2ra-2277/16 — privind anularea acordului adițional la contractul individual de muncă și a ordinului de concediere, restabilirea în funcția deținut
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind anularea acordului adiţional la contractul individual de muncă şi a ordinului de concediere, restabilirea în funcţia deţinut
- Temei legal
- nulitatea contractului individual de muncă, restabilirea la locul de muncă
2ra-2277/16 — privind anularea acordului adițional la contractul individual de muncă și a ordinului de concediere, restabilirea în funcția deținut (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 2ra-2277/16
Instanța de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău – O. Parfeni
Instanța de apel: CA Chișinău – M. Ciugureanu, Gr. Dașchevici, A. Bostan
D E C I Z I E
12 octombrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței Svetlana Filincova,
judecători Galina Stratulat, Iurie Bejenaru,
Dumitru Mardari, Maria Ghervas,
examinînd recursul declarat de către avocatul Serghei Mocanu în interesele Liliei
Petrușanco în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Lilia
Petrușanco împotriva Întreprinderii de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor”
privind anularea acordului adițional la contractul individual de muncă și ordinului de
concediere, restabilirea în funcția deținută, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la
serviciu și a prejudiciului moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016,
C O N S T A T Ă :
La 01 aprilie 2015 Lilia Petrușanco s-a adresat cu cerere de chemare în judecată
împotriva ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” privind anularea acordului adițional
la contractul individual de muncă și ordinului de concediere, restabilirea în funcția
deținută, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu și a prejudiciului moral.
În motivarea cererii reclamanta a invocat că la 07 februarie 2007 conform
contractului individual de muncă nr. 67, încheiat cu ÎS „Administrația de Stat a
Drumurilor”, a fost angajată în funcția de specialist principal, serviciul siguranță rutieră
pe un termen nedeterminat. La inițiativa și insistența administrației, la 05 ianuarie 2015
a fost încheiat un acord suplimentar, prin care s-a modificat termenul contractului de
muncă din nelimitat în termen limitat 25 februarie 2015. Ulterior, prin ordinul nr. 21-p
din 25 februarie 2015 a fost concediată din funcția de specialist principal, serviciul
1
siguranță rutieră, în legătură cu expirarea termenului contractului individual de muncă
pe durată determinată.
Lilia Petrușanco a menționat că temei de concediere s-a indicat acordul
suplimentar nr. 1 la contractul individul de muncă nr. 67 din 07 februarie 2007, potrivit
căruia a expirat termenul contractului. Consideră că acordul menționat contravine
legislației muncii și în esență este nul.
Respectiv ordinul nr. 21-p din 25 februarie 2015 este emis ilegal, iar prin
concedierea ilegală i s-a cauzat un prejudiciu material prin pierderea salariului și
prejudiciu moral în sumă de 20.000 lei care se exprimă prin suferințele psihice
suportate.
Lilia Petrușanco a solicitat de a declara nul acordul suplimentar nr. 1 din 05
ianuarie 2015 la contractul individual de muncă nr. 67 din 07 februarie 2007, a anula
ordinul nr. 21-p din 25 februarie 2015, prin care a fost concediată din funcția de
specialist principal, serviciul siguranță rutieră, de a o restabili în funcția deținută, de a
încasa din contul ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor”, salariul pentru lipsa forțată
de la serviciu de la data de 28 februarie 2015 și pînă la data restabilirii în funcție,
prejudiciul moral în sumă de 20.000 lei și cheltuielile de judecată.
Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 mai 2015 s-a respins
cererea de chemare în judecată înaintată de către Lilia Petrușanco. În motivarea soluției
instanța a indicat că concedierea Liliei Petrușanco din funcția de specialist principal,
serviciul siguranță rutieră al ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” a avut loc în
conformitate cu prevederile art. 54 și 55 lit. f) Codul Muncii. La data de 27 octombrie
2014 Lilia Petrușanco a obținut dreptul la pensie pentru limita de vîrstă. Astfel, acordul
suplimentar nr. 1 din 05 ianuarie 2015 la contractul individual de muncă nr. 67 din 07
februarie 2007, prin care pct. 1 din titlul I al contractului a fost modificat, stabilindu-se
durata contractului pînă la 28 febraurie 2015, este legal, acesta fiind semnat de către
Lilia Petrușanco și executat de către aceasta pînă la data eliberării din funcție. Procedura
de concediere a reclamantei ca urmare a expirării termenului contractului a avut loc în
conformitate cu legislația muncii, art. 83 alin. (1) Codul Muncii (f.d. 66, 69 - 73).
La 28 mai 2015 Lilia Petrușanco a înaintat cerere de apel împotriva hotărîrii
Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 mai 2015, solicitînd casarea acesteia, cu
pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral (f.d. 68, 92 - 95).
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016 s-a respins apelul declarat
de Lilia Petrușanco, s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28
mai 2015 (f.d. 114 - 119).
La 08 august 2016 avocatul Serghei Mocanu în interesele Liliei Petrușanco a
declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016 și hotărîrii
Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 mai 2015, solicitînd casarea acestora, cu
pronunțarea unei noi decizii prin care acțiunea să fie admisă integral (f.d. 123 - 126).
În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanțele de judecată au
interpretat și aplicat greșit normele de drept material.
Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale
.
2
Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 13
aprilie 2016 și a fost expediată părților la data de 02 iunie 2016 (f.d. 121), nefiind
confirmată dovada recepționării. Recurentul a depus recurs la 08 august 2016 și se
consideră a fi depus în termen.
La 21 septembrie 2016 ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” a depus referință
la cererea de recurs declarată de avocatul Serghei Mocanu în interesele Liliei
Petrușanco, solicitînd respingerea acesteia ca inadmisibilă.
Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de
recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme
de Justiție conchide că recursul declarat urmează a fi admis din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC instanța, după ce judecă recursul,
este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel
și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă hotărîre.
Din materialele cauzei se constată că la 07 februarie 2007 conform contractului
individual de muncă nr. 67, încheiat între Lilia Petrușanco și ÎS „Administrația de Stat
a Drumurilor”, Lilia Petrușanco a fost angajată în funcția de specialist principal,
serviciul siguranță rutieră pe un termen nedeterminat. La 05 ianuarie 2015 între
angajator și angajat a fost încheiat un acord suplimentar privind modificarea termenul
contractului individual de muncă nr. 67 din 07 februarie 2007, din termen nedeterminat
în termen determinat cu durata pînă la 28 februarie 2015.
Ulterior, prin ordinul nr. 21-p din 25 februarie 2015 a fost concediată din funcția
de specialist principal, serviciul siguranță rutieră, în legătură cu expirarea termenului
contractului individual de muncă pe durată determinată. Ca temei de concediere s-a
indicat acordul suplimentar nr. 1 la contractul individul de muncă nr. 67 din 07 februarie
2007.
Instanța de recurs constată că acordul de modificare a duratei contractului de
muncă în speța respectivă este nul.
Conform art. 86 alin. (1), lit. z) Codul muncii concedierea – desfacerea din
inițiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată,
precum și a celui pe durată determinată se admite pentru alte motive prevăzute de
prezentul cod și alte acte legislative.
Temeiul emiterii ordinului de concediere nr. 215-p din 25 februarie 2015 în
privința Liliei Petrușanco l-a constituit acordul suplimentar de modificare a pct. 1 titlul
I la contractul individual de muncă nr. 67 din 07 februarie 2007, durata contractului
determinată pînă la 28 februarie 2015 (f.d. 5).
Colegiul constată neîntemeiată concluzia instanțelor de judecată cu referire la
faptul că acordul suplimentar nr.1 la contractul individual de muncă nr. 67 din 07
februarie 2007 raportat la prevederile art. 54 și 55 Codul Muncii, este legal și că
angajatorul a avut temei legal să încheie acordul suplimentar, stabilind durata
contractului pînă la 28 februarie 2015, mai ales că la data de 27 octombrie 2014 Lilia
Petrușanco a obținut dreptul la pensie pentru limita de vîrstă.
Conform art. 55 alin. (1) lit. f) Codul Muncii, contractul individual de muncă poate
fi încheiat pe durată determinată, conform art. 54 alin.(2), cu persoanele pensionate,
3
conform legislației în vigoare, pentru limită de vîrstă ori vechime în muncă (sau care au
obținut dreptul la pensie pentru limită de vîrstă ori vechime în muncă) și nu sînt
încadrate în cîmpul muncii – pe o perioadă de pînă la 2 ani, care, la expirare, poate fi
prelungită de părți în condițiile art.54 alin.(2) și ale art.68 alin.(1) și alin.(2) lit.a).
Aici instanța de recurs reține că unul din principiile de bază ale reglementării
raporturilor de muncă și a altor raporturi legate nemijlocit de acestea, principii ce reies
din normele dreptului internațional și din cele ale Constituției RM, legislației muncii
este libertatea muncii, incluzînd dreptul la muncă liber ales sau acceptat, dreptul
dispunerii de capacitățile sale de muncă, dreptul alegerii profesiei și ocupației.
Reieșind din acest principiu nimeni, pe toată durata vieții sale, nu poate fi obligat
să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă sau într-o anumita
profesie, oricare ar fi acestea.
De reținut că legislația muncii nu prevede un termen limitat de vîrstă, cu excepția
unor categorii speciale de angajați, cărora li se permite să muncească în cadrul unei
unități pînă la o anumită limită de vîrstă.
În speță, Lila Petrușanco, avînd încheiat cu ÎS „Administrația de Stat a
Drumurilor” un contract individual de muncă cu termen nedeterminat, la 27 octombrie
2014 a împlinit vîrsta de 57 ani, care acordă femeilor dreptul la pensie pentru limita de
vîrstă. Neavînd un statut special, ea beneficiază de dreptul de a munci în continuare și
nu a renunțat la acest drept odată cu atingerea vîrstei de pensie.
Necătînd la acest fapt, la 05 ianuarie 2015 administrația întreprinderii a încheiat un
acord adițional la contractul individual de muncă, modificînd termenul contractului de
muncă din termen nelimitat în contract cu termen limitat pînă la 28 februarie 2015.
Potrivit art. 12 Codul Muncii, clauzele din contractele individuale de muncă, care
înrăutățesc situația salariaților în comparație cu legislația muncii sînt nule și nu produc
efecte juridice.
Astfel, clauza din acordul suplimentar înrăutățește situația salariatului, prin lipsirea
lui de posibilitatea de a munci în profesia aleasă și la locul de muncă ales de ea.
Conform art. 84 alin. (4) și (5) Codul Muncii, în cazul în care o clauză a
contractului individual de muncă este afectată de nulitate, deoarece stabilește pentru
salariat drepturi sub limitele impuse de legislație, de convențiile colective sau de
contractul colectiv de muncă, ea va fi înlocuită în mod automat de dispozițiile legale,
convenționale sau contractuale minime aplicabile. Nulitatea contractului individual de
muncă se constată prin hotărîre a instanței de judecată.
Astfel că, ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” nu a fost în drept de a modifica
contractul individual de muncă nr 67 din 07 februarie 2007 prin acordul suplimentar nr.
1 din perioada nedeterminată pe o perioadă determinată de pînă la 28 februarie 2015.
Colegiul reiterează că legiuitorul a institut drept regulă de bază anume termenul
nedeterminat al contractului individual de muncă, or acesta este chemat să asigure un
loc de muncă permanent și respectiv o sursă permanentă de venit legal persoanei. Iar în
cazurile cînd persoanele au statut de pensionaer pentru limita de vîrstă ori vechime în
muncă, legea permite această clauză, dar doar cu condiția că ea nu este angajată la
unitate.
4
Instanța de recurs menționează că prevederile art. 55 alin. (1) lit. f) Codul Muncii
nu și-au găsit confirmare, or, prevederile acestui articol se referă la persoanele
pensionate neîncadrate în cîmpul muncii, pe cînd Lilia Petrușanco era angajată la ÎS
„Administrația de Stat a Drumurilor” conform contractului individual de muncă nr. 67
din 07 februarie 2007 pe o perioadă nedeterminată.
Respectiv, termenul determinat pentru aceste categorii, se instituie la încheierea
contractului individual de muncă, iar în cazul în care acest termen se instituie prin
modificarea contractului aflat în derulare, acordul de modificare și/sau ordinul prin care
se instituie clauza termenului determinat urmează a fi recunoscut nul ca act ce
contravine normei imperative al legii, indiferent de data cînd a fost semnat sau emis
actul, cu efectele juridice corespunzătoare – anularea acelor efecte negative ce pot
surveni ori au survenit deja pentru salariați în urma aplicării clauzei termenului
contractului individual de muncă.
Prin urmare acordul suplimentar nr. 1 din 05 ianuarie 2015 urmează să fie
recunoscut nul din oficiu de instanța de recurs. Nulitatea acordului suplimentar duce la
ilegalitate ordinului de concediere, care urmează să fie anulat cu restabilirea în funcția
deținută, din data concedierii.
Potrivit art. 89 alin. (1) Codul Muncii salariatul transferat nelegitim la o altă muncă
sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă prin negocieri
directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu - prin hotărîre a instanței de judecată.
Conform art. 330 alin. (1), lit. d), e) Codul muncii angajatorul este obligat să
compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit în toate cazurile privării
ilegale de posibilitatea de a munci, iar art. 90, alin.(2) Codul muncii prevede că
repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în plata obligatorie
a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o
mărime nu mai mică decât salariul mediu al salariatului pentru această perioadă.
Din certificatul privind salariul mediu nr. 03-07/792 din 11 mai 2015, eliberat de
către ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor”, salariul mediu lunar calculat, conform
Hotărîrii Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004, reieșind din perioada de trei luni
(noiembrie 2014 - ianuarie 2015) a constituit 6.300 lei (f.d. 39).
Pornind de la faptul concedierii ilegale a Liliei Petrușanco instanța de recurs
consideră oportun de a încasa de la ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor”
despăgubirea pentru perioada de absență forțată de la lucru 28 februarie 2015 – 12
octombrie 2016, data adoptării deciziei, în mărime de 122.100 lei, cu reținerea din
această sumă a plăților obligatorii la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale.
Referitor la pretenția Lilei Petrușanco de a încasa prejudiciul moral în sumă de
20.000 lei, instanța de recurs reține următoarele.
Conform art. 90 alin. (3) Codul Muncii, mărimea reparării prejudiciului moral se
determină de către instanța de judecată, ținîndu-se cont de aprecierea dată acțiunilor
angajatorului, dar nu poate fi mai mică decît un salariu mediu lunar al salariatului.
Art. 329 Codul Muncii angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul
material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a
obligațiilor de muncă, în cazul discriminării salariatului la locul de muncă sau ca
rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte
5
normative nu prevăd altfel. Prejudiciul moral se repară în formă bănească sau într-o altă
formă materială determinată de părți. Litigiile și conflictele apărute în legătură cu
repararea prejudiciului moral se soluționează de instanța de judecată, indiferent de
mărimea prejudiciului material ce urmează a fi reparat.
Potrivit art. 330 alin.l (1) lit. b) Codul Muncii, angajatorul este obligat să
compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării
ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligație survine, în particular, în caz de
eliberare ilegală din serviciu.
Astfel, instanța de recurs, reieșind din circumstanțele cauzei și suferințele morale
ale reclamantei în legătură cu pierderea serviciului, consideră echitabil acordarea unei
compensații în scopul reparării prejudiciului moral în mărime de 7.000 lei.
Conform art. 94 alin. (1) CPC cheltuielile aferente judecării pricinii, suportate de
instanța judecătorească, precum și taxa de stat, de a căror plată reclamantul a fost scutit,
se încasează la buget de la pîrît proporțional părții admise din acțiune dacă pîrîtul nu
este scutit de plata cheltuielilor de judecată.
În speță, instanța de recurs consideră necesar a încasa de la ÎS „Administrația de
Stat a Drumurilor” taxa de stat în limitele pretențiilor admise și anume în sumă de 3.763
lei.
Recurentul a solicitat și încasarea cheltuielilor judiciare, dar în lipsa cărorva probe
privind suportarea acestor cheltuieli, pretențiile urmează a fi respinse.
Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că circumstanțele pricinii
au fost constatate de prima instanță și de instanța de apel, însă normele de drept material
au fost aplicate eronat și nu este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ lărgit ajunge la concluzia de a admite
recursul, a casa decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe și a adopta o nouă
hotărîre de admitere a acțiunii.
În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) CPC Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E:
Se admite recursul declarat de avocatul Serghei Mocanu în interesele Liliei
Petrușanco.
Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016 și hotărîrea
Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 28 mai 2015, în pricina civilă la cererea de
chemare în judecată depusă de către Lilia Petrușanco împotriva Întreprinderii de Stat
„Administrația de Stat a Drumurilor” privind anularea acordului adițional la contractul
individual de muncă și ordinului de concediere, restabilirea în funcția deținută,
încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu și a prejudiciului moral, cu
pronunțarea unei noi hotărîri.
Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Lilia Petrușanco.
Se declară nul acordul suplimentar nr. 1 din 05 ianuarie 2015 privind modificarea
pct. 1 titlul I la contractul individual de muncă nr. 67 din 07 februarie 2007.
6
Se anulează ordinul Întreprinderii de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” nr.
21-p din 25 februarie 2015 privind concedierea Liliei Petrușanco conform art. 82, alin.
(1), lit. f) Codul muncii.
Se restabilește Lilia Petrușanco în funcția de specialist principal al Serviciului
siguranță rutieră din cadrul Întreprinderii de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor”,
începînd cu 28 februarie 2015.
Se încasează de la Întreprinderea de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” în
beneficiul Liliei Petrușanco despăgubirea pentru perioada de absență forțată de la
muncă de la 28 februarie 2015 pînă la 12 octombrie 2016 în mărime de 122.100 lei (o
sută douăzeci și două mii o sută lei) cu reținerea din această sumă a plăților obligatorii
la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale.
Se încasează de la Întreprinderea de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” în
beneficiul Liliei Petrușanco prejudiciul moral în sumă de 7.000 lei (șapte mii lei).
Se încasează de la Întreprinderea de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” în
beneficiul statului taxa de stat în sumă de 3.763 lei (trei mii șapte sute șaizeci și trei lei).
În rest acțiunea se respinge.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele ședinței Svetlana Filincova
judecători Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
Dumitru Mardari
Maria Ghervas
7