3ra-1518/16 — anularea certificatului de urbanism, anularea autorizației de construcție, anularea procesului verbal de recepție finală

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-1518/16

Judecător: V. Muntean

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: D. Manole, Ș. Niță, A. Bostan

Î N C H E I E R E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica” împotriva Primăriei or. Durlești, Întreprinderii Individuale

„Diana Crudu” privind anularea certificatului de urbanism, autorizației de

construcție, procesului-verbal de recepție finală, anularea dispoziției Primăriei or.

Durlești și obligarea creării zonei de protecție regulamentară,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” și a fost menținută

hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă

La 13 octombrie 2014, SA „Termocom” în procedura falimentului s-a adresat

cu o cerere de chemare în judecată către Primăria or. Durlești, ÎI „Diana Crudu”,

solicitînd anularea certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 151 din

14.09.2005, anularea autorizației de construcție nr. 461 din 21.02.2006, anularea

procesului-verbal de recepție finală nr. 307 din 27 iunie 2006, anularea dispoziției

Primăriei or. Durlești nr. 186 din 27 iunie 2006, și obligarea creării zonei de

protecție regulamentară (nu mai mică de 2 m) de la pereții construcției nr. 10/4 pînă

la conductele termice din str. Gr. Ureche, or. Durlești.

În motivarea acțiunii SA „Termocom” a indicat că, în urma unui control

efectuat de către reprezentanții SA „Termocom” în or. Durlești, s-a constatat faptul

că, pe str. Gr. Ureche 10/4, zona de protecție a rețelelor termice cu diametrul de 150

mm, este amplasat un Centru comercial ce aparține ÎI „Diana Crudu”. S-a stabilit că,

la baza edificării a stat certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 151 din 14

septembrie 2005, autorizația de construcție nr. 461 din 21 februarie 2006 și procesul-

verbal de recepție finală nr. 307 din 27 iunie 2006.

Indicat reclamantul că, la emiterea acestor acte, de către autoritatea publică

locală - Primăria or. Durlești, a fost ignorat totalmente faptul existenței în teren a

rețelelor termice ale SA „Termocom”. La emiterea acestor acte au fost admise

abateri de la Legea cu privire la energia termică și promovarea cogenerării, precum,

abateri de la Regulamentul cu privire la furnizarea și utilizarea energiei termice cât și

abateri de la Mormele și Regulile în Construcție.

Susține reclamantul că, Centrul comercial este amplasat în zona de protecție a

rețelelor termice ale SA „Termocom”, la o distanță de 0,8 m de la rețele, iar o parte

direct pe conducta termică, ceea ce exclude accesul reprezentanților și a tehnicii SA

,,Termocom” la rețelele inginerești magistrale.

Afirmă reclamantul că despre edificarea Centrului comercial din str. Gr. Ureche

10/4, în baza certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 151 din 14 septembrie

2005, autorizației de construcție nr. 461 din 21 februarie 2006 și procesului-verbal

de recepție finală nr. 307 din 27 iunie 2006, a aflat la data de 12 august 2014.

Mai indică că, la 20 august 2014, a expediat în adresa Primăriei or. Durlești o

cerere prealabilă prin care a solicitat anularea certificatului de urbanism pentru

proiectare nr. 151 din 14.09.2005, anularea autorizației de construcție nr. 461 din

21.02.2006, anularea procesului-verbal de recepție finală nr. 307 din 27 iunie 2006,

anularea dispoziției Primăriei or. Durlești nr. 186 din 27 iunie 2006, privind

construcția și darea în exploatare a Centrului comercial din str. Gr. Ureche 10/4, or.

Durlești, sau de a întreprinde măsurile în vederea înlăturării obiectului din zona de

protecție a rețelelor termice la o distanță regulamentară, însă, autoritatea publică

locală nu a examinat în termen cererea prealabilă și nu a dat un răspuns la aceasta.

Concluzionează reclamantul că, amplasarea obiectivului în zona de protecție a

rețelelor SA „Termocom” exclude accesul reprezentanților și a tehnicii SA

„Termocom” la rețelele inginerești și astfel se pune în pericol aprovizionarea

consumatorilor din or. Durlești cu agent termic. Mai mult, presiunea și temperatura

înaltă a apei din rețele prezintă un pericol înalt pentru viața și sănătatea oamenilor, și

proprietarii bunurilor pot cere despăgubiri în caz de avariere a traseului termic.

Solicită reclamantul SA „Termocom” în procedura falimentului, anularea

certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 151 din 14.09.2005, anularea

autorizației de construcție nr. 461 din 21.02.2006, anularea procesului-verbal de

recepție finală nr. 307 din 27.06.2006 în comun cu dispoziția Primăriei Durlești nr.

186 din 27.06.2006, privitor la construcția și darea în exploatare a Centrului

comercial din str. Gh. Ureche 10/4, or. Durlești și obligarea întreprinderii

Individuale „Diana Crudu” să creeze zona de protecție regulamentară (nu mai mică

de 2 m) de la pereții construcției cu nr. 10/4 pînă la conductele termice din str. Gh.

Ureche, or. Durlești.

Prin cererea nr. 79/2273 din 26 mai 2015, SA „CET nr. 2” din Chișinău a

solicitat înlocuirea reclamantului SA „Termocom” în procedura falimentului cu

succesorul ei în drepturi SA „CET nr. 2” din Chișinău, or, conform Legii nr. 188 din

28.09.2014 cu privire la unele măsuri referitor la procedura falimentului SA

„Termocom”, publicată în Monitorul Oficial nr. 310-312 din 10.10.2014, SA

„Centrala Electrică cu Termoficare nr.2” din Chișinău a devenit succesor de drepturi

și obligații al SA „Termocom” în procedura falimentului, preluînd subansamblul

funcțional ce ține de activitatea de producere, distribuție și furnizare a energiei

termice.

Ulterior, prin decizia Camerei Înregistrării de Stat privind înregistrarea

modificărilor din 16.06.2015, s-a decis înregistrarea și consemnarea în Registrul de

stat al persoanelor juridice a modificărilor în actele de constituire ale persoanei

juridice SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chișinău, indicînd la pct. 3

denumirea deplină a societății: Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16 noiembrie 2015,

cererea de chemare în judecată depusă de SA „Termoelectrica”, succesor a SA

„Termocom” în procedura falimentului, către Primăria or. Durlești, ÎI „Diana Crudu”

cu privire la anularea actelor administrative și obligarea creării zonei de protecție, a

fost respinsă ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripție.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2016, a fost respins apelul

declarat de SA „Termoelectrica” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău din 16 noiembrie 2015, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare

în judecată depusă de SA „Termoelectrica” către Primăria or. Durlești, ÎI „Diana

Crudu” privind anularea certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 151 din

14.09.2005, anularea autorizației de construcție nr. 461 din 21.02.2006, anularea

procesului-verbal de recepție finală nr. 307 din 27 iunie 2006, anularea dispoziției

Primăriei or. Durlești nr. 186 din 27 iunie 2006, și obligarea creării zonei de

protecție regulamentară (nu mai mică de 2 m) de la pereții construcției nr. 10/4 până

la conductele termice din str. Gr. Ureche, or. Durlești.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 12 august 2016, în termenul

prevăzut de lege, SA „Termoelectrica” a declarat recurs, solicitînd admiterea

recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2016 și a hotărîrii

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16 noiembrie 2015, cu pronunțarea unei noi

hotărîri de admitere integral a acțiunii înaintate.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît

instanța de apel cît și instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, au aplicat eronat

normele de drept material.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Termoelectrica” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta nu

a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate,

ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a

actelor judecătorești recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate

în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de SA „Termoelectrica” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Ion Druță