2ra-1457/16 — incasarea cheltuielilor de tratament dupa acordarea gradului de invaliditate, salariului nerealizat pe perioada dupa atribuirea gradului de invaliditate si repararea prejudiciului moral

2ra-1457/16 — incasarea cheltuielilor de tratament dupa acordarea gradului de invaliditate, salariului nerealizat pe perioada dupa atribuirea gradului de invaliditate si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Prima instanță, Jud. Centru, mun. Chișinău: M. Mazur dosarul nr. 2ra-1457/16

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

M. Ciugureanu, Gr. Dașchevici, A. Bostan

D E C I Z I E

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Valentina Clevadî

Iurie Bejenaru

Ion Druță

Nicolae Craiu

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, recursul declarat de către

Antonciuc Ana,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Anei Antonciuc împotriva lui

Șterbeț Eugen cu privire la încasarea cheltuielilor de tratament după acordarea gradului de

invaliditate, salariului nerealizat pe perioada după atribuirea gradului de invaliditate și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016, prin care a fost admis

apelul declarat de către Șterbeț Eugen, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 16 decembrie 2013 și pronunțată o nouă hotărâre de respingere a acțiunii ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă

La 26 februarie 2013, Ana Antonciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva

companiei de asigurări ”Moldova-Astrovaz” SRL și Șterbeț Eugen, solicitînd încasarea în

beneficiul ei sumei de 3177,66 lei cu titlu de cheltuieli de tratament suportate în timpul aflării

în staționar în perioada 27 noiembrie 2010 – 10 ianuarie 2011; 10272,65 lei cu titlu de

cheltuieli suportate pentru tratamentul ambulatoriu și investigațiile medicale pe perioada

după externare din instituția medicală până la moment; 4990 lei ce constituie diferența dintre

salariul mediu lunar achitat până la accident și plățile primite pentru concediul medical;

72000 lei cu titlu de salariu nerealizat pe parcursul atribuirii gradului de invaliditate pe un

termen de 24 luni de la 28 martie 2011 - până la 31 martie 2013; 83702,8 lei cu titlu de

prejudiciu moral și 5000 lei cheltuieli de asistență juridică.

În motivarea acțiunii reclamanta Ana Antonciuc a indicat că la 27 noiembrie 2010, în

jurul orelor 2250, pârâtul Șterbeț Eugen, conducând autoturismul de model ”Mercedes-Benz

E 220”, nr. de înmatriculare CA 9709 PC, în bază de procură, deplasându-se pe traseul

Chișinău-Hâncești, km 8+900 m, cu încălcarea limitei de viteză stabilită, a adus la deraparea

autoturismului său pe partea carosabilă cu ieșirea pe banda a doua de circulație, creând

obstacol de circulație autoturismului de model ”Mercedes-Benz GL 320”, nr. de

înmatriculare C 00 025, condus de către Udodovici Vladimir, în rezultatul căruia

autoturismele s-au tamponat.

1

În urma tamponării ambele mijloace de transport au iești pe banda de circulație cu sens

opus, unde autoturismul de model ”Mercedes-Benz GL 320”, nr. de înmatriculare C 00 025,

a tamponat automobilul de model ”Skoda Fabia”, nr. de înmatriculare C OK 463, care activa

în calitate de taxi, condus regulamentar de către Lotca Serghei.

Susține reclamantă că în rezultatul accidentului rutier, dânsa în calitate de pasager aflată

în automobilul de model ”Skoda Fabia”, nr. de înmatriculare C OK 463, a primit leziuni

corporale grave sub formă de traumă cranio-cerebrală deschisă, manifestată prin contuzie

cerebrală medie, hematoame intracerebrale frontal pe stânga, hemoragie subarahnoidiană,

fractură denivelată a osului frontal, fractura peretelui inferior orbitei pe stânga, fractura

complexului zigomatică-orbital, bilateral, fractura oaselor nazale, hemoxinus maxilar

etmoidal, sfenoidal, plagă regiunea frontală, pneumocefalia frontală pe stânga, ce prezintă

pericol pentru viață.

Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 23 octombrie 2012, Șterbeț Eugen a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal –

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de

către persoana care conduce mijlocul de transport, care a provocat vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății, stabilindu-i pedeapsă – 3 ani închisoare, cu privarea

dreptului de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 2 ani, iar în baza art. 90 Cod

penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat pe un termen de probă

de 1 an. Acțiunea civilă privind repararea prejudiciilor materiale și morale a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să decidă instanța de

judecată în ordine civilă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2012, a fost

admis apelul declarat de către avocatul său Valentin Guțu, casată sentința Judecătoriei

Ialoveni din 23 octombrie 2012, în partea admiterii acțiunii civile și pronunțată în această

parte o nouă hotărâre, prin care s-a dispus încasarea din contul lui Șterbeț Eugen în beneficiul

ei sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral și 5000 lei cheltuieli de judecată. În rest,

sentința primei instanțe a fost menținută.

Susține reclamanta că în urma leziunilor corporale cauzate în rezultatul accidentului

rutier din 27 noiembrie 2010, a fost internată în Centrul Național Științifico-Practic de

Medicina Urgentă, unde s-a aflat la tratament în staționar pe o perioadă de 44 de zile, până la

10 ianuarie 2011, după externare continuând tratamentul ambulatoriu.

Declară Antonciuc Ana că reieșind din prevederile art. 1410 din Codul civil, obligația

de reparare a prejudiciului îi revine persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în baza

dreptului de proprietate ori în alt temei legal, la caz obligația respectivă îi revine lui Șterbeț

Eugen, care a cauzat accidentul rutier.

În același timp afirmă că potrivit art. 1418 din Codul civil, în caz de vătămare a

integrității corporale sau de altă vătămare a sănătății, autorul prejudiciului are obligația să

compenseze persoanei vătămate salariul sau venitul ratat din cauza pierderii sau reducerii

capacității de muncă, precum și cheltuielile suportate în legătură cu vătămarea sănătății - de

tratament, de alimentație suplimentară, de protezare, de îngrijire străină, de cumpărarea unui

vehicul special, de reciclare profesională etc.

Consideră reclamanta că Șterbeț Eugen urmează să-i achite și salariul nerealizat în

mărime de 72000 lei pe perioada a 2 ani de invaliditate (3000 lei salariul lunar, stabilit în

baza contractului de muncă din 01 noiembrie 2010 încheiat cu SRL ”Proriginal Group” × 24

luni).

2

Totodată, indică că pe parcursul tratamentului în staționar și ambulatoriu s-a aflat în

concediul de boală, unde pentru aceasta perioadă de timp i-a fost achitat 7080 lei. Salariul

pentru această perioadă trebuia să fie 12000 lei. Diferența dintre salariu și concediu medical

fiind de 4990 lei, sumă care urmează a fi încasată de la compania de asigurări ”Moldova-

Astrovaz” SRL.

Invocă că în urma tratamentului în staționar a mai suportat cheltuieli suplimentare, care

nu au fost acoperite de asigurarea medicală în sumă de 3177,66 lei, fiind nevoită să facă un

șir de investigații urgente la instituții medicale private.

Afară de aceasta reiterează reclamanta că după externare din staționar a fost nevoită să

suporte cheltuieli și pentru tratamentul ambulatoriu până în prezent în sumă de 10272,65 lei.

Susține că pârâtul Șterbeț Eugen urmează să-i achite și prejudiciul moral pe care îl

estimează în mărime de 150000 lei, deoarece pe lângă vătămarea sănătății în rezultatul

accidentului rutier a mai suportat și suferințe psihice enorme, a pierdut încrederea că se va

trata vreo dată, având în vedere că până în prezent continuă tratamentul, cu probabilitatea că

va rămâne invalidă pe toată viața.

Concomitent, menționând că, la 28 martie 2011, Consiliul republican de expertiză a

vitalității i-a acordat gradul II de invaliditate pe o perioadă de 12 luni, ulterior la 27 martie

2012 acest grad de invaliditate a fost prelungit încă pe 12 luni – până la 01 aprilie 2013.

Potrivit certificatului de invaliditate nu mai poate îndeplini munca specificată în

contractul individual de muncă, din care motiv la 29 martie 2011, a fost nevoită să se

concedieze.

Afirmă că deși prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20

decembrie 2012, s-a încasat din contul lui Șterbeț Eugen în beneficiul ei suma de 50000 lei

cu titlu de prejudiciu moral, totuși această sumă este prea mică și nu corespunde prejudiciului

moral real cauzat dînsei.

Invocă reclamanta că de fapt până la emiterea sentinței de condamnare, Șterbeț Eugen i-

a achitat suma de 1000 Euro echivalentă sumei de 16297,2 lei conform cursului oficial de

schimb valutar la acel moment.

Astfel, consideră că Șterbeț Eugen urmează suplimentar să-i mai achite suma de

83702,8 lei ce constituie diferența dintre suma prejudiciului moral solicitată și încasată.

Pe parcursul examinării pricinii reclamanta și-a concretizat pretențiile din acțiune, ca în

final prin cererea din 05 august 2013, solicitînd încasarea doar din contul lui Șterbeț Eugen în

beneficiul ei sumei de 21825,18 lei cu titlu de cheltuieli de tratament după acordarea gradului

de invaliditate până în prezent; 108000 lei cu titlu de salariu nerealizat de către ea pe

parcursul atribuirii gradului de invaliditate pe un termen de la 01 aprilie 2011 – 31 martie

2014; 83702,8 lei cu titlu de prejudiciu moral și 2500 lei cheltuieli de asistență juridică.

Concomitent, prin aceeași cerere reclamanta a renunțat la pretențiile înaintate față de

compania de asigurări ”Moldova-Astrovaz” SRL, invocând că la 02 august 2013 a încheiat

cu aceasta o tranzacții de soluționare pe cale amiabilă a litigiului pe marginea cuantumului

prejudiciului cauzat aferent accidentului rutier din 27 noiembrie 2010, astfel, în urma

negocierilor, ambele părți ajungând de comun acord ca ei să-i fie achitată despăgubirea de

asigurare în cuantum de 14816,36 lei (7326,36 lei cheltuieli de tratament suportate + 4990 lei

diferența dintre salariul mediu lunar primit până la accident și achitările primite pentru

concediul medical + 2500 lei cheltuieli de asistență juridică).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16 decembrie 2013, acțiunea a

fost admisă în parte, fiind încasată din contul lui Șterbeț Eugen în beneficiul Anei Antonciuc

suma de 20007,20 lei cu titlu de cheltuieli de tratament după acordarea gradului de

3

invaliditate până în prezent; 108000 lei cu titlu de salariu nerealizat pe parcursul atribuirii

gradului de invaliditate și 2500 lei cheltuieli de asistență juridică, în total 130507 lei. A fost

încasată din contul lui Șterbeț Eugen în bugetul de stat suma de 3840,22 lei taxa de stat la

depunerea cererii de chemare în judecată. În rest, acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2014, a fost admis apelul declarat de

către Șterbeț Eugen, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16 decembrie

2013 și pronunțată o nouă hotărâre de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 19 noiembrie 2014, a fost admis recursul

declarat de către Antonciuc Ana, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2014, cu

restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecători.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2015, a fost admis apelul declarat de

către Șterbeț Eugen, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16 decembrie

2013 și pronunțată o nouă hotărâre de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 07 octombrie 2015, a fost admis recursul

declarat de către Antonciuc Ana, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2015,

cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016, a fost admis apelul declarat

de către Șterbeț Eugen, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16

decembrie 2013 și pronunțată o nouă hotărâre de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

La 22 aprilie 2016, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Antonciuc Ana, prin

intermediul reprezentantului său – avocatul Valentin Guțu, în baza mandatului seria MA nr.

0018692 din 12 februarie 2013, a declarat recurs împotriva decizie instanței de apel, cerând

admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016, cu

menținerea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16 decembrie 2013, pe care o

consideră legală și întemeiată.

În susținerea recursului Antonciuc Ana a invocat că la emiterea deciziei recurate

instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, și anume prevederile art. 25

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 ”Cu privire la asigurarea obligatorie

de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule”, până la modificările și

completările ulterioare, art. 616 alin. (2) și art. 1398 alin. (1) din Codul civil, aplicând astfel

eronat la caz prevederile art. 25 alin. (21) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006, cu

modificările și completările ulterioare efectuate prin Legea nr. 94 din 26 aprilie 2012, și art.

22 alin. (5) din aceeași Lege.

Declară că accidentul rutier a avut loc la 27 noiembrie 2010 respectiv la speța dată

urmau a fi aplicate prevederile legii care era în vigoare la momentul producerii accidentului

rutier, în rezultatul căruia i-a fost cauzată vătămarea gravă a sănătății.

De asemenea, indică recurenta că este neîntemeiată concluzia instanței de apel precum

că prin acțiunea sa solicită compensarea repetată a plăților încasate, or, perioada pentru care

cere achitarea tuturor cheltuielilor de tratament suportate, precum și, a salariului nerealizat de

către ea, se referă la cea după atribuirea ei a gradului de invaliditate, iar compania de

asigurări i-a achitat despăgubirea până la stabilirea invalidității.

La 25 mai 2016, în adresa lui Șterbeț Eugen a fost expediată copia recursului declarat de

către Antonciuc Ana, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței, însă

intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul

stabilit.

4

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 14 septembrie 2016, recursul declarat de

către Antonciuc Ana a fost considerat admisibil.

Reieșind din prevederile art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel

și remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța după ce judecă recursul, este în

drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită pricina spre

rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată

de către instanța de recurs.

Conform art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată.

Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și

pe probele cercetate în ședința de judecată.

Potrivit art. 241 alin. (1) și alin. (5) CPC, instanța judecătorească adoptă hotărârea în

numele legii. În motivare se indică: circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele pe

care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de

instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

Din suportul probatoriu prezent la materialele dosarului rezultă că la 26 februarie 2013,

Ana Antonciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva companiei de asigurări

”Moldova-Astrovaz” SRL și Șterbeț Eugen, solicitînd încasarea în beneficiul ei sumei de

3177,66 lei cu titlu de cheltuieli de tratament suportate în timpul aflării în staționar în

perioada 27 noiembrie 2010 – 10 ianuarie 2011; 10272,65 lei cu titlu de cheltuieli suportate

pentru tratamentul ambulatoriu și investigațiile medicale pe perioada după externare din

instituția medicală până la moment; 4990 lei ce constituie diferența dintre salariul mediu

lunar achitat până la accident și plățile primite pentru concediul medical; 72000 lei cu titlu de

salariu nerealizat pe parcursul atribuirii gradului de invaliditate pe un termen de 24 luni de la

28 martie 2011 - până la 31 martie 2013; 83702,8 lei cu titlu de prejudiciu moral și 5000 lei

cheltuieli de asistență juridică.

Pe parcursul examinării pricinii recurenta-reclamantă și-a concretizat pretențiile din

acțiune, ca în final prin cererea din 05 august 2013, solicitînd încasarea doar din contul

intimatului-pîrît Șterbeț Eugen în beneficiul ei sumei de 21825,18 lei cu titlu de cheltuieli de

tratament după acordarea gradului de invaliditate până în prezent; 108000 lei cu titlu de

salariu nerealizat de către ea pe parcursul atribuirii gradului de invaliditate pe un termen de la

01 aprilie 2011 – 31 martie 2014; 83702,8 lei cu titlu de prejudiciu moral și 2500 lei

cheltuieli de asistență juridică.

Concomitent, prin aceeași cerere reclamanta a renunțat la pretențiile sale înaintate față

de compania de asigurări ”Moldova-Astrovaz” SRL, invocând că la 02 august 2013 a

încheiat cu aceasta o tranzacții de soluționare pe cale amiabilă a litigiului pe marginea

cuantumului prejudiciului cauzat aferent accidentului rutier din 27 noiembrie 2010, în urma

negocierilor, ambele părți ajungând de comun acord ca ei să-i fie achitată despăgubirea de

asigurare în mărime de 14816,36 lei (7326,36 lei cheltuieli de tratament suportate + 4990 lei

diferența dintre salariul mediu lunar primit până la accident și achitările primite pentru

concediul medical + 2500 lei cheltuieli de asistență juridică).

5

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16 decembrie 2013, acțiunea a

fost admisă în parte, fiind încasată din contul lui Șterbeț Eugen în beneficiul Anei Antonciuc

suma de 20007,20 lei cu titlu de cheltuieli de tratament după acordarea gradului de

invaliditate până în prezent; 108000 lei cu titlu de salariu nerealizat pe parcursul atribuirii

gradului de invaliditate și 2500 lei cheltuieli de asistență juridic, în total 130507 lei. A fost

încasată din contul lui Șterbeț Eugen în bugetul de stat suma de 3840,22 lei taxa de stat la

depunerea cererii de chemare în judecată. În rest, acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016, a fost admis apelul declarat

de către Șterbeț Eugen, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16

decembrie 2013 și pronunțată o nouă hotărâre de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că obligația de a achita integral

prejudiciul material suportat de către Antonciuc Ana, ca urmare a leziunilor corporale

cauzate prin accidentul rutier, îi revine companiei de asigurări ”Moldova-Astrovaz” SRL

potrivit contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto și legislației în

vigoare.

Afară de aceasta a mai concluzionat instanța de apel că pretențiile Anei Antonciuc

privind încasarea din contul intimatului-pîrît Șterbeț Eugen în beneficiul acesteia sumei de

21825,18 lei cu titlu de cheltuieli de tratament după acordarea gradului de invaliditate până în

prezent; 108000 lei cu titlu de salariu nerealizat de către ea pe parcursul atribuirii gradului de

invaliditate pe un termen de la 01 aprilie 2011 – 31 martie 2014; 83702,8 lei cu titlu de

prejudiciu moral și 2500 lei cheltuieli de asistență juridică, sunt neîntemeiat înaintate cu

scopul încasării repetate ale acestor plăți, având în vedere că prin Acordul din 02 august

2013, compania de asigurări ”Moldova-Astrovaz” SRL a achitat recurentei-apelante suma

despăgubirii de asigurare în mărime de 14816,36 lei, cu care aceasta a fost de acord, iar prin

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2012, din contul lui

Șterbeț Eugen a fost încasată în beneficiul recurentei suma de 50000 lei cu titlu de prejudiciu

moral și 5000 lei cheltuieli de judecată.

În speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră soluția dată în prezentul litigiu drept una eronată, or, instanța de apel s-a

expus în privința raționamentului respingerii acțiunii, fără a elucida următoarele aspecte.

După cum rezultă din actele pricinii la 27 noiembrie 2010 a fost produs accidentul rutier

în rezultatul căruia recurentei-reclamante Ana Antonciuc i-au fost cauzate vătămări grave ale

integrității corporale.

Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 23 octombrie 2012, vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal – încălcarea regulilor de securitate

a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce

mijlocul de transport, care a provocat vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății,

a fost recunoscut Șterbeț Eugen, căruia i-a fost stabilită pedeapsă de 3 ani închisoare, cu

privarea dreptului de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 2 ani, iar în baza art.

90 Cod penal executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat pe un termen

de probă de 1 an. Acțiunea civilă privind repararea prejudiciilor materiale și morale a fost

admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să decidă

instanța de judecată în ordine civilă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2012, a fost

admis apelul declarat de către Antonciuc Ana prin intermediul avocatului Valentin Guțu,

casată sentința Judecătoriei Ialoveni din 23 octombrie 2012, în partea admiterii acțiunii civile

și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, prin care s-a dispus încasarea din contul lui

6

Șterbeț Eugen în beneficiul ei sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral și 5000 lei

cheltuieli de judecată. În rest, sentința primei instanțe a fost menținută (f.d. 86-90, vol. I).

Se reține că prin tranzacția din 02 august 2013, încheiată între Antonciuc Ana și

compania de asigurări ”Moldova-Astrovaz” SRL, ultima a achitat primei suma despăgubirii

de asigurare în cuantum de 14816,36 lei (7326,36 lei cheltuieli de tratament suportate + 4990

lei diferența dintre salariul mediu lunar primit până la accident și achitările primite pentru

concediul medical + 2500 lei cheltuieli de asistență juridică) (f.d. 113, vol. I).

În contextul enunțat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel abuziv a examinat prezenta cauză,

concluzionând că obligația de achitare a prejudiciului suportat de către Antonciuc Ana, ca

urmare a leziunilor corporale cauzate prin accidentul rutier din 27 noiembrie 2010, îi revine

companiei de asigurări ”Moldova-Astrovaz” SRL potrivit contractului de asigurare

obligatorie de răspundere civilă auto și legislației în vigoare, or, reieșind din prevederile art.

25 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 ”Cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule”, până la

modificările și completările ulterioare, în vigoare la momentul asigurării unității de transport

și producerii accidentului rutier, asiguratorul este obligat să repare prejudiciul doar pentru

perioada de incapacitate temporară de muncă a pătimitului, adică pentru perioada de

spitalizare și de concediu medical al părții prejudiciate în rezultatul accidentului rutier.

Acest fapt rezultă și din tranzacția din 02 august 2013, încheiată între Antonciuc Ana și

compania de asigurări ”Moldova-Astrovaz” SRL, potrivit căruia compania de asigurare a

achitat Anei Antonciuc toate cheltuielile de tratament suportate, precum și, diferența dintre

veniturile nete ale acesteia, doar pentru perioada spitalizării și a concediului medical, adică

până la stabilirea gradului de invaliditate.

Însă, din sensul prezentei acțiuni rezultă că recurenta-reclamantă solicită încasarea din

contul intimatul-pîrît Șterbeț Eugen a tuturor cheltuielilor de tratament suportate de către ea

după acordarea gradului de invaliditate până în prezent, precum și, a salariului nerealizat pe

parcursul atribuirii gradului de invaliditate pe un termen de la 01 aprilie 2011 – 31 martie

2014.

Prin urmare, prevederile art. 25 alin. (21) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006, cu

modificările și completările ulterioare efectuate prin Legea nr. 94 din 26 aprilie 2012, potrivit

cărora asiguratorul este obligat să achite persoanei păgubite inclusiv și despăgubirea de

asigurare în cazul stabilirii invalidității ca urmare a vătămărilor corporale, care include

diferența dintre venitul mediu lunar și pensia de invaliditate pe perioada până la anularea

invalidității, la cazul speței, neavând incidență.

Or, reieșind din prevederile art. 6 alin. alin. (1) și (2) din Codul civil, legea civilă nu are

caracter retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații

juridice constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior.

De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează efectele deja produse ale unei situații

juridice stinse sau în curs de realizare. Legea nouă este aplicabilă situațiilor juridice în curs

de realizare la data intrării sale în vigoare.

Altfel zis, obligația reparării prejudiciului cauzat părții prin reducerea capacității de

muncă și stabilirea gradului de invaliditate nu îi revine asigurătorului, ci persoanei vinovate

de producerea accidentului rutier, adică lui Șterbeț Eugen, circumstanță pe care instanța de

apel nu a verificat-o și nu a înlăturat-o.

În temeiul celor precitate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție apreciază decizia instanței de apel drept una arbitrară.

7

Pe cale de consecință, instanța de recurs concluzionează asupra necesității admiterii

recursului declarat de către Antonciuc Ana, casării deciziei Curții de Apel Chișinău din 24

februarie 2016 și remiterii pricinii spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecători, având în vedere că instanța de apel, aplicând eronat în speța dată, cu efect

retroactiv, prevederile legii noi, s-a limitat doar la faptul că prin Acordul din 02 august 2013,

compania de asigurare ”Moldova-Astrovaz” SRL a achitat deja Anei Antonciuc suma

despăgubirii de asigurare pentru prejudiciul cauzat în urma accidentului rutier din 27

noiembrie 2010, fără a se expune asupra argumentelor apelantului Șterbeț Eugen privind

cuantumul sumei încasate de către prima instanță cu titlu de despăgubire.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia instanței de apel

pronunțată nu satisface standardele procedurale ale legalității și temeiniciei unui act

judecătoresc, omisiune care nu poate fi corectată de către instanța de recurs la examinarea

pricinii în ordine de recurs, și reiterând lipsa temeiurilor legale de a restitui cauza spre

rejudecare în prima instanță (art. 432 alin. 3 lit. d) și f) CPC), Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de către Ana Antonciuc, a casa integral decizia Curții de Apel Chișinău24

februarie 2016, cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel, Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecători.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și

reexaminând pricina, să emită o decizie legală și întemeiată, respectând dreptul părților la un

proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Ana Antonciuc.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016, în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată a Anei Antonciuc împotriva lui Șterbeț Eugen cu privire la

încasarea cheltuielilor de tratament după acordarea gradului de invaliditate, salariului

nerealizat pe perioada după atribuirea gradului de invaliditate și repararea prejudiciului

moral, cu remiterea pricinii civile spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Valentina Clevadî

Iurie Bejenaru

Ion Druță

Nicolae Craiu

8