2ra-2300/16 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala

2ra-2300/16 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosar 2ra-2300/16

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, Judecător – C. Vâlan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău: Judecători – D. Manole, Șt. Niță, A. Bostan

Î N C H E I E R E

12 octombrie 2016 municipiul Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președinte, Judecător Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas

soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de

Ministerul Finanțelor,

în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

avocatul Panțîru Victor în interesele lui Anatol Mătăsaru împotriva Ministerului

Finanțelor și Procuraturii Generale, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor

Interne privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 18 iunie 2012, avocatul Panțîru Victor s-a adresat în instanță, în interesele

lui Anatol Mătăsaru, cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului

Finanțelor și Procuraturii Generale, solicitînd constatarea violării Convenției

Europene a Drepturilor Omului și anume art. 3, în sensul că reclamantul a fost

arestat, escortat și deținut în condiții inumane și degradante, a art. 5 alin. (1), în

sensul eliberării unui mandat de arest ilegal, fără a exista o „bănuială rezonabilă” că

reclamantul ar fi săvîrșit o infracțiune, a art. 5 alin. (3), în sensul lipsei motivării

încheierii de prelungire a mandatului de arest pe numele lui Mătăsaru Anatol,

obligarea Procuraturii Generale de a-și cere scuze în mod oficial și în mod public,

prin intermediul procurorului Igor Popa, în termen de 15 zile de la rămînerea

definitivă a hotărîrii instanței de judecată, recuperarea din contul Ministerului

Finanțelor în beneficiul lui Mătăsaru Anatol a prejudiciului moral în sumă de 180

000 lei, precum și a cheltuielilor de judecată . (f.d.3-6, vol. I)

În motivarea acțiunii reprezentantul reclamantului a indicat că la 10.07.2009

lui Mătăsaru Anatol, aflîndu-se sub învinuire pentru participare activă la dezordine

în masă din 07 aprilie 2009, Curtea de Apel Chișinău i-a schimbat măsura preventivă

aplicată în privința sa din arest la domiciliu în eliberarea provizorie sub control

judiciar cu restricțiile impuse de art. 191 alin. (1) CPP. În aceiași zi Gheorghe Vicol

1

a depus o plîngere împotriva lui Mătăsaru Anatol, precum și în anul 2007 l-ar fi bătut

și jefuit. Reclamantul a fost chemat în aceiași zi la Procuratura Generală pentru a-i

fi explicat dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău privind schimbarea măsurii

preventive în una mai blîndă, dar ieșind din Procuratură a fost reținut și escortat de

4 persoane îmbrăcate în civil, la Comisariatul de Poliție Orhei, fără a-i fi oferită vre-

o explicație sau motivată reținerea.

În Comisariatul de Poliție Orhei a fost întocmit procesul-verbal de reținere,

moment în care a aflat motivul reținerii, și anume, că este pornită cauza penală nr.

2009270220, privind bănuiala rezonabilă că la 04.11.2007, în jurul orei 18:00, pe

traseul de lîngă satul Zorile, r-nul Orhei reclamantul, împreună cu altă persoană, din

intenții huliganice i-a aplicat un șir de lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite

părți ale corpului lui Gheorghe Vicol, sustrăgîndu-i bunurile materiale, acesta

indicînd direct asupra sa ca persoană care a comis infracțiunea, și că în cazul dat

există suspiciuni rezonabile de a presupune că bănuitul Anatol Mătăsaru se va

sustrage de la urmărirea penală.

A menționat că la 13.07.2009 a fost reținut pentru 10 zile, iar la 17.07.2009

Curtea de Apel Chișinău a respins recursul avocatului său privind anularea încheierii

Judecătoriei Orhei din 13.07.2009 și eliberarea reclamantului.

La 18.07.2009 Judecătoria Orhei a prelungit mandatul de arest cu încă 20 de

zile, încheierea fiind menținută de Curtea de Apel Chișinău la 24.07.2009.

A menționat, că la 05.08.2009 instanța, care urma să judece fondul acuzării, a

decis eliberarea reclamantului pe durata examinării dosarului, astfel încît acesta a

fost reținut ilegal timp de 27 de zile, în condiții contrare standartelor impuse de art.

3 al CEDO.

În luna iulie 2009 dosarul penal a fost remis în instanța de judecată, ședința

preliminară fiind stabilită pentru 05.08.2009, în cadrul căreia a fost respins demersul

procurorului de aplicare a măsurii preventive de arest pe termen de 90 de zile.

La 10.11.2010 în privința reclamantului a fost pronunțată o sentință de achitare,

pe motiv că fapta prevăzută de art. 187 alin. (1) lit. b) și f) Cod penal nu a fost

săvîrșită de inculpat, sentința fiind menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 22 iunie 2011 și decizia Curții Supreme de Justiție din 23 decembrie 2011.

A menționat că în perioada deținerii sub arest nu a beneficiat de condiții

conform standartelor impuse de art. 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului,

or, nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori

degradante.

Drept urmare arestului ilegal și deținerii în condiții degradante la 07.01.2010 a

depus o plîngere la CtEDO referitor la violarea art. 3, art. 5 și art. 18 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, poziția Guvernului în acea cauză referindu-se la

neepuizarea căilor interne de restabilire a drepturilor încălcate.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 28 ianuarie 2013 a fost

atras în calitate de intervenient accesoriu de partea pîrîtului Ministerul Afacerilor

Interne al RM.

Prin cererea de concretizare a pretențiilor reclamantul a înaintat pretențiile

împotriva Ministerului Justiției, Procuraturii Generale și Ministerului Finanțelor,

intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne.

2

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 06 noiembrie 2015

acțiunea înaintată de avocatul Panțîru Victor în interesele lui Mătăsaru Anatol a fost

admisă în parte. S-a constatat violarea art. 3 al Convenției Europene a Drepturilor

Omului în sensul că Mătăsaru Anatol a fost arestat, escortat și deținut în condițiile

inumane și degradante. S-a constatat violarea art. 5 alin. (1) al Convenției Europene

a Drepturilor Omului în sensul eliberării unui mandat de arestare ilegal, fără a exista

o bănuială rezonabilă că Mătăsaru Anatol ar fi comis o infracțiune. S-a încasat în

beneficiul lui Mătăsaru Anatol din contul bugetului de stat, prin intermediul

Ministerului Finanțelor cu titlu de prejudiciu moral suma de 8000 lei. În rest,

acțiunea a fost respinsă ca fiind nefondată. (f.d.173, 176-180, vol. I)

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 09 noiembrie 2015 avocatul

Panțîru Victor, acționînd în interesele lui Mătăsaru Anatol a contestat-o cu apel,

solicitînd casarea acesteia în partea ce ține de mărirea prejudiciului moral,

respingerea cerinței de obligare a Procuraturii Generale de a-și prezenta scuze și

încasarea cheltuielilor de judecată, cu emiterea unei noi hotărîri în acestă parte de

admiterea a cerințelor integral. (f.d. 182, 207-209, vol. I)

Cu apel a contestat hotărîrea primei instanțe la 04 decembrie 2015 și

Ministerul Finanțelor, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău

din 06 noiembrie 2015 cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea reclamantului

să fie respinsă. (f.d. 184, 211-214, vol.I)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2016 a fost respins apelul

declarat de Ministerul Finanțelor și admis apelul declarat de avocatul Panțîru Victor,

care a acționat în interesele lui Anatol Mătăsaru. A fost modificată hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 06 noiembrie 2015, în sensul majorării

cuantumului sumei dispuse spre încasare cu titlu de prejudiciu moral. S-a încasat din

contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui

Mătăsaru Anatol prejudiciul moral în mărime de 40 000 lei. În rest, hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 06 noiembrie 2015 s-a menținut. (f.d. 4-17,

vol. II)

În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că la 10.07.2009 Mătăsaru

Anatol a fost reținut de către colaboratorii de poliție din cadrul Comisariatului de

Poliție Orhei și ulterior ținut sub arest 27 zile, pe motiv că în cadrul urmăririi penale

în cauza penală nr. 2009270220 au fost obținute probe, din care rezultă o bănuială

rezonabilă precum că la 04.11.2007, în jurul orei 18:00, pe traseul de lîngă satul

Zorile, r-nul Orhei, acesta, împreună cu o altă persoană, din intenții huliganice i-a

aplicat un șir de lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului lui

Gheorghe Vicol, sustrăgîndu-i bunurile materiale, iar partea vătămată Gheorghe

Vicol a indicat direct că reclamantul a săvîrșit această infracțiune, precum și că există

temeiuri rezonabile de a presupune că bănuitul Mătăsaru Anatol se va sustrage de la

urmărirea penală. Prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10

noiembrie 2010, pronunțată în cauza penală nr. 1-100/10, Mătăsaru Anatol a fost

achitat de sub învinuire de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit.

b) și f) Cod penal pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat. Sentința primei

instanța a fost menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2011 și

decizia Curții Supreme de Justiție din 23 decembrie 2011.

3

Reieșind din prevederile Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, s-a dedus faptul că autoritățile

abilitate ale statului au sarcina pozitivă de a asigura persoanelor deținute în

instituțiile de detenție condiții de deținere adecvate în vederea asigurării dreptului la

viață și la integritate fizică și psihică, precum și în scopul preîntîmpinării unui

tratament inuman și degradant. Astfel, instanța de apel a reținut că Anatol Mătăsaru

a afirmat, iar nici unul din participanții la proces nu au negat că acesta a fost deținut

într-o celulă cu dimensiunile 180 cm x 315 cm împreună cu alți doi deținuți, astfel

încît fiecărui deținut îi revenea cîte 1,57 cm, constatare făcută prin prisma art. 123

alin. (6) CPC.

Odată ce este notoriu că condițiile de detenție în IDP al CP Orhei nu corespund

condițiilor acceptabile – contrariul nefiind probat de intimați, în speță a avut loc o

violare a art. 3 al CEDO, concluzie la care just a ajuns și instanța de fond. În același

timp, instanța de apel a reținut că odată cu constatarea pe cale judecătorească, prin

sentință irevocabilă, a ilegalității atragerii reclamantului la răspundere penală și,

subsecvent, a ilegalității prin prisma art. 5 al CEDO a reținerii acestuia, a avut loc

încălcarea normei date, condiție ce nu a fost combătută de pîrîți-intimați.

Este cert că odată ce Mătăsaru Anatol a fost supus unei măsuri preventive în

formă de reținere/arest, acest fapt constituie o restricție în privința dreptului

reclamantului-apelant la libera circulație, astfel încît întreaga procedură urmează a

fi realizată conform principiilor nominalizate.

Astfel, odată ce Anatol Mătăsaru a fost supus detenției în condițiile apreciate

de CtEDO ca fiind inumane și degradante, măsura aplicată în privința acestuia fiind

contrară elementelor triplului test instituit de instanța europeană, este cert că acest

fapt cauzează suferințe psihice reclamantului generate de limitarea drepturilor sale

și de încălcarea acestora, ceea ce a generat, în mod inevitabil, suportarea unor

frustări, a inceritudinii și neliniștii ce nu pot fi compensate doar prin simpla

constatare a unei violări.

Întru aprecierea întinderii compensației prejudiciului moral cauzat lui Anatol

Mătăsaru, instanța a reținut că acesta a fost deținut timp de 27 zile într-o celulă, ce

nu corespunde exigențelor legale, astfel încît a existat circumstanțe de a conchide că

detenția era una inumană și degradantă, s-a produs în calitate de măsură preventivă

în cadrul unei cauze penale de învinuire a inculpatului, pentru care acesta a fost

achitat irevocabil. Instanța a mai reținut că deși Mătăsaru Anatol a fost recunoscut

culpabil pentru acțiunile de dezordine în masă, prevăzute de art. 285 alin. (3) Cod

penal, această învinuire nu a condiționat arestarea reclamantului, acesta fiind arestat

pe capătul de învinuire, care ulterior nu s-a confirmat. Circumstanțele cauzei a

determinat instanța de a reevalua mărimea compensației pentru suferințele morale

suportate de reclamant în cuantum de 40 000 lei, a cîte 1481 lei pentru fiecare zi de

detenție, care s-a produs în baza unui mandat de arestare eliberat ilegal și deținut în

condiții inumane și degradante. Iar suma de 180 000 lei pretinsă de reclamanta a fost

considerată excesivă.

Referitor la cerința lui Anatol Mătăsaru de compensare a cheltuielilor de

judecată, instanța de apel cît și instanța de fond au apreciat că nu este în drept să

4

dispună compensarea unor cheltuieli de judecată ce nu au fost suportate de fapt,

adică nu sunt reale, în condițiile în care există incertitudinea vis-a-vis de faptul dacă

acestea vor fi supotate pe viitor sau nu.

Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, Ministerul Finanțelor a declarat

recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii. (f.d. 20-24, vol. II)

În motivarea recursului a invocat că instanțele ierarhic inferioare au interpretat

eronat dispozițiile art. 1405 Cod civil și art. 6 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Referitor la afirmațiile instanțelor ierarhic inferioare că au fost încălcate

prevederile art. 3 și art. 5 al Convenției, le consideră neîntemeiate și lipsite de probe

pertinente, or, în lipsa unor pretenții întemeiate de ordin material, Ministerul

Finanțelor nu poate fi impus la compensarea prejudiciului referitor la pretențiile

privind recunoașterea condițiilor inumane și degradante de detenție a lui Anatol

Mătăsaru.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 19 aprilie 2016, a fost expediată în adresa recurentului Ministerul Finanțelor, prin

intermediul oficiului poștal cu scrisoare de însoțire nr. 6569 din 20 iunie 2016, însă

confirmarea recepționării nu este la materialele cauzei. (f. d. 18, vol. II)

În condițiile descrise instanța de recurs consideră că cererea de recurs din 09

august 2016 este depusă în termen.

Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de

recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge

la concluzia că recursul declarat de către Ministerul Finanțelor nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de

ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În speță, Colegiul menționează că recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o

apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal

invocă recurentul și respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or

recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia

ei în fapt.

Dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului

de recurs, determinând cazurile concrete în prezența cărora se consideră că normele

de drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul

5

exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procedural, verificând-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiași articol stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.

433 CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin

prisma normelor legale ce reglementează relațiile dintre părți, ținînd cont de actele

anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Ministerul Finanțelor împotriva

hotărîrii primei instanțe și a deciziei instanței de apel nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Finanțelor împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2016, în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de către avocatul Panțăru Victor în interesele lui Anatol

Mătăsaru împotriva Ministerului Finanțelor și Procuraturii Generale, intervenient

accesoriu Ministerul Afacerilor Interne privind repararea prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor

judecătorești.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

6