2ra-1122/19 — constatarea incalcarii drepturilor si libertatilor garantate de art.3, 5 CEDO, repararea prejudiciului material si moral

2ra-1122/19 — constatarea incalcarii drepturilor si libertatilor garantate de art.3, 5 CEDO, repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1122/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Jomiru-Niculiță)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I. Secrieru, I. Țurcan, V. Cotorobai)

D E C I Z I E

02 octombrie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Anatol Mătăsaru, reprezentat de avocatul

Victor Panțîru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Anatol

Mătăsaru împotriva lui Viorel Chirtoacă, Ghenadie Floreac, Alexandru Mocanu,

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne și

Ministerului Finanțelor privind constatarea încălcării art. 3 și 5 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și repararea prejudiciului material

și moral,

împotriva deciziei din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 07 aprilie 2015 Anatol Mătăsaru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Viorel Chirtoacă, Ghenadie Floreac, Alexandru Mocanu,

Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Finanțelor cu privire la constatarea

încălcării art. 3 și 5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că la 08 aprilie 2009 Ghenadie

Floreac, Viorel Chirtoacă și Alexandru Mocanu au încălcat grav cerințele art.3 și 5

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ale art. 24 alin. (2)

din Constituția Republicii Moldova și ale art. 1, 2 pct. 2) și 4), 12 pct. 1), 14 și 15

din Legea nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 cu privire la poliție.

A menționat că, persoanele enunțate au încălcat obligațiunile de serviciu și,

anume, să-și desfășoare activitatea pe baza respectării stricte a legilor, să protejeze

viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, să nu supună pe nimeni la torturi, să poarte

responsabilitate personală pentru realizarea întocmai a atribuțiilor de serviciu, să

răspundă de respectarea principiilor ce guvernează conduita polițistului, a

1

legislației în domeniul drepturilor omului, a legislației procesual-penale și a altor

acte normative ce reglementează activitatea de serviciu.

A susținut că, Ghenadie Florea, acționând cu titlu oficial ca persoană ce

reprezintă Ministerul Afacerilor Interne, în coparticipație cu colegii săi de serviciu

și anume, Viorel Chirtoacă și Alexandru Mocanu, l-au reținut, acționând în mod

ilegal și abuziv față de el.

A afirmat că, a depus plângere cu privire la acțiunile abuzive ale persoanelor

enunțate, fiind inițiată cauza penală nr. 2009018204 pe numele acestora.

Prin sentința irevocabilă din 04 mai 2011 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

Viorel Chirtoacă, Ghenadie Floreac și Alexandru Mocanu au fost recunoscuți

vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(2) lit.a) din Codul

penal, acțiunea civilă a sa fiind admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

să se expună instanța contencioasă.

A susținut că, prin acțiunile pârâților i-a fost cauzat atît prejudiciu material, cît

și prejudiciu moral, fiindu-i încălcat dreptul la libertate și siguranță, drept garantat

de art.5 din Convenție și art.25 din Constituția Republicii Moldova.

A mai indicat că, în momentul reținerii, pârâții au aplicat față de el, fără careva

temei, forța fizică, în acest mod atentând la integritatea fizică și sănătatea sa, iar în

urma acestor acțiuni ilegale a fost nevoit să treacă un tratament și să administreze

anumite medicamente pentru a se reface din punct de vedere fizic.

A invocat că, în același timp, umilințele, la care a fost supus de către pârâți, i-

au cauzat suferințe fizice prin inducerea unei stări de incertitudine asupra vieții și

sănătății sale. Or, în momentul reținerii nu a fost informat despre motivul reținerii

și de către cine este reținut, fără a-i fi comunicat unde urmează să fie dus.

Incertitudinea asupra integrității sale a fost accentuată de lipsa comunicării

motivelor reținerii or, la acel moment nu avea de unde să cunoască dacă era reținut

sau sechestrat.

A relatat că, conform extraselor din fișele medicale nr. 3 din 03 februarie 2011

și nr. 2 din 09 februarie 2012, starea sa este în corelare cu evenimentele

traumatizante, prin care a trecut.

A menționat că, suma, care urmează să-i fie achitată drept compensație pentru

prejudiciul moral suferit, constituie 10 000 euro.

Referitor la prejudiciul material, a indicat că, acesta constă din cheltuieli ce țin

de procurarea anumitor medicamente în sumă de 15 000 de lei și cheltuieli ce țin

de recuperarea sănătății, pe care urmează să le suporte pentru o perioadă de cel

puțin 5 ani, cîte 18 zile pe an, pentru a-și recăpăta pe cît este posibil starea sănătății

avută anterior reținerii, în sumă de 30 000 de lei.

A considerat că, în aceeași măsură, pârâții urmează să acopere cheltuielile

suportate pentru reprezentarea intereselor sale în fața organului de urmărire penală,

a instanței penale și a instanței civile, pe care le estimează la suma de 35 000 de lei.

A solicitat constatarea violării art.3 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului în sensul arestării și escortării în condiții inumane și

degradante, constatarea violării art. 5 din Convenție în sensul reținerii fără un

temei legal și încasarea, în mod solidar, de la pârâți a sumei de 10 000 de euro, cu

titlu de prejudiciu moral, a sumei de 30 000 de lei, cu titlu de prejudiciu material și

a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 35 000 de lei.

2

Prin hotărârea din 18 noiembrie 2015 a Judecătoarei Botanica, mun. Chișinău

acțiunea depusă de către Anatol Mătăsaru a fost admisă parțial, a fost constatată

violarea art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului în

sensul că, Anatol Mătăsaru a fost arestat și escortat în condiții inumane și

degradante, a fost constatată violarea art. 5 din Convenție în sensul că, Anatol

Mătăsaru a fost reținut fără temei legal, și au fost încasate din bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul lui Anatol Mătăsaru suma de

7000 euro convertiți în lei moldovenești la momentul executării hotărârii, cu titlu

de prejudiciu moral și suma de 6000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică.

În rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 09 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău au fost admise

apelurile declarate de către Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Finanțelor, a

fost casată integral hotărârea primei instanțe și a fost restituită cauza spre

rejudecare în prima instanță conform competenței jurisdicționale la Judecătoria

Rîșcani, mun.Chișinău.

Prin încheierea protocolară din 03 noiembrie 2017 a Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău a fost atras în proces Ministerul Justiției în calitate de copârât.

Prin hotărârea din 01 martie 2018 a Judecătoarei Chișinău, sediul Rîșcani

acțiunea depusă de către Anatol Mătăsaru a fost admisă parțial și au fost încasate

din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Anatol

Mătăsaru suma de 30 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și suma de 6000 de

lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Ministerul Justiției a Republicii Moldova.

S-a admis apelul declarat de Anatol Mătăsaru, reprezentat de avocatul Victor

Panțîru și s-a modificat hotărârea primei instanțe prin majorarea cuantumului

prejudiciului moral de la 30 000 de lei până la 60 000 de lei, în rest apelul s-a

respins.

Prin decizia din 18 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-au admis

recursurile declarate de către Anatol Mătăsaru, reprezentat de avocatul Victor

Panțîru și Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

S-a casat integral decizia din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Anatol Mătăsaru împotriva

lui Viorel Chirtoacă, Ghenadie Floreac, Alexandru Mocanu, Ministerului Justiției,

Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Finanțelor cu privire constatarea

încălcării art. 3 și 5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și repararea prejudiciului material și moral, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de avocatul Victor Panțîru în numele și interesele lui Mătăsaru Anatol.

S-a admis apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

S-a casat încheierea protocolară a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 21

decembrie 2017, privind atragerea în calitate de copârât a Ministerului Justiției al

Republicii Moldova.

3

S-a casat integral hotărârea din 01 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani cu pronunțarea unei hotărîri noi prin care cererea de chemare în judecată

depusă de către Anatol Mătăsaru împotriva lui Viorel Chirtoacă, Ghenadie Floreac,

Alexandru Mocanu, Ministerului Justiției, Ministerului Afacerilor Interne și

Ministerului Finanțelor cu privire constatarea încălcării art. 3 și 5 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și repararea prejudiciului material

și moral, s-a respins integral, ca fiind nefondată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că în temeiul art. 359

alin. (2) Cod de procedură civilă, încheierea protocolară a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani din 21 decembrie 2017 privind atragerea în calitate de copârât a

Ministerului Justiției urmează a fi anulată, aceasta constituind un act judecătoresc

exercitat în lipsa cadrului legal, contrar principiilor de bază a legislației procesual-

civile, reprezentând un act judiciar defectuos or, potrivit materialelor cauzei

reclamantul nu a înaintat pretenții față de această autoritate, deoarece nu există o

cerere de chemare în judecată, de concretizare, modificare sau mărire a

cuantumului pretențiilor, cum nu există un act procedural care să corespundă

exigențelor art. art.166 și 167 Cod de procedură civilă, față de această autoritate.

Instanța de judecată, din oficiu, la propria opțiune și dorință, în lipsa unei cereri de

chemare în judecată formulată și înaintată potrivit regulilor prevăzute de normele

procedurii civile corespunzătoare, nu este în drept să introducă în proces pârâți,

momentul respectiv fiind o încălcare directă a principiului disponibilității părților

consfințit și garantat de art. 27 Cod de procedură civilă, cum și a principiului

contradictorialității și egalității părților în drepturile procedurale, garantat și

consfințit de art. 26 Cod de procedură civilă.

A reținut că pîrîții, Chirtoacă Viorel, Floreac Ghenadie și Mocanu Alexandru

nu pot constitui subiecți de răspundere civilă în actuala pricină, deoarece ultimii nu

au acționat în coraport cu reclamantul Anatol Mătăsaru în calitate de persoane

private sau particulare, ci au acționat în calitate de reprezentanți ai statului

exercitînd atribuțiilor de serviciu și pentru acțiunile lor urmează să poartă

răspundere statul, prin intermediul organelor prevăzute de Legea nr. 1545 din 25

februarie 1998, adică Ministerul Justiției.

Aceiași situație se constată și în privința pârâților/intimați Ministerul

Afacerilor Interne și Ministerul Finanțelor. Aceste două autorități la fel nu sunt

subiecții prevăzuți de lege, față de care o persoană ce a avut de suferit în cadrul

unui proces penal în rezultatul acțiunilor reprezentanților statului, comise în

exercitarea atribuțiilor funcționale, deoarece legea materială, clar și concret indică

autoritatea, care reprezintă statul în asemenea litigii civile, aceasta fiind Ministerul

Justiției, față de care, însă, reclamantul/apelant Anatol Mătăsaru nu a înaintat

pretenții și nu a sesizat în acest sens instanța de judecată cu o cerere de chemare în

judecată, întocmită și formulată potrivit regulilor impuse de lege.

A stabilit, că acțiunea civilă înaintată de Anatol Mătăsaru urmează a fi

respinsă în întregime, deoarece a fost înaintată către pârâții necorespunzători.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 22 aprilie 2019 Anatol

Mătăsaru, reprezentat de avocatul Victor Panțîru, a declarat recurs împotriva

deciziei din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea parțială

a hotărîrii instanței de fond, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu

emiterea unei decizii privind admiterea integrală a cererii de chemare în judecată.

4

În motivarea recursului a indicat dezacordul cu hotărîrile adoptate de instanțele

ierarhic inferioare și a menționat că instanța de apel a interpretat eronat legea în

ceea ce privește aplicarea art.62 Cod de procedură civilă or, potrivit alin. (2) art.62

Cod de procedură civilă, prevede că în urma constatării temeiurilor coparticipării

procesuale obligatorii, instanța judecătorească va înștiința din oficiu sau la cererea

participanților la proces, pe toți coreclamanții și copîrîții despre posibilitatea de a

interveni în proces. Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea

participantului la proces privind înștiințarea coparticipantului poate fi atacată odată

cu fondul cauzei. Astfel, încheierea din 21 decembrie 2017 prin care a fost atras în

calitate de copîrît Ministerul Justiției este una legală și întemeiată or, instanța poate

din oficiu să atragă ca copîrît doar dacă reclamantul acceptă, iar dacă acesta nu

acceptă instanța poate doar să înștiințeze copîrîtul. În ședința de judecată

reprezentantul reclamantului a declarat că este de acord pentru a fi atras în proces

Ministerul Justiției și chiar a solicitat acest fapt, verbal.

A susținut că referitor la prejudiciul moral adus recurentului, ținînd cont de

drepturile încălcate și de consecințele care au urmat, suma de 8000 de euro ar

trebui să fie o sumă reper. Dar în circumstanțele de fapt din cauza dată, intimații au

admis acțiuni și fapte mult mai grave decît în speța Brega c.Moldovei, iar suma

potrivită care urmează să fie achitată recurentului drept compensație pentru

prejudiciul moral suferit constituie 10 000 de euro, anume această sumă ar veni să

restabilească drepturile încălcate și să compenseze suferințele inestimabile,

anxietatea și stresul suferit de recurent și sub nici o formă această sumă nu poate fi

percepută drept îmbogățire or, recurentul ar accepta o altă soluție decît cea

pecuniară de restabilire a drepturilor încălcate dacă ar exista.

A indicat că referitor la prejudiciul material, care constă din procurarea

medicamentelor în sumă de 15 000 de lei și cheltuieli ce țin de recuperarea

sănătății pe care recurentul urmează să le efectueze pentru o perioadă de cel puțin 5

ani, recurentul solicită încasarea sumei de 30 000 lei, care este o sumă mai mult

decît rezonabilă. Ținînd cont de perioada de timp îndelungată a procedurilor, care

au durat mai bine de patru ani, bonurile fiscale ce ar proba procurarea

medicamentelor nu pot fi prezentate din motive obiective, unele din ele s-au

pierdut, altele fiind printate pe hîrtie termosensibilă, s-au șters.

Cît privește încasarea cheltuielilor de asistență juridică a susținut că, urmează a

fi încasată suma de 35 000 de lei, care se compune din 20 000 de lei pentru

reprezentarea în fața procedurilor penale și suma de 15 000 de lei în fața instanțelor

ce examinează litigiul în cauză or, această sumă nu este exagerată și este în

conformitate cu Recomandarea Baroului.

A menționat că despăgubirea solicitată urmează a fi achitată de către

Ministerul Finanțelor al RM conform prevederilor art. 131 a Legii nr.1545, care

stabilește procedura de compensare a prejudiciului în baza hotărîrilor de judecată

irevocabile. Această rezultă și din faptul că Ministerul Afacerilor Interne nu are

constituit nici un fond pentru situații de acest gen, dar nici linie bugetară nu este

prevăzută în bugetul Ministerului Afacerilor Interne pentru despăgubirea celor ce

au avut de suferit de pe urma acțiunilor ilegale ale colaboratorilor de poliție. Mai

mult, atît Ministerul Afacerilor Interne cît și Ministerul Finanțelor se pot adresa în

ordine de regres față de intimați.

5

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 21 februarie 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces conform

scrisorii de însoțire la 22 martie 2019 (f.d. 185, vol.II), astfel, recursul declarat de

Anatol Mătăsaru, reprezentat de avocatul Victor Panțîru, la 22 aprilie 2019 se

consideră a fi depus în termen.

Prin încheierea din 26 iunie 2019 a Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de Anatol

Mătăsaru, reprezentat de avocatul Victor Panțîru, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii

atacate, fără a administra noi dovezi.

Potrivit prevederilor art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să

caseze decizia instanței de apel și să mențină hotărîrea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (3) din Cod de procedură civilă, în urma

examinării recursului, instanța de recurs emite o decizie care rămâne irevocabilă

din momentul emiterii. Decizia se consideră a fi emisă din momentul plasării

acesteia pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Examinând și analizând argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu

materialele dosarului și prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Anatol Mătăsaru, reprezentat de avocatul Victor Panțîru, urmează a fi

admis cu casarea deciziei din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

menținerea hotărîrii din 01 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din

considerentele ce urmează.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recursului, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În conformitate cu art.432 alin. (2), (4) Cod de procedură civilă, se consideră

că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

6

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel.

Conform art. 121 Cod de procedură civilă, instanța judecătorească reține spre

examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la

îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe,

importante pentru soluționarea justă a cazului.

Conform art. 130 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală,

completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă

prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei.

Astfel, după cum atestă materialele cauzei, cu certitudine s-a stabilit că la 07

aprilie 2015, Anatol Mătăsaru, reprezentat de avocatul Victor Panțîru a depus

cererea de chemare în judecată împotriva lui Viorel Chirtoacă, Ghenadie Floreac,

Alexandru Mocanu, Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Finanțelor cu

privire la constatarea violării art.3 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului în sensul arestării și escortării în condiții inumane și

degradante, constatarea violării art. 5 din Convenție în sensul reținerii fără un

temei legal și încasarea, în mod solidar, de la pârâți a sumei de 10 000 de euro, cu

titlu de prejudiciu moral, a sumei de 30 000 de lei, cu titlu de prejudiciu material și

a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 35 000 de lei.

Prin încheierea protocolară din 03 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani a fost atras în proces Ministerul Justiției al Republicii Moldova în

calitate de copârât.

Instanța de recurs remarcă că, prima instanța, a ajuns la concluzia temeiniciei

parțiale a acțiunii și au fost încasate din bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Anatol Mătăsaru suma de 30 000 de lei, cu

titlu de prejudiciu moral și suma de 6000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică.

În rest acțiunea a fost respinsă.

La rândul său, Curtea de Apel Chișinău, fiind învestită cu judecarea prezentei

cauze, a hotărât că pretențiile înaintate de Anatol Mătăsaru sunt neîntemeiate, a

casat încheierea protocolară a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 21

decembrie 2017, privind atragerea în calitate de copârât a Ministerului Justiției al

7

Republicii Moldova și a casat integral hotărârea din 01 martie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani cu pronunțarea unei hotărîri noi prin care cererea de

chemare în judecată a depusă de către Anatol Mătăsaru împotriva lui Viorel

Chirtoacă, Ghenadie Floreac, Alexandru Mocanu, Ministerului Justiției,

Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Finanțelor cu privire constatarea

încălcării art. 3 și 5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și repararea prejudiciului material și moral, s-a respins integral, ca fiind nefondată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră concluziile instanței de apel neîntemeiate, rezultate

din aprecierea incorectă a circumstanțelor pricinii, fapt care constituie temei de

casare a deciziei pronunțate și menținere a hotărîrii primei instanțe din

următoarele.

La caz, este incident și art. 25 alin. (1) Cod de procedură civilă, care prevede

că instanța trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile

părților și intervenienților, depozițiile martorilor, concluziile expertului,

consultațiile și explicațiile specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze

probele materiale, să audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările

video, să emită hotărârea numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor

cercetate și verificate în ședință de judecată.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că, Anatol

Mătăsaru pretinde constatarea violării art.3 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului în sensul arestării și escortării în condiții inumane și

degradante, constatarea violării art. 5 din Convenție în sensul reținerii fără un

temei legal și încasarea, în mod solidar, de la pârâții Viorel Chirtoacă, Ghenadie

Floreac, Alexandru Mocanu, Ministerului Justiției, Ministerului Afacerilor Interne

și Ministerului Finanțelor a sumei de 10 000 de euro, cu titlu de prejudiciu moral, a

sumei de 30 000 de lei, cu titlu de prejudiciu material și a cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 35 000 de lei.

Astfel, s-a constatat că prin sentința din 04 mai 2011 a Judecătoriei Centru,

mun.Chișinău, menținută prin decizia din 10 decembrie 2013 a Curții Supreme de

Justiție, pîrîții Ghenadie Floreac, Viorel Chirtoacă și Alexandru Mocanu au fost

condamnați în baza art.328 alin. (2), lit.a) Cod penal, pentru faptul că la 08 aprilie

2009, fiind persoane cu funcție de răspundere în virtutea prevederilor art. 123 Cod

penal, îndeplinînd obligațiunile funcționale au încălcat grav prevederile art. 3

CEDO, art. 24 alin. (2) din Constituția RM, art.art. 1, 2 pct.2), 4), 12 pct.1), 14, 15

a Legii cu privire la poliție 416 din 18 decembrie 1990, intenționat au comis

excesul de putere, fiind condamnați la închisoare pe un termen de trei ani pentru

Ghenadie Floreac și la doi ani de închisoare pentru Viorel Chirtoacă și Alexandru

Mocanu, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în cadrul MAI pe o perioadă de

un an pentru fiecare. Totodată, în baza art. 90 Cod de procedură penală, a fost

dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de

un an (f.d.12-17; 8-11, vol.I).

Potrivit constatărilor din conținutul sentinței din 04 mai 2011 a Judecătoriei

Centru, mun.Chișinău, menținută prin decizia din 10 decembrie 2013 a Curții

Supreme de Justiție, că în timpul reținerii lui Anatol Mătăsaru și după reținerea lui,

cînd ultimul deja era mobilizat, fiind transportat cu automobilul la Comisariatul

General de Poliție, inculpații i-au aplicat multiple lovituri în cap și în diferite părți

8

ale corpului, cauzîndu-i vătămări corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă

durată, astfel infracțiunea comisă de către pîrîți a fost comisă cu încălcarea inclusiv

a cerințelor art. 3 CEDO, potrivit căruia nimeni nu poate fi supus torturilor sau

tratamentelor inumane ori degradant. Astfel, în cauza penală instanța a stabilit cu

certitudine violarea art.3 CEDO, în sensul în care reclamantului i-a fost aplicată

forța fizică cînd a fost arestat și escortat în condiții inumane și degradante de către

colaboratorii de poliție.

Totodată, instanța de judecată la examinarea cauzei penale a constatat și

violarea prevederilor art. 5 alin. (1) CEDO în sensul reținerii lui Anatol Mătăsaru

fără un temei legal, fiind reținut și lipsit de libertate fără voia sa, în afara unei

prevederi legale, ori a unui act ce justifică acțiunile pîrîților.

Prin urmare, cele relatate în ansamblu denotă incontestabil faptul că, Anatol

Mătăsaru este în drept de a pretinde despăgubiri cu titlu de compensații pentru

prejudiciul material și moral, inclusiv să solicite costuri și cheltuieli judiciare.

Drept relevante pentru judecarea cauzei sunt prevederile art. 1422 alin. (3) Cod

civil (redacția legii în vigoare pănă la 01.03.2019) reparația prejudiciului moral se

face și în lipsa vinovăției autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este

cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare

ilegală a arestului preventiv sau a declarației scrise de a nu părăsi localitatea,

aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului, muncii

neremunerate în folosul comunității și în alte cazuri prevăzute de lege.

Prin prisma art. 1423 Cod civil (redacția legii în vigoare pănă la 01.03.2019),

mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate

persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă

vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare

poate aduce satisfacție persoanei vătămate, caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al

persoanei vătămate.

În acest context, coroborând normele legale enunțate cu circumstanțele

stabilite prin materialele anexate la dosar, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că prima

instanță, corect a apreciat temeinicia acțiunii, și corect a determinat mărimea

compensației pentru prejudiciul moral cauzat lui Anatol Mătăsaru, ca urmare a

aplicării violenței fizice, fapt ce se confirmă prin extrasul din fișa medicală nr.1198

din 03 februarie 2011 și nr.1198 din 09 februarie 2012 (f.d.18-22, vol.I).

Astfel, după cum a reținut și instanța de fond, unul din criteriile orientative

generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că

indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire.

În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, acest

criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție

echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, iar cuantumul despăgubirilor trebuie în

așa fel stabilit, încât să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici

sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru

victime.

9

Art. 13 din Convenție, consfințește dreptul la un remediu efectiv și prevede că

orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de Convenție au fost

încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci

cnd încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor

lor oficiale.

Raportînd la prevederile art. 13 din Convenție, se reține că persoana deținută

în cazul în care se consideră victimă a unei violări a drepturilor sale prevăzute de

art. 3, 5 din Convenție este în drept să se adreseze cu cerere în instanțele

judecătorești naționale și să solicite despăgubire cu titlu de compensații pentru

prejudiciul material și moral, inclusiv costuri și cheltuieli judiciare. Instanțele de

judecată urmează să primească cererea cu privire la despăgubire și să o soluționeze

conform procedurii civile aplicînd direct prevederile Convenției Europene și

jurisprudența Curții Europene.

Astfel, fiind constatată violarea prevederilor art.3, 5 din Convenție, prin

sentința Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 04 mai 2011, rămasă în vigoare la

10 decembrie 2013, reclamantul s-a folosit de remediile naționale pentru a solicita

despăgubiri cu titlu de compensații care conform jurisprudenței Curții Europene

constă din prejudicii materiale, morale, costuri și cheltuieli.

Din studiul înscrisurilor anexate la dosar rezultă incontestabil faptul că, lui

Anatol Mătăsaru i-au fost cauzate suferințe psihice, prin urmare, apreciind în

ansamblu circumstanțele cauzei și având în vedere principiile compensării

echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, natura dreptului lezat, caracterul și

gravitatea suferințelor suportate, instanța de recurs constată existența motivelor

întemeiate de a acorda cuantumul prejudiciului moral stabilit de către prima

instanță la suma de 30 000 de lei, care, în opinia instanței de recurs poate fi

considerată ca o compensare ce ar aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate,

Anatol Mătăsaru.

Totodată, este de observat că mărimea compensației solicitate spre încasare de

către Anatol Mătăsaru cu titlu de repararea prejudiciului moral în sumă de 10 000

de euro, este una excesivă, motiv din care nu poate fi satisfăcută integral or,

potrivit jurisprudenței Curții Europene, instanțele judecătorești naționale vor putea

acorda cu titlu de prejudiciu moral, pentru violarea art. 3, 5 din Convenție,

compensații care urmează a fi plătite în lei moldovenești și anume: violarea art.3

din Convenție – 3000 – 5000 euro, sau în dependență de caz poate fi majorată, și

pentru violarea art. 5 din Convenție – 600 – 30 000 euro.

Subsecvent, cu referire la solicitarea privind încasarea sumei de 35 000 de lei

cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică, Colegiul conchide că prima instanță

corect a admis parțial această pretenție.

Conform art. 96 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut cîștig de

cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale,

necesare și rezonabile.

Art. 96 alin. (11) Cod de procedură civilă, prevede că cheltuielile menționate

la alin. (1) se compensează părții care a avut cîștig de cauză dacă aceasta a fost

reprezentată în judecată de un avocat.

Astfel, conform normelor de drept procesual civil național, cît și unei

jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, o

10

despăgubire a cheltuielilor de judecată pentru asistență juridică poate fi acordată

doar în cazul cînd acestea sunt necesare, reale și rezonabile.

Instanța de recurs menționează că reclamantul Anatol Mătăsaru pe parcursul

examinării prezentei cauze, a fost reprezentat de către avocatul Victor Panțîru, în

baza mandatului avocatul MA 0328849 din 12 martie 2015 (f.d.3, vol.I), însă pe

parcursul examinării cauzei reclamantul Anatol Mătăsaru nu a prezentat ordin de

plată în confirmarea achitării serviciilor juridice în mărime de 35 000 de lei.

Prin urmare, raportând cele descrise la dispozițiile normelor legale citate supra

și principiile CEDO, instanța de recurs consideră că prima instanță corect a acordat

suma de 6 000 de lei pentru cheltuielile suportate la examinarea cauzei penale și

pentru examinarea cauzei civile, or, cheltuielile de judecată pentru acordarea

asistenței juridice în cadrul dosarului penal și în prezenta cauză în mărime de

35 000 de lei, nu au fost confirmate.

În rest cerințele reclamantului Anatol Mătăsaru privind repararea prejudiciului

material, corect au fost respinse, deoarece sunt nejustificate și lipsite de suport

probator.

Colegiul lărgit consideră că concluziile instanței de apel, expuse în decizie,

sunt neîntemeiate și constituie temei de casare a acesteia, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în conformitate cu

prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat

persoanei fizice sau juridice în urma:

a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest,

de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere

penală;

b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă

neremunerată în folosul comunității;

c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a

percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau

suspendării ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură

care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice;

d) supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale ilegale

sau aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către instanța de judecată;

e) efectuării măsurilor speciale de investigații cu încălcarea prevederilor

legislației;

f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a

ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare.

Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu

funcție de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură și din

instanțele judecătorești.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, cauzele cu privire la

repararea prejudiciului material și moral se examinează în conformitate cu normele

11

de procedură civilă în vigoare. Organul care reprezintă statul în instanța de

judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiției.

Cererea de chemare în judecată privind repararea prejudiciului se depune în

termen de 3 ani de la data apariției dreptului la repararea prejudiciului.

Conform art. 5 Cod de procedură civilă, orice persoană interesată este în drept

să se adreseze în instanță judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-și

apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile și interesele legitime.

Nici unei persoane nu i se va refuza apărarea judiciară din motiv de inexistență

a legislației, de imperfecțiune, coliziune sau obscuritate a legislației în vigoare.

Renunțarea uneia dintre părți la dreptul de a se adresa în judecată prin

încheierea în prealabil a unei convenții nu are efect juridic, cu excepția cazurilor de

încheiere, în condițiile legii, a unei convenții arbitrale.

Conform art. 9 Cod de procedură civilă, instanței judecătorești îi revine un rol

diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului, ale cărui limite și al cărui

conținut sînt stabilite de prezentul cod și de alte legi.

Instanța judecătorească explică participanților la proces drepturile și obligațiile

lor procesuale, preîntîmpină asupra urmărilor pe care le poate implica exercitarea

sau neexercitarea actului procesual, le acordă sprijin în exercitarea drepturilor,

ordonă, la solicitarea părților și altor participanți la proces, prezentarea de probe

care să contribuie la adoptarea unei hotărîri legale și întemeiate, conduce

dezbaterile judiciare, informează părțile despre posibilitatea inițierii procesului de

mediere și ia orice alte măsuri necesare bunei desfășurări a procesului, pune în

discuția părților și altor participanți la proces orice împrejurare de fapt sau de

drept, efectuează alte acțiuni prevăzute de lege.

Conform art. 62 Cod de procedură civilă, coparticiparea procesuală este

obligatorie dacă examinarea cauzei implică soluționarea chestiunii cu privire la

drepturile sau obligațiile mai multor reclamanți și/sau pîrîți atunci cînd:

a) obiectul litigiului îl constituie drepturile și obligațiile comune ale mai

multor reclamanți sau pîrîți;

b) drepturile și obligațiile reclamanților sau pîrîților decurg din aceleași

temeiuri de fapt sau de drept.

Ca urmare a constatării temeiurilor coparticipării procesuale obligatorii,

instanța judecătorească va înștiința, din oficiu sau la cererea participanților la

proces, pe toți coreclamanții și copîrîții despre posibilitatea de a interveni în

proces. Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea participantului la

proces privind înștiințarea coparticipantului poate fi atacată odată cu fondul cauzei.

În cazul existenței temeiurilor prevăzute la alin.(1), orice persoană are dreptul

să solicite intervenirea în proces în calitate de coreclamant sau copîrît. Încheierea

judecătorească prin care a fost respinsă cererea persoanei interesate de a interveni

în proces în calitate de coparticipant obligatoriu poate fi atacată cu recurs.

Examinarea recursului nu afectează continuitatea ședinței de judecată, însă pînă la

pronunțarea deciziei instanței ierarhic superioare se amînă pledoariile. Dacă

încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea persoanei interesate de a

interveni în proces în calitate de coparticipant obligatoriu a fost casată, instanța reia

examinarea cauzei de la pregătirea cauzei pentru dezbateri judiciare.

Coparticipanții pot încredința reprezentarea lor în proces unuia sau mai multor

coparticipanți. Coparticipantul reprezentant confirmă împuternicirile speciale

12

prevăzute la art.81 printr-o procură autentificată notarial, iar împuternicirile

generale – prin cereri scrise semnate de coparticipantul sau coparticipanții

reprezentați, cu excepția reprezentanților autorităților publice.

Intervenirea în proces se dispune, printr-o încheiere, pînă la închiderea

dezbaterilor judiciare înaintea primei instanțe.

Dacă necesitatea intervenirii în proces a coreclamanților sau copîrîților este

constatată în timpul deliberării, instanța va relua examinarea cauzei în fond,

dispunînd înștiințarea coparticipanților.

Conform art. 27 alin. (1) Cod de procedură civilă, disponibilitatea în drepturi se

afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rînd a părților, de a

dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății,

precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și

mijloacele procedurale de apărare.

Astfel, avînd în vedere cadrul legal citat, și obiectul litigiului care reiese din

încălcarea prevederilor art. 3, 5 CEDO, Colegiul constată ca fiind eronată

concluzia instanței de apel cu privire la incorectitudinea concluziei instanței de

fond care a atras în proces în calitate de pîrît Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Aici Colegiul specifică că potrivit materialelor cauzei și a procesului-verbal a

ședinței de judecată, reclamantul a susținut că este de acord și a solicitat atragerea

în proces în calitate de pîrît a Ministerului Justiției al Republicii Moldova.

La rîndul său, Ministerul Justiției al Republicii Moldova și-a valorificat pe

deplin drepturile și obligațiile procedurale, participînd activ la ședințele de

judecată, nu a obiectat asupra atribuirii calității de pîrît în proces, astfel instanța de

apel efectuînd controlul judiciar a încheierii protocolare prin care a fost atras

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, neîntemeiat a casat încheierea

protocolară.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, accentuează că coparticiparea procesuală poate fi creată odată

cu depunerea cererii de chemare în judecată sau poate fi subsecventă, apărută în

cursul procesului, fie la cererea participanților la proces, fie din oficiul instanței de

judecată.

Coparticiparea procesuală constă în optimizarea examinării pricinilor civile,

contribuind la o economie de timp pentru verificarea și aprecierea materialului

probant, apărarea promptă și eficientă a drepturilor și intereselor persoanelor,

reducerea cheltuielilor de judecată. Mai mult ca atît, judecătorul soluționînd

problema intervenirii în proces a coparticipanților, contribuie la concentrarea în

cadrul aceluiași proces a întregului material probant, fapt ce exclude emiterea de

hotărîri contradictorii în cazul examinării ulterioare a unor pricini identice după

obiect și temei.

Existența temeiurilor coparticipării obligatorii pot fi constatate din materialele

dosarului, în special din cuprinsul cererii de chemare în judecată și din înscrisurile

anexate la ea. Și în cadrul pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare după

prezentarea tuturor probelor de către reclamant și pîrît, judecătorul poate identifica

existența altor subiecți care nu participă la examinarea pricinii care îi vizează or,

nu se exclude că identificarea temeiurilor coparticipării obligatorii poate avea loc și

în momentul deliberării.

13

Prin urmare, Colegiul constată că instanța de fond a examinat pricina sub toate

aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de fapt

caracteristice raportului juridic, legea materială și procedurală aplicabilă cazului.

De asemenea, prima instanță a creat participanților la proces, condiții obiective

și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se

încadrează în asigurarea dreptului părților la un proces echitabil, garantat de art.6

CEDO.

Ca urmarea celor menționate, în conexiunea celor relatate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră ca decizia instanței de apel este neîntemeiată, fapt ce impune necesitatea

admiterii recursului, casării deciziei instanței de apel și menținerii hotărârii primei

instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Anatol Mătăsaru, reprezentat de avocatul

Victor Panțîru.

Se casează decizia din 21 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 01 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Anatol Mătăsaru

împotriva lui Viorel Chirtoacă, Ghenadie Floreac, Alexandru Mocanu,

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne și

Ministerului Finanțelor privind constatarea încălcării art. 3 și 5 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și repararea prejudiciului material

și moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

Victor Burduh

14