2ra-1878/17 — constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului material și moral, ș.a.

2ra-1878/17 — constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului material și moral, ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: V. Hadîrcă dosarul nr. 2ra-1878/17

instanța de apel: A. Bostan, V. Negru, V. Clima

Î N C H E I E R E

01 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Galina Stratulat, Svetlana Filincova

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Valerii

Tretiatcenco împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de reprezentantul lui

Valerii Tretiatcenco, avocatul Iurii Mîrzenco împotriva Ministerului Justiției cu privire

la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzelor și

repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzelor,

c o n s t a t ă:

La 21 aprilie 2016, reprezentantul lui Valerii Tretiatcenco, avocatul Iurii

Mîrzenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu

privire la constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil și repararea prejudiciului

moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzelor.

În motivarea acțiunii a invocat că prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 15 decembrie 2008, s-a admis cererea reclamantului Tretiatcenco Valerii și

s-a recunoscut valabilă tranzacția încheiată între ultimul și Musienco Alexandru asupra

loturilor de teren destinat pentru construcție locativă, cu suprafețele: de 0,065 ha, nr.

cadastral XXXXX, situat în mun. Chișinău, or. Durlești,XXXXX; de 0,0651 ha, nr.

cadastralXXXXX, situat în mun. Chișinău,XXXXX; de 0,0651 ha, nr.

cadastralXXXXX, situat în mun. Chișinău, or. Durlești,XXXXX; de 0,0651 ha, nr.

cadastralXXXXX, situat în mun. Chișinău, or. Durlești,XXXXX; de 0,065 ha, nr.

cadastralXXXXX, situat în mun. Chișinău, or. Durlești, XXXXX; de 0,065 ha, nr.

cadastralXXXXX, situat în mun. Chișinău, or. Durlești,XXXXX; de 0,065 ha, nr.

cadastralXXXXX, situat în mun. Chișinău, or. Durlești, XXXXX, iar prin hotărîrea

1

suplimentară a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 15 iunie 2009 s-a recunoscut

dreptul de proprietate privată a lui Tretiatcenco Valerii asupra terenurilor și s-a obligat

Oficiul Cadastral teritorial Chișinău să înregistreze dreptul de proprietate privată a lui

Tretiatcenco Valerii asupra terenurilor în cauză.

Susține că, la 26 martie 2010, Panuș Eugenia a depus cerere de chemare în

judecată cu privire la declararea nulității antecontractului încheiat la 13 octombrie 2008

între Tretiatcenco Valerii și reprezentantul Eugeniei Panuș în baza procurii, Alexandru

Musienco, iar prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 octombrie

2010 s-a admis acțiunea, însă prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2012,

menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 decembrie 2012s-a casat

hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 octombrie 2010 și s-a emis o

nouă hotărîre prin care s-a respins acțiunea înaintată de Eugenia Panuș.

Consideră că începînd cu 26 martie 2010 și pînă la 28 martie 2012 (timp de 2 ani)

reclamantul a fost pus în imposibilitate de a-și realiza planurile sale comerciale, în care

a investit bani și a efectuat lucrări necesare pentru aceasta.

Afirmă, că la cererea înaintată de Eugenia Panuș, prin încheierea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 25 aprilie 2013 s-a admis cererea de revizuire depusă de

Eugenia Panuș și s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 15

decembrie 2008, fără ca instanța de judecată să țină cont că cererea de revizuire a fost

depusă tardiv, cu încălcarea normelor de drept.

Menționează că la 18 aprilie 2014, instanța a emis o nouă hotărîre prin care s-a

respins cererea inițială a lui Valerii Tretiatcenco cu privire la recunoașterea valabilității

tranzacției privind încheierea contractului de vînzare-cumpărare a loturilor de teren și a

admis acțiunea reconvențională înaintată de Eugenia Panuș, dispunînd revendicarea din

posesia reclamantului în beneficiul Eugeniei Panuș a loturilor de teren litigioase.

Relevă că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2015, menținută prin

decizia Curții Supreme de Justiție din 09 decembrie 2015, s-a casat hotărîrea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 aprilie 2014, precum și încheierea din 25

aprilie 2013 și s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de

revizuire depusă de Eugenia Panuș.

Invocă faptul că o perioadă de cinci ani și jumătate de examinare a pretențiilor

Eugeniei Panuș în instanțele judecătorești, admițînd o acțiune neîntemeiată și cererea de

revizuire ilegală, tardivă și nefondată, Valerii Tretiatcenco a fost pus în imposibilitate de

a-și realiza planurile sale de construcție a complexului locativ.

În scopul realizării planurilor comerciale, reclamantul Valrii Tretiatcenco la 06

septembrie 2012 a încheiat contract de colaborare cu SRL „Alantex” și a transmis în

folosință acesteia loturile de teren sus menționate, iar ultimul s-a obligat să perfecteze

documentația de proiectare necesară, să execute lucrări de construcție cu forțele proprii

sau cu forțe atrase, să execute lucrări de construcție conform proiectelor și normelor în

construcție, să înregistreze la OCT bunul viitor și să execute alte obligații prevăzute în

contract.

Susține că din motiv că SRL „Alantex” nu și-a executat obligațiile asumate din

motive necunoscute, Valerii Tretiatcenco la 12 septembrie 2013 s-a adresat în instanța

de judecată cu cerere privind rezilierea contractului, iar prin hotărîrea Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 19 februarie 2014 s-a admis acțiunea, însă prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2014 s-a admis apelul declarat de SRL

„Alantex”, s-a casat hotărîrea cu restituirea cauzei spre rejudecare în Judecătoria

Buiucani, mun. Chișinău. Fiind pe rol la această instanță din 14 noiembrie 2014,

2

hotărîrea prin care s-a respins acțiunea, a fost emisă la 17 februarie 2016.

Menționează că din motivul tergiversării examinării cauzei, reclamantul pînă în

prezent este lipsit de posibilitatea să dispună liber de aceste terenuri și să-și exercite

atribuțiile de dispunere, folosință și proprietate. Totodată nu a avut parte de un proces

echitabil, public și într-un termen rezonabil.

Consideră faptul că cauzele civile sus-indicate, aflîndu-se pe rol o perioadă

îndelungată, i s-a încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei, fiindu-i

cauzat un prejudiciu material în sumă de 2683113 de euro și un prejudiciu moral în

sumă de 3000000 de euro.

Afirmă că la 23 aprilie 2014 reclamantul a depus la IP Botanica, mun. Chișinău

plîngere împotriva acțiunilor ilegale ale SRL „Alantex” în privința terenurilor de pămînt

menționate supra. Prin ordonanța din 13 mai 2014 reclamantul a fost recunoscut în

calitate de parte vătămată în cauză, iar prin scrisoarea din 23 mai 2014 a procurorului în

Procuratura Botanica, mun. Chișinău, a fost înștiințat despre emiterea ordonanței de

refuz în pornirea urmăririi penale. Ulterior, prin comunicarea din 02 iulie 2014 a

procurorului-adjunct în Procuratura Botanica, mun. Chișinău i s-a comunicat despre

anularea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din 23 mai 2014 și remiterea

cauzei penale la IP Botanica al DP mun. Chișinău pentru un control suplimentar.

Susține că urmare a demersurilor înaintate, reclamantul a fost informat de către

procurorul în Procuratura Botanica despre faptul că la 10 iulie 2015 a fost pornită

urmărirea penală conform semnelor componenței de infracțiune prevăzute de art. 196

alin. (4) din Codul penal în baza plîngerii acestuia, iar pînă la 19 ianuarie 2016 nu a avut

loc nici o acțiune de urmărire penală, după care între partea vătămată și reprezentantul

SRL „Alantex” a fost efectuată confruntarea.

Consideră că timp de un an și nouă luni, de către organul de urmărire penală nu au

fost întreprinse toate acțiunile procesuale prevăzute de legislația în vigoare, fapt care a

dus la încălcarea drepturilor reclamantului la un proces echitabil în procedura penală,

fiind omis un termen rezonabil de acumulare a probelor, de stabilire a adevărului, de

curmare a acțiunilor ilegale comise de persoane vinovate de comiterea infracțiunii,

precum și fiind lipsit de posibilitatea exploatării terenurilor care-i aparțin cu drept de

proprietate, fiindu-i cauzat un prejudiciu material și moral enorm.

Solicită constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzelor

civile: Eugenia Panuș împotriva lui Valerii Tretiatcenco și Alexandru Musienco cu

privire la declararea nulității antecontractului încheiat la 13.10.2008; Valerii

Tretiatcenco împotriva lui Alexandru Musienco cu privire la recunoașterea valabilității

contractului și acțiunea reconvențională înaintată la cererea Eugeniei Panuș împotriva

lui Valerii Tretiatcenco și Alexandru Musienco cu privire revendicarea bunurilor din

posesia străină; Valerii Tretiatcenco împotriva SRL „Alantex” cu privire la rezilierea

contractului de colaborare din 07.09.2012. Încasarea de la bugetul de stat în contul

reparării prejudiciului material în sumă de 2683113 de euro sau echivalentul în lei

moldovenești conform cursului oficial al BNM la momentul încasării, încasarea de la

bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral în sumă de 3000000 de euro sau

echivalentul în lei moldovenești conform cursului oficial al BNM la momentul încasării

și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 13 decembrie 2016, s-a

admis parțial acțiunea, s-a constatat încălcarea termenului rezonabil de examinare a

cauzelor civile. S-a încasat din contul bugetului de stat în beneficiul lui Valerii

Tretiatcenco cu titlu de prejudiciu moral suma de 6000 de lei. În rest, acțiunea s-a

3

respins ca fiind neîntemeiată.

În susținerea poziției prima instanță a reținut că termenul rezonabil de judecare a

cauzelor a fost încălcat deoarece, în urma examinării acestora instanța de judecată urma

a se expune asupra tuturor motivelor și circumstanțelor cauzelor, pronunțînd acte de

dispoziție legale și corecte, respectînd toate rigorile de drept aplicabile la caz, însă

datorită circumstanțelor de fapt ivite pe parcursul examinării cauzelor civile, a fost

afectat termenul de judecare rezonabil a cauzelor.

La fel, prima instanță a conchis că însuși constatarea încălcării dreptului la

judecarea cauzei în termen rezonabil, constituie o satisfacție morală pentru reclamantul

Valerii Tretiatcenco, astfel pe lîngă acest fapt, instanța a dispus încasarea unui

prejudiciu moral în mărime de 6000 de lei.

Cu referire la solicitarea reclamantului privind încasarea prejudiciului material în

sumă de 2683113 de euro, prima instanță a constatat că primul nu a justificat suma

solicitată, or în asemenea caz, instanța de judecată nu poate ține cont de simpla pretenție

fără a prezenta probe ce ar confirma că reclamantul a avut de păgubit în urma

examinării cauzelor civile anume cu suma solicitată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017 s-au admis cererile de apel

declarate de Tretiatcenco Valerii și reprezentantul Ministerului Justiției. S-a casat

hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 13 decembrie 2012 și s-a emis o

nouă decizie prin care s-a admis parțial cererea de chemare în judecată a reclamantului

Tretiatcenco Valerii împotriva pîrîtului Ministerul Justiției și s-a constatat încălcarea

termenului rezonabil de examinare a cauzei civile „Tretiatcenco Valerii împotriva lui

Musienco Alexandru și Panuș Eugenia, intervenient accesoriu Criucova Svetlana

privind recunoașterea valabilității contractului de vînzare-cumpărare a terenurilor,

recunoașterea dreptului de proprietate și încasarea sumei și acțiunea reconvențională a

Eugeniei Panuș împotriva lui Tretiatcenco Valerii și Musienco Alexandru privind

revendicarea bunurilor din posesia străină” și s-a încasat de la bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Tretiatcenco Valerii suma de 12000

de lei cu titlu de prejudiciu moral, cu respingerea în rest ca neîntemeiată a acțiunii lui

Tretiatcenco Valerii împotriva Ministerului Justiției.

Cu referire la cerința reclamantului Tretiatcenco Valerii cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile „Eugenia Panuș

împotriva lui Valerii Tretiatcenco și Alexandru Musienco cu privire la declararea

nulității antecontractului încheiat la 13.10.2008” instanța de apel a conchis de a o

respinge, întrucît s-a constatat că tergiversarea cauzei nominalizate nu se datorează

conduitei instanțelor, care au acționat cu diligență necesară la cererea părților, motiv

pentru care, examinarea cauzei în prima instanță, în instanța de apel și în instanța de

recurs a durat aproximativ 2 ani și 9 luni, în perioada 26.03.2010 – 12.12.2012.

În ceea ce privește cerința reclamantului Tretiatcenco Valerii cu privire la

constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile „Valerii

Tretiatcenco către SRL „Alantex” privind rezilierea contratului de colaborare din

07.09.2012”, instanța de apel a considerat că tergiversarea cauzei nu s-a datorat

conduitei instanțelor, care au acționat cu diligență necesară la cererea părților, motiv

pentru care, examinarea cauzei în prima instanță, în instanța de apel și în instanța de

recurs a durat aproximativ 3 ani și 8 luni.

Referitor la solicitarea reclamantului Tretiatcenco Valerii cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile „Valerii Tretiatcenco

împotriva lui Alexandru Musienco cu privire la recunoașterea valabilității contractului

4

și acțiunea reconvențională înaintată la cererea Eugeniei Panuș împotriva lui Valerii

Tretiatcenco și Alexandru Musienco cu privire revendicarea bunurilor din posesia

străină”, instanța de apel a reținut că tergiversarea cauzei s-a datorat în cea mai mare

parte conduitei instanțelor.

Instanța de apel a reținut că cerința privind încasarea prejudiciului moral este

întemeiată parțial și urmează a fi admisă doar în parte, or suma respectivă este exagerată

în raport cu suferințele morale suportate de reclamant, iar încasarea de la bugetul de stat

în beneficiul reclamantului a prejudiciului moral în suma de 12000 de lei a fi o sumă ce

ar constitui o satisfacție echitabilă și rezonabilă și ar menține echilibrul între

compensație și venituri nejustificate.

Cu referire la solicitarea reclamantului privind încasarea prejudiciului material în

sumă de 2683113 de euro, instanța de apel a reținut că primul nu a demonstrat că

prejudiciul material invocat a fost efectiv suportat și că acesta este real. La fel, instanța

de apel a reținut că Tretiatcenco Valerii nu a prezentat nici o probă care să demonstreze

că cuantumul cheltuielilor de judecată pe care le-ar fi suportat la examinarea prezentei

cauze, fără a indica care este suma solicitată.

La 16 august 2017 Tretiatceno Valerii a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 11 iulie 2017, solicitînd declararea admisibilă a recursului, admiterea

acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea respingerii pretențiilor, cu

emiterea în această parte a hotărîrii de admitere a acestora în sensul formulat.

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt ale cauzei, menționînd că

instanța de apel a ignorat Raportul de constatări efective a auditorului din 21.09.2015

prin care se demonstrat suma prejudiciului material cauzat și valoarea venitului ratat,

totodată referindu-se la explicațiile hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție.

Susține că eronat au fost aplicate dispozițiile art. 2 din Legea privind repararea de

către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011 (în continuare – Legea nr.87/2011).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

de admisibilitate a Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că acesta este inadmisibil pentru următoarele.

Potrivit art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra admisibilității

recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

5

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul reține că din materialele cauzei nu se poate desprinde momentul

comunicării deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017 (vol.2, f.d.47-67), însă

aceasta a fost expediată părților prin scrisoare de însoțire nr.13212 din 07 august 2017

(vol.2, f.d.68), iar cererea de recurs a fost depusă la 16 august 2017, fapt confirmat

prin amprenta sigiliului aplicată pe cererea de recurs (vol.2, f.d.72-77). Prin urmare,

raportînd data pronunțării deciziei recurate cu data declarării recursului, calea de atac se

consideră exercitată în termen.

Alegațiile din recurs precum că instanța de apel a ignorat Raportul de constatări

efective a auditorului din 21.09.2015 prin care se demonstrat suma prejudiciului

material cauzat și valoarea venitului ratat, nu pot fi reținute, or, instanța de apel a

examinat multiaspectual circumstanțele cauzei prin prisma argumentelor invocate de

recurent și probelor anexate la materialele cauzei cu aplicarea corectă a normelor de

drept material pertinente. Mai mult, sarcina probațiunii existenței, precum și a mărimii

venitului ratat revine creditorului, care trebuie să demonstreze că ar fi putut și trebuit să

obțină anumite venituri, or în baza art. 610 alin. (2) din Codul civil, în raport cu art. 118

alin. (1) din Codul de procedură civilă, ratat se consideră venitul care ar fi fost posibil în

condițiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări

normale.

Cu referire la explicațiile hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție invocate de

recurent în suportul căii de atac, instanța de recurs reiterează că recomandările Curții

Supreme de Justiție și hotărârile Plenului Curții Supreme de Justiție reprezintă

evaluări ale practicii judiciare existente și aserțiuni cu privire la modul de punere în

aplicare a legii, avînd caracter consultativ și nu pot constitui baza formală a hotărîrilor

judecătorești, pentru că nu sunt izvor oficial de drept.

La fel, nu pot fi reținute cele invocate precum că eronat au fost aplicate dispozițiile

art. 2 din Legea nr.87/2011, deoarece poartă un caracter declarativ fără suport probator,

or instanța de apel a aplicat corect normelor de drept material pertinente speței.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează că în cererea de recurs

formulată, recurentul nu a evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei

6

recurate, circumstanță care în esență face imposibilă exercitarea de către instanța

investită cu realizarea căii de atac, prin controlul legalității deciziei recurate. Or, nu este

suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei și transcrierea normelor

de drept care în viziunea recurentului sunt aplicabile speței, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază,

precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor

pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și

indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.

În acest sens, completul de admisibilitate reamintește că în jurisprudența sa,

Curtea Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul al un recurs

efectiv sunt în primul rînd chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de

acest tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de

recurs reține că recursul declarat de Tretiatcenco Valerii nu s-a bazat exclusiv pe

chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de

drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței

de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea

situației din decizia recurată, fiind neglijate în mod clar dispozițiile art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că Tretiatcenco Valerii a depus

cererea de recurs, după ce a avut posibilitate de a fi auzit de o instanță de fond și de o

instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis

mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr. 21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv. De

fapt, în cazul cînd nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în

fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.

58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67).

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate și a

aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele

invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate a Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în mod unanim ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Tretiatcenco Valerii, în baza art. 433 lit. a)

din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al

7

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Tretiatcenco Valerii se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Svetlana Filincova

8