3ra-1359/16 — contestarea actului administrativ

Prima instanță, Judecătoria Centru, mun. Chișinău dosarul nr. 3ra-1359/2016

Judecător: N. Mămăligă

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

Judecători: A. Panov, I. Muruianu, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Întreprinderea Municipală „Parcul Urban de Autobuze” și Consiliul municipal

Chișinău,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul

Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal

Chișinău, intervenient accesoriu Întreprinderea Municipală „Parcul Urban de

Autobuze” cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016, prin care a

fost admis apelul Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și casată

hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău cu pronunțarea unei noi hotărîri de

admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 28 iulie 2015 reclamantul Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de

Stat (în continuare OT Chișinău al Cancelariei de Stat) s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenient

accesoriu ÎM „Parcul Urban de Autobuze” cu privire la anularea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, Consiliul municipal

Chișinău, prin decizia nr. 3/44 din 19 mai 2015, a permis ÎM „Parcul Urban de

Autobuze” darea în locațiune a unor încăperi de producție și a celor cu altă

destinație decît cea locativă, care temporar nu erau utilizate în procesul de

producție.

OT Chișinău al Cancelariei de Stat, în conformitate cu art. 64 al Legii

privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, a efectuat un

control sub aspectul legalității deciziei și a constatat că actul contestat a fost

adoptat cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare.

OT Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat anularea deciziei, prin

notificarea nr. 1304/OT4-l 198 din 12 iunie 2015, însă în termenul stabilit nu au

primit nici un răspuns de la pîrît.

Reclamantul menționează că, la adoptarea deciziei nominalizate, Consiliul

municipal Chișinău a ignorat prevederile art. 17 alin. (1) al Legii privind

1

administrarea și deetatizarea proprietății publice nr. 121 din 04 mai 2007, care

prevăd că fondurile fixe și alte active pe termen lung neutilizate de instituțiile

publice, de întreprinderile de stat/ municipale și de societățile comerciale cu

capital integral sau majoritar public pot fi date în locațiune cu acordul prealabil al

autorității administrației publice centrale sau locale, care va decide asupra

modului de selectare a locatarului, în conformitate cu legislația.

Mai invocă, prevederile art. 77 alin. (2), (3), (5) al Legii privind

administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, conform căruia

bunurile domeniului privat al unității administrativ teritoriale pot fi înstrăinate,

date în administrare, în arendă ori în locațiune, în condițiile legii. înstrăinarea,

concesionarea, darea în arendă ori în locațiune a bunurilor proprietate a unității

administrativ teritoriale se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii,

cu excepția cazurilor stabilite expres prin lege. Tranzacțiile legate de înstrăinarea,

cesionarea cît și darea în arendă ori locațiune a bunurilor proprietate a unității

administrativ-teritoriale poartă un caracter oneros, deoarece urmează a fi încheiate

ca urmare a expunerii acestora la licitație.

Reclamantul consideră că, procedura licitării dreptului de locațiune urma a

fi petrecută în conformitate cu Regulamentul privind licitațiile cu strigare și cu

reducere, aprobat prin hotărîrea Guvernului RM nr. 136 din 10 februarie 2009,

care stabilește că organizarea și desfășurarea licitației este condiționată de

asigurarea liberului acces la licitație și a drepturilor egale pentru toți participanții,

cu excepția celor lipsiți de acest drept și prioritatea prețului maxim propus.

Indică reclamantul și prevederile pct. 23 al Regulamentului cu privire la

modul de dare în locațiune a activelor neutilizate, aprobat prin hotărîrea

Guvernului RM nr. 483 din 29 martie 2008, conform căruia autoritatea abilitată

poate accepta darea bunurilor utilizate în locațiune prin negocieri directe, atunci

cînd închirierea lor nu a fost solicitată la o licitație, cînd cheltuielile de organizare

a licitațiilor nu sînt justificate și nu sînt acoperite de chiria pe 6 luni.

Consideră că, Consiliul municipal Chișinău urma să asigure accesul liber

și egalitatea tuturor doritorilor de a obține dreptul la locațiune asupra încăperilor

menționate în decizia contestată.

Mai mult, la adoptarea actului administrativ nu s-a ținut cont de

prevederile art. 9 alin. (2) din Legea privind actele normative ale Guvernului și

ale altor autorități ale administrației publice centrale și locale nr. 317 din 18 iulie

2003, care stipulează că actele normative ale autorităților administrației publice

centrale și locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituționale,

legilor, precum și ordonanțelor și hotărîrilor Guvernului.

Solicită OT Chișinău al Cancelariei de Stat admiterea acțiunii, anularea

deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 3/44 din 19 mai 2015.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 februarie 2016 s-

a respins acțiunea înaintată de OT Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva

Consiliul municipal Chișinău, intervenient accesoriu ÎM „Parcul Urban de

Autobuze” cu privire la anularea actului administrativ.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe la 29 februarie 2016, OT

Chișinău al Cancelariei de Stat a depus apel împotriva hotărîrii Judecătoriei

2

Centru, mun. Chișinău din 01 februarie 2016, solicitînd admiterea apelului,

casarea hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri prin care cererea

reclamantului să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016 s-a admis apelul

declarat de OT Chișinău al Cancelariei de Stat; s-a casat hotărîrea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 01 februarie 2016 și s-a pronunțat o nouă hotărîre de

admitere a acțiunii, și anulare a deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 3/44

din 19 mai 2015.

La 19 iulie 2016, ÎM „Parcul Urban de Autobuze” a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel a admis încălcarea

normelor procedurale prin ignorarea prevederilor art. 379 alin. (2) CPC, în cazul

în care pricina nu era pregătită pentru dezbateri.

Mai susține recurentul că, instanța de apel la adoptarea hotărîrii nu a

reținut spre examinare prevederile art. 315 Cod civil, prin prisma căruia Consiliul

municipal Chișinău este proprietar, și dispune de dreptul de posesie, folosință și

dispoziție.

Susține, totodată că, decizia Consiliului municipal Chișinău, contestată în

speță, nu denotă careva derogări sau abateri de la prevederile legale.

La 02 august 2016, Consiliul municipal Chișinău a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea acesteia cu menținerea

hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel nu a determinat

circumstanțele reale, a dat o apreciere greșită raportului material litigios, greșit a

soluționat conflictul dintre normele cuprinse între diferite acte normative și

respectiv greșit a interpretat legea și analogia acesteia.

Susține recurentul că, decizia contestată este una legală, deoarece conform

legislației proprietarul poate da acordul la arendă, locațiune, iar în speță Consiliul

municipal Chișinău a dat permisiunea întreprinderii municipale din subordine la

darea în locațiune, în cazul în care bunul este proprietate publică.

A mai indicat că, argumentul intimatului precum că decizia contravine art.

17 alin. (1) al Legii privind administrarea și deetatizarea proprietății publice nr.

121 din 04 mai 2007, nu este relevant speței, or prin decizia contestată nu a fost

stabilit modul de selectare a locatarului sau transmiterea încăperilor unui locatar

concret fără organizarea licitației. Astfel, decizia contestată este o permisiune, un

aviz pozitiv acordat unei întreprinderi municipale de a da în locațiune încăperi,

bunuri aflate în administrarea sa, și respectiv nu contravine legii.

Examinînd temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

3

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Sub acest aspect, Colegiul apreciază critic argumentele recurentului ÎM

„Parcul Urban de Autobuze” cu referire la faptul că instanța de apel în cadrul

examinării pricinii nu s-a conformat prevederilor art. 379 alin. (2) CPC, deoarece

la materialele cauzei nu este dovada expedierii în adresa părților a cererii de apel

motivate, iar recurentul nu a avut posibilitate de a face cunoștință cu acesta, și nu

a dispus de suficient timp pentru a pregăti referința, în cazul în care ÎM „Parcul

Urban de Autobuze” a cunoscut despre ședința de judecată preconizată pentru 15

iunie 2016, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d. 101), însă nu s-a prezentat

la examinarea cauzei, nu a solicitat amânarea cauzei, mai mult ca atît recurentului

i-a fost expediată citația și cererea de apel, și de către instanță nu i-a fost îngrădit

dreptul de face cunoștință cu cererea de apel motivată.

Or, în conformitate cu art. 379 alin. (2) CPC, în cazul în care constată că

participantului la proces nu i s-a remis cererea de apel, probele noi, referințele,

instanța de apel dispune amînarea procesului pentru remitere.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de ÎM „Parcul Urban

de Autobuze” și Consiliul municipal Chișinău nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe

4

cînd în recursurile declarate de ÎM „Parcul Urban de Autobuze” și Consiliul

municipal Chișinău, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de ÎM „Parcul Urban de Autobuze” și Consiliul

municipal Chișinău ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Recursurile declarate de Întreprinderea Municipală „Parcul Urban de

Autobuze” și Consiliul municipal Chișinău se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5