2ra-2061/16 — încasarea sumelor achitate ca despăgubire pentru repararea prejudiciului cauzat în urma accidentului rutier

prima instanță: Iu. Palade dosarul nr2ra-2061/16

instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

ÎNCHEIERE

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Gospodăria

Țărănească „Botnaru M”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Biroul Național

al Asigurătorilor de Autovehicule împotriva Gospodăriei Țărănești „Botnaru M” cu

privire la încasarea sumelor achitate ca despăgubire pentru repararea prejudiciului

cauzat în urma accidentului rutier,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Gospodăria Țărănească „Botnaru M” și menținută

hotărîrea Judecătoriei Cimișlia din 30 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă

La data de 17 august 2015 Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule

a depus cerere de chemare în judecată împotriva GȚ „Botnaru M” cu privire la

încasarea sumelor achitate ca despăgubire pentru repararea prejudiciului cauzat în

urma accidentului rutier.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 28.07.2013 în raionul

Cimișlia s-a produs accidentul rutier, vinovat în care a fost recunoscut Caraja

Ștefan, angajat în cadrul GȚ „Botnaru M”, care conducea autocamionul GAZ 3507,

n/î CM AD 152, ce se află în proprietatea pârâtului. În urma accidentului a fost

deteriorat automobilul de model WV Vento CTO 001 ce aparține cu drept de

proprietate lui Diuță Lilian.

Menționează reclamantul că deoarece, la momentul producerii accidentului,

Caraja Ștefan nu deținea polița de asigurare obligatorie pentru cazuri de răspundere

civilă auto, autocamionul nefiind asigurat în conformitate cu prevederile art. 4 a

Legii 414 din 22.12.2006 „Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă

pentru pagube produse de autovehicule”, a fost nevoit să achite păgubitului

prejudiciul cauzat.

Prin petiția nr. 01-2412/13 din 08.11.2013 a solicitat restituirea în mod

benevol de la directorul GȚ „Botnaru M” a prejudiciului cauzat, însă fără rezultate,

din care considerent solicită încasarea sumei de 37585,76 lei pentru despăgubirea

achitată de Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule în favoarea lui Diuță

Lilian, pentru repararea automobilului deteriorat în urma săvârșirii accidentului de

către angajatul pârâtului, GȚ „Botnaru M”, care este și proprietar al mijlocului de

transport, precum și încasarea cheltuielilor suportate pentru asistența juridică în

sumă de 4500 lei și pentru achitarea taxei de stat în sumă de 1 128 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cimișlia din 30 noiembrie 2015 acțiunea a fost

admisă. S-a dispus încasarea de la GȚ „Botnaru M” în beneficiul Biroului Național

al Asigurătorilor de Autovehicule sumei de 37585,76 lei ca despăgubire achitată

pentru repararea prejudiciului și a sumei de 4500 lei cheltuieli de asistență juridică,

precum și suma de 1128 lei taxa de stat.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 10 decembrie 2015 GȚ

„Botnaru M” a declarat apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrii apelate și

emiterea unei noi hotărîri prin care a respinge acțiunea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2016 a fost respins apelul

declarat de GȚ „Botnaru Mihail” și menținută hotărîrea primei instanțe.

Instanța de apel a apreciat ca fiind justă concluzia primei instanțe precum că

Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule este în drept, în temeiul art.

1415 Cod civil, să solicite repararea prejudiciului material în ordine de regres de la

GȚ „Botnaru M”. Or, persoana responsabilă de producerea accidentului rutier este

conducătorul autovehiculului GAZ 3507, cu nr./î CM AD 152, Caraja Ștefan,

angajat în cadrul GȚ „Botnaru M”, iar autocamionul de model GAZ 3507, n/î CM

AD 152, după cum s-a stabilit este proprietatea GȚ „Botnaru M”, fapt confirmat

prin certificatul de înmatriculare.

La 18 iulie 2016 GȚ „Botnaru M” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrilor judecătorești și

emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acțiunii.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel a expediat în adresa recurentului copia

deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada recepționării

acesteia, din care considerente recursul se consideră a fi depus în termen.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanțele incorect au ajuns la

concluzia că GȚ „Botnaru M” este proprietarul autocamionului de model GAZ

3507, nr./î CM AD 152, în baza pașaportului tehnic, neținînd cont de actele

comisiei de privatizare privind distribuirea cotelor-părți valorice în natură.

2

Recurentul susține că a prezentat instanței de fond probe că acest autocamion

aparține a 645 deținători de cote-părți valorice din CAPC „Frunze Argintii”.

În opinia recurentului, instanțele au ignorat prevederile art. 23 din Legea cu

privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule, conform cărora costul reparației autovehiculului se stabilește pe baza

documentelor eliberate de unitatea de specialitate acceptată de părți. Actele de

evaluare a despăgubirii de asigurare întocmite fără respectarea prevederilor

prezentului articol nu pot servi drept temei pentru achitarea despăgubirii de

asigurare. În acest sens, recurentul menționează că GȚ „Botnaru M” nu a participat

la evaluarea pagubei materiale.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Gospodăria Țărănească

„Botnaru M” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4)

CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la

situația de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a

cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esența lor, sînt similare argumentelor

invocate atît în prima instanță cît și în instanța de apel și sînt expuse asupra

circumstanțelor de fapt și nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

3

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror

instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Gospodăria Țărănească „Botnaru M” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Gospodăria Țărănească „Botnaru M” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

4