2ra-2109/16 — anularea ordinului de concediere, repunerea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-2109/16

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun.Chișinău (jud.A.- Andronic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ivan

Coinac împotriva deciziei din 19 mai 2016 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan

Coinac împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” cu privire la

anularea ordinului de concediere, repunerea în funcție, încasarea salariului pentru

lipsa forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor

de judecată,

c o n s t a t ă:

La data de 05 martie 2015, Ivan Coinac a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS „Calea Ferată din Moldova” solicitînd anularea ordinului nr. 768/H din

20 decembrie 2014 a ÎS „Calea Ferată din Moldova” prin care a fost concediat din

funcția de șef al secției de întreținere a căii Basarabeasca, filiala ÎS „Calea Ferată

din Moldova”, în temeiul art. art. 86 lit. p), 206 alin.(1) lit.d) Codul muncii;

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă,

repararea prejudiciului moral în mărime de 500000 lei și cheltuielilor de judecată

pentru asistență juridică în sumă de 7000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că prin ordinul Directorului

General- interimar al ÎS „Calea Ferată din Moldova” nr.768/H din 20 decembrie

2014, a fost concediat din funcția de șef al secției de întreținere a Căii Basarabeasca

filiala ÎS „Calea Ferată din Moldova”, în baza art. 86 lit. p) și art. 206 alin. (1) Codul

muncii.

Menționează că, acest ordin este ilegal și neîntemeiat.

Susține că, în funcția de șef al secției de întreținere a Căii Basarabeasca, filiala

ÎS „Calea Ferată din Moldova a fost numit la data de 16 ianuarie 1989. La

întreprindere a activat în diferite funcții din anul 1972. Secția de întreținere a căii

ferate este o filială (subdiviziune structurală) a ÎS „Calea Ferată din Moldova”,

constituită și supusă nemijlocit pîrîtului.

1

Conform art. l Codul muncii, unitatea reprezintă o întreprindere, instituție sau

organizație cu statut de persoană juridică, indiferent de tipul de proprietate, de formă

juridică de organizare și de subordonarea departamentală sau apartenența ramurală.

Șeful secției de întreținere a căii Basarabească, funcția pe care a deținut-o , nu cade

sub incidența prevederilor legale menționate, deoarece aceasta este o subdiviziune a

persoanei juridice, iar șeful secției nu este conducătorul unității.

Invocă că, în baza procesului-verbal al ședinței operative din 10 noiembrie 2014

și actului comisiei care a examinat cazul derapării vagoanelor la fața locului, din 13

noiembrie 2014, vina sa ca șef al secției de întreținere a căii ferate Basarabeasca,

filiala ÎS „Calea Ferată din Moldova” în accidentul produs nu a fost stabilită.

Comitetul sindical al secției în care activa, la examinarea demersului

administrației ÎS „Calea Ferată din Moldova” cu privire la consultarea potențialei

aplicări a sancțiunii disciplinare prevăzute de art.86 lit. p) Codul muncii, a menționat

că de la data derapării vagoanelor pînă la examinarea cazului a trecut mai mult de o

lună. Însă, conform art.209 alin.(1) Codul muncii, sancțiunea disciplinară se aplică,

de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de o lună

din ziua constatării ei. În urma examinării materialelor controlului cu privire la

cauzele derapării vagoanelor s-a stabilit că nu a fost constatată vina sa personală.

Astfel, comitetul sindical a recomandat administrației pîrîtului să nu fie aplicată în

privința sa sancțiune disciplinară. Direcția juridică a ÎS „Calea Ferată din Moldova”,

de asemenea, a aviza negativ proiectul ordinului cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare.

Indică că, prin concedierea ilegală a avut retrări, în rezultatul cărora s-a agravat

starea sănătății și perioade îndelungate s-a aflat în concediu medical.

Prin hotărîrea din 23 decembrie 2015 a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Coinac împotriva

Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” cu privire la anularea ordinului de

concediere, repunerea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la

serviciu, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 19 mai 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de

apel depusă de Ivan Coinac și s-a menținut hotărîrea din 23 decembrie 2015 a

Judecătoriei Centru, mun.Chișinău.

La data de 15 iulie 2016, Ivan Coinac a declarat recurs împotriva deciziei din

19 mai 2016 a Curții de Apel Chișinău, solicitînd casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului s-a invocat că instanțele ierarhic inferioare au dat o

apreciere eronată atît probelor examinate în cadrul ședinței de judecată, cît și a

legislației în vigoare.

Menționează că, instanțele ierarhic inferioare nu au reținut argumentul său

precum că în baza procesului-verbal al ședinței operative din 10 noiembrie 2014 vina

sa în accidentul produs nu a fost stabilită.

Relevă că, concluziile grupurilor de lucru care au cercetat motivele derapării

vagoanelor sunt contradictorii, iar încălcările concrete pentru care a fost sancționat

2

disciplinar cu concedierea din funcția deținută, data comiterii acestora și care

încălcări concrete a comis, nu au fost indicate.

Opinează că, instanța de apel, contrar prevederilor art. 373 alin.(5) Cod de

procedură civilă, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în cererea de

apel. Soluțiile adoptate sunt insuficient motivate, adică, în opinia sa, persistă un viciu

fundamental în cadrul procedurilor care au afectat hotărîrile contestate.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 19 mai 2016, iar Ivan

Coinac a declarat recurs la data de 15 iulie 2016, ceea ce denotă că recursul este în

termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de Ivan Coinac, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ivan Coinac, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

3

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Ivan Coinac.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ivan Coinac împotriva deciziei

din 19 mai 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4