Astfel, în această parte consideră că

instanța de apel a aplicat eronat legea.

Indică că instanța de apel, conducându-se de prevederile Legii nr. 87 din

21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, și constatând încălcarea

termenului rezonabil, urma potrivit legii menționate, să dispună și încasarea

prejudiciul cauzat.

Precizează că odată dovedit faptul tergiversării examinării cauzei, prin

aceasta se confirmă și suportarea prejudiciului, iar repararea este întemeiată, și

doar mărimea prejudiciului se stabilește de către instanța de judecată.

Indică că nu este deacord cu simpla constatare a faptului încălcării

termenului rezonabil, ceea ce ar reprezintă o satisfacție echitabilă pentru dreptul

încălcat și aceasta ar servi ca temei pentru respingerea cerinței de încasare a

prejudiciului cauzat.

Menționează că referirile instanței de apel la practica Curții Europene pentru

Drepturile Omului și ale Curții Supreme de Justiție nu poartă un caracter legislativ,

ci un caracter de recomandare. Legea aplicabilă în speță direct stipulează dreptul

instanței de judecată de a aprecia mărimea compensației pentru faptul tergiversării

Indică că nu este deacord cu aprecierea instanței cu referire la faptul precum

că pricina civilă nu a fost una excepțional de importantă, deoarece mărimea

datoriei pretinse este de 162 000 dolari SUA, ceea ce consideră că este o sumă

considerabilă.

Invocă că fiind om de afaceri, prin neexaminarea în termen și nerestituirea

sumei i se creează obstacole și întâmpină dificultăți financiare.

La 11 iulie 2016 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva decizie instanței de apel din 07 aprilie 2016 prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerându-o ilegală și neîntemeiată.

Menționează că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și a aplicat

eronat prevederile art. 432 alin. (1), alin. (2) lit. c) CPC.

Explică că instanța de apel la emiterea soluției doar parțial a apreciat raportul

motivat nr. 25110 din 13 noiembrie 2015, prezentat de către Judecătoria Buiucani

mun. Chișinău în condițiile în care din conținutul acestuia este destul de evident că

durata de timp a examinării cauzei penale din speța principală s-a datorat

complexității cauzei și comportamentului participanților la proces, ceea ce în

consecință a adus la aplicarea eronată a normelor de drept material.

Reinterează că complexitatea cauzei este în strictă dependență de

comportamentul participanților la proces, în așa mod în care că ambele criterii

enunțate mai sus sunt într-o strânsă legătură una față de alta.

Indică că conform raportului motivat nr. 25110 din 13 noiembrie 2015,

prezentat de către Judecătoria Buiucani mun. Chișinău, se atestă că judecarea

pricinii din speță s-a datorat din cauza neprezentării ambelor părți la proces,

înaintări solicitării de amânare a cauzei din partea pârâtului, înaintării solicitării de

amânare a cauzei din partea lui Valerii Tretiatcenco, concediului medical al

judecătorului, sau imposibilității prezentării acestuia în virtutea exercitării

atribuțiilor sale de președinte al judecătoriei, înaintării cererii reconvenționale

privind declararea nulității actului juridic, necesității efectuării expertizei

grafoscopice.

Consideră că toate anânările ședințelor de judecată ce au avut loc în speța în

care se invocă, tergiversarea examinării cauzei sunt motivate, respectiv, nu a

existat niciun temei de a constata încălcarea dreptului la examinarea cauzei în

termen rezonabil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 06 mai 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 135), careva date despre recepționarea acesteia de către recurent, la

materialele dosarului, lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursurile împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2016,

în termenul legal.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate

de Valerii Tretiatcenco și Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recursuri se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile

declarate de Valerii Tretiatcenco și Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de Valerii Tretiatcenco și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursurile declarate de Valerii Tretiatcenco și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Dumitru Mardari