2ra-2277/16 — privind anularea acordului adițional la contractul individual de muncă și a ordinului de concediere, restabilirea în funcția deținut

2ra-2277/16 — privind anularea acordului adițional la contractul individual de muncă și a ordinului de concediere, restabilirea în funcția deținut (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 2ra-2277/16

Instanța de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău – O. Parfeni

Instanța de apel: CA Chișinău – M. Ciugureanu, Gr. Dașchevici, A. Bostan

D E C I Z I E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Svetlana Filincova,

judecători Galina Stratulat, Iurie Bejenaru,

Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

examinînd recursul declarat de către avocatul Serghei Mocanu în interesele Liliei

Petrușanco în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Lilia

Petrușanco împotriva Întreprinderii de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor”

privind anularea acordului adițional la contractul individual de muncă și ordinului de

concediere, restabilirea în funcția deținută, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la

serviciu și a prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 01 aprilie 2015 Lilia Petrușanco s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” privind anularea acordului adițional

la contractul individual de muncă și ordinului de concediere, restabilirea în funcția

deținută, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu și a prejudiciului moral.

În motivarea cererii reclamanta a invocat că la 07 februarie 2007 conform

contractului individual de muncă nr. 67, încheiat cu ÎS „Administrația de Stat a

Drumurilor”, a fost angajată în funcția de specialist principal, serviciul siguranță rutieră

pe un termen nedeterminat. La inițiativa și insistența administrației, la 05 ianuarie 2015

a fost încheiat un acord suplimentar, prin care s-a modificat termenul contractului de

muncă din nelimitat în termen limitat 25 februarie 2015. Ulterior, prin ordinul nr. 21-p

din 25 februarie 2015 a fost concediată din funcția de specialist principal, serviciul

1

siguranță rutieră, în legătură cu expirarea termenului contractului individual de muncă

pe durată determinată.

Lilia Petrușanco a menționat că temei de concediere s-a indicat acordul

suplimentar nr. 1 la contractul individul de muncă nr. 67 din 07 februarie 2007, potrivit

căruia a expirat termenul contractului. Consideră că acordul menționat contravine

legislației muncii și în esență este nul.

Respectiv ordinul nr. 21-p din 25 februarie 2015 este emis ilegal, iar prin

concedierea ilegală i s-a cauzat un prejudiciu material prin pierderea salariului și

prejudiciu moral în sumă de 20.000 lei care se exprimă prin suferințele psihice

suportate.

Lilia Petrușanco a solicitat de a declara nul acordul suplimentar nr. 1 din 05

ianuarie 2015 la contractul individual de muncă nr. 67 din 07 februarie 2007, a anula

ordinul nr. 21-p din 25 februarie 2015, prin care a fost concediată din funcția de

specialist principal, serviciul siguranță rutieră, de a o restabili în funcția deținută, de a

încasa din contul ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor”, salariul pentru lipsa forțată

de la serviciu de la data de 28 februarie 2015 și pînă la data restabilirii în funcție,

prejudiciul moral în sumă de 20.000 lei și cheltuielile de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 mai 2015 s-a respins

cererea de chemare în judecată înaintată de către Lilia Petrușanco. În motivarea soluției

instanța a indicat că concedierea Liliei Petrușanco din funcția de specialist principal,

serviciul siguranță rutieră al ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” a avut loc în

conformitate cu prevederile art. 54 și 55 lit. f) Codul Muncii. La data de 27 octombrie

2014 Lilia Petrușanco a obținut dreptul la pensie pentru limita de vîrstă. Astfel, acordul

suplimentar nr. 1 din 05 ianuarie 2015 la contractul individual de muncă nr. 67 din 07

februarie 2007, prin care pct. 1 din titlul I al contractului a fost modificat, stabilindu-se

durata contractului pînă la 28 febraurie 2015, este legal, acesta fiind semnat de către

Lilia Petrușanco și executat de către aceasta pînă la data eliberării din funcție. Procedura

de concediere a reclamantei ca urmare a expirării termenului contractului a avut loc în

conformitate cu legislația muncii, art. 83 alin. (1) Codul Muncii (f.d. 66, 69 - 73).

La 28 mai 2015 Lilia Petrușanco a înaintat cerere de apel împotriva hotărîrii

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 mai 2015, solicitînd casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral (f.d. 68, 92 - 95).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016 s-a respins apelul declarat

de Lilia Petrușanco, s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28

mai 2015 (f.d. 114 - 119).

La 08 august 2016 avocatul Serghei Mocanu în interesele Liliei Petrușanco a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016 și hotărîrii

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 mai 2015, solicitînd casarea acestora, cu

pronunțarea unei noi decizii prin care acțiunea să fie admisă integral (f.d. 123 - 126).

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanțele de judecată au

interpretat și aplicat greșit normele de drept material.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale

.

2

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 13

aprilie 2016 și a fost expediată părților la data de 02 iunie 2016 (f.d. 121), nefiind

confirmată dovada recepționării. Recurentul a depus recurs la 08 august 2016 și se

consideră a fi depus în termen.

La 21 septembrie 2016 ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” a depus referință

la cererea de recurs declarată de avocatul Serghei Mocanu în interesele Liliei

Petrușanco, solicitînd respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție conchide că recursul declarat urmează a fi admis din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel

și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă hotărîre.

Din materialele cauzei se constată că la 07 februarie 2007 conform contractului

individual de muncă nr. 67, încheiat între Lilia Petrușanco și ÎS „Administrația de Stat

a Drumurilor”, Lilia Petrușanco a fost angajată în funcția de specialist principal,

serviciul siguranță rutieră pe un termen nedeterminat. La 05 ianuarie 2015 între

angajator și angajat a fost încheiat un acord suplimentar privind modificarea termenul

contractului individual de muncă nr. 67 din 07 februarie 2007, din termen nedeterminat

în termen determinat cu durata pînă la 28 februarie 2015.

Ulterior, prin ordinul nr. 21-p din 25 februarie 2015 a fost concediată din funcția

de specialist principal, serviciul siguranță rutieră, în legătură cu expirarea termenului

contractului individual de muncă pe durată determinată. Ca temei de concediere s-a

indicat acordul suplimentar nr. 1 la contractul individul de muncă nr. 67 din 07 februarie

2007.

Instanța de recurs constată că acordul de modificare a duratei contractului de

muncă în speța respectivă este nul.

Conform art. 86 alin. (1), lit. z) Codul muncii concedierea – desfacerea din

inițiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată,

precum și a celui pe durată determinată se admite pentru alte motive prevăzute de

prezentul cod și alte acte legislative.

Temeiul emiterii ordinului de concediere nr. 215-p din 25 februarie 2015 în

privința Liliei Petrușanco l-a constituit acordul suplimentar de modificare a pct. 1 titlul

I la contractul individual de muncă nr. 67 din 07 februarie 2007, durata contractului

determinată pînă la 28 februarie 2015 (f.d. 5).

Colegiul constată neîntemeiată concluzia instanțelor de judecată cu referire la

faptul că acordul suplimentar nr.1 la contractul individual de muncă nr. 67 din 07

februarie 2007 raportat la prevederile art. 54 și 55 Codul Muncii, este legal și că

angajatorul a avut temei legal să încheie acordul suplimentar, stabilind durata

contractului pînă la 28 februarie 2015, mai ales că la data de 27 octombrie 2014 Lilia

Petrușanco a obținut dreptul la pensie pentru limita de vîrstă.

Conform art. 55 alin. (1) lit. f) Codul Muncii, contractul individual de muncă poate

fi încheiat pe durată determinată, conform art. 54 alin.(2), cu persoanele pensionate,

3

conform legislației în vigoare, pentru limită de vîrstă ori vechime în muncă (sau care au

obținut dreptul la pensie pentru limită de vîrstă ori vechime în muncă) și nu sînt

încadrate în cîmpul muncii – pe o perioadă de pînă la 2 ani, care, la expirare, poate fi

prelungită de părți în condițiile art.54 alin.(2) și ale art.68 alin.(1) și alin.(2) lit.a).

Aici instanța de recurs reține că unul din principiile de bază ale reglementării

raporturilor de muncă și a altor raporturi legate nemijlocit de acestea, principii ce reies

din normele dreptului internațional și din cele ale Constituției RM, legislației muncii

este libertatea muncii, incluzînd dreptul la muncă liber ales sau acceptat, dreptul

dispunerii de capacitățile sale de muncă, dreptul alegerii profesiei și ocupației.

Reieșind din acest principiu nimeni, pe toată durata vieții sale, nu poate fi obligat

să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă sau într-o anumita

profesie, oricare ar fi acestea.

De reținut că legislația muncii nu prevede un termen limitat de vîrstă, cu excepția

unor categorii speciale de angajați, cărora li se permite să muncească în cadrul unei

unități pînă la o anumită limită de vîrstă.

În speță, Lila Petrușanco, avînd încheiat cu ÎS „Administrația de Stat a

Drumurilor” un contract individual de muncă cu termen nedeterminat, la 27 octombrie

2014 a împlinit vîrsta de 57 ani, care acordă femeilor dreptul la pensie pentru limita de

vîrstă. Neavînd un statut special, ea beneficiază de dreptul de a munci în continuare și

nu a renunțat la acest drept odată cu atingerea vîrstei de pensie.

Necătînd la acest fapt, la 05 ianuarie 2015 administrația întreprinderii a încheiat un

acord adițional la contractul individual de muncă, modificînd termenul contractului de

muncă din termen nelimitat în contract cu termen limitat pînă la 28 februarie 2015.

Potrivit art. 12 Codul Muncii, clauzele din contractele individuale de muncă, care

înrăutățesc situația salariaților în comparație cu legislația muncii sînt nule și nu produc

efecte juridice.

Astfel, clauza din acordul suplimentar înrăutățește situația salariatului, prin lipsirea

lui de posibilitatea de a munci în profesia aleasă și la locul de muncă ales de ea.

Conform art. 84 alin. (4) și (5) Codul Muncii, în cazul în care o clauză a

contractului individual de muncă este afectată de nulitate, deoarece stabilește pentru

salariat drepturi sub limitele impuse de legislație, de convențiile colective sau de

contractul colectiv de muncă, ea va fi înlocuită în mod automat de dispozițiile legale,

convenționale sau contractuale minime aplicabile. Nulitatea contractului individual de

muncă se constată prin hotărîre a instanței de judecată.

Astfel că, ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” nu a fost în drept de a modifica

contractul individual de muncă nr 67 din 07 februarie 2007 prin acordul suplimentar nr.

1 din perioada nedeterminată pe o perioadă determinată de pînă la 28 februarie 2015.

Colegiul reiterează că legiuitorul a institut drept regulă de bază anume termenul

nedeterminat al contractului individual de muncă, or acesta este chemat să asigure un

loc de muncă permanent și respectiv o sursă permanentă de venit legal persoanei. Iar în

cazurile cînd persoanele au statut de pensionaer pentru limita de vîrstă ori vechime în

muncă, legea permite această clauză, dar doar cu condiția că ea nu este angajată la

unitate.

4

Instanța de recurs menționează că prevederile art. 55 alin. (1) lit. f) Codul Muncii

nu și-au găsit confirmare, or, prevederile acestui articol se referă la persoanele

pensionate neîncadrate în cîmpul muncii, pe cînd Lilia Petrușanco era angajată la ÎS

„Administrația de Stat a Drumurilor” conform contractului individual de muncă nr. 67

din 07 februarie 2007 pe o perioadă nedeterminată.

Respectiv, termenul determinat pentru aceste categorii, se instituie la încheierea

contractului individual de muncă, iar în cazul în care acest termen se instituie prin

modificarea contractului aflat în derulare, acordul de modificare și/sau ordinul prin care

se instituie clauza termenului determinat urmează a fi recunoscut nul ca act ce

contravine normei imperative al legii, indiferent de data cînd a fost semnat sau emis

actul, cu efectele juridice corespunzătoare – anularea acelor efecte negative ce pot

surveni ori au survenit deja pentru salariați în urma aplicării clauzei termenului

contractului individual de muncă.

Prin urmare acordul suplimentar nr. 1 din 05 ianuarie 2015 urmează să fie

recunoscut nul din oficiu de instanța de recurs. Nulitatea acordului suplimentar duce la

ilegalitate ordinului de concediere, care urmează să fie anulat cu restabilirea în funcția

deținută, din data concedierii.

Potrivit art. 89 alin. (1) Codul Muncii salariatul transferat nelegitim la o altă muncă

sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă prin negocieri

directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu - prin hotărîre a instanței de judecată.

Conform art. 330 alin. (1), lit. d), e) Codul muncii angajatorul este obligat să

compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit în toate cazurile privării

ilegale de posibilitatea de a munci, iar art. 90, alin.(2) Codul muncii prevede că

repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în plata obligatorie

a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o

mărime nu mai mică decât salariul mediu al salariatului pentru această perioadă.

Din certificatul privind salariul mediu nr. 03-07/792 din 11 mai 2015, eliberat de

către ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor”, salariul mediu lunar calculat, conform

Hotărîrii Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004, reieșind din perioada de trei luni

(noiembrie 2014 - ianuarie 2015) a constituit 6.300 lei (f.d. 39).

Pornind de la faptul concedierii ilegale a Liliei Petrușanco instanța de recurs

consideră oportun de a încasa de la ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor”

despăgubirea pentru perioada de absență forțată de la lucru 28 februarie 2015 – 12

octombrie 2016, data adoptării deciziei, în mărime de 122.100 lei, cu reținerea din

această sumă a plăților obligatorii la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale.

Referitor la pretenția Lilei Petrușanco de a încasa prejudiciul moral în sumă de

20.000 lei, instanța de recurs reține următoarele.

Conform art. 90 alin. (3) Codul Muncii, mărimea reparării prejudiciului moral se

determină de către instanța de judecată, ținîndu-se cont de aprecierea dată acțiunilor

angajatorului, dar nu poate fi mai mică decît un salariu mediu lunar al salariatului.

Art. 329 Codul Muncii angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul

material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a

obligațiilor de muncă, în cazul discriminării salariatului la locul de muncă sau ca

rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte

5

normative nu prevăd altfel. Prejudiciul moral se repară în formă bănească sau într-o altă

formă materială determinată de părți. Litigiile și conflictele apărute în legătură cu

repararea prejudiciului moral se soluționează de instanța de judecată, indiferent de

mărimea prejudiciului material ce urmează a fi reparat.

Potrivit art. 330 alin.l (1) lit. b) Codul Muncii, angajatorul este obligat să

compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării

ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligație survine, în particular, în caz de

eliberare ilegală din serviciu.

Astfel, instanța de recurs, reieșind din circumstanțele cauzei și suferințele morale

ale reclamantei în legătură cu pierderea serviciului, consideră echitabil acordarea unei

compensații în scopul reparării prejudiciului moral în mărime de 7.000 lei.

Conform art. 94 alin. (1) CPC cheltuielile aferente judecării pricinii, suportate de

instanța judecătorească, precum și taxa de stat, de a căror plată reclamantul a fost scutit,

se încasează la buget de la pîrît proporțional părții admise din acțiune dacă pîrîtul nu

este scutit de plata cheltuielilor de judecată.

În speță, instanța de recurs consideră necesar a încasa de la ÎS „Administrația de

Stat a Drumurilor” taxa de stat în limitele pretențiilor admise și anume în sumă de 3.763

lei.

Recurentul a solicitat și încasarea cheltuielilor judiciare, dar în lipsa cărorva probe

privind suportarea acestor cheltuieli, pretențiile urmează a fi respinse.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că circumstanțele pricinii

au fost constatate de prima instanță și de instanța de apel, însă normele de drept material

au fost aplicate eronat și nu este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe și a adopta o nouă

hotărîre de admitere a acțiunii.

În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) CPC Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de avocatul Serghei Mocanu în interesele Liliei

Petrușanco.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016 și hotărîrea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 28 mai 2015, în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de către Lilia Petrușanco împotriva Întreprinderii de Stat

„Administrația de Stat a Drumurilor” privind anularea acordului adițional la contractul

individual de muncă și ordinului de concediere, restabilirea în funcția deținută,

încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu și a prejudiciului moral, cu

pronunțarea unei noi hotărîri.

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Lilia Petrușanco.

Se declară nul acordul suplimentar nr. 1 din 05 ianuarie 2015 privind modificarea

pct. 1 titlul I la contractul individual de muncă nr. 67 din 07 februarie 2007.

6

Se anulează ordinul Întreprinderii de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” nr.

21-p din 25 februarie 2015 privind concedierea Liliei Petrușanco conform art. 82, alin.

(1), lit. f) Codul muncii.

Se restabilește Lilia Petrușanco în funcția de specialist principal al Serviciului

siguranță rutieră din cadrul Întreprinderii de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor”,

începînd cu 28 februarie 2015.

Se încasează de la Întreprinderea de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” în

beneficiul Liliei Petrușanco despăgubirea pentru perioada de absență forțată de la

muncă de la 28 februarie 2015 pînă la 12 octombrie 2016 în mărime de 122.100 lei (o

sută douăzeci și două mii o sută lei) cu reținerea din această sumă a plăților obligatorii

la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale.

Se încasează de la Întreprinderea de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” în

beneficiul Liliei Petrușanco prejudiciul moral în sumă de 7.000 lei (șapte mii lei).

Se încasează de la Întreprinderea de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” în

beneficiul statului taxa de stat în sumă de 3.763 lei (trei mii șapte sute șaizeci și trei lei).

În rest acțiunea se respinge.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Svetlana Filincova

judecători Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

7