3ra-1287/16 — obligarea de a calcula si achita indemnizatia de maternitate pentru cresterea copilului

prima instanță: A.Miron dosarul nr. 3ra-1287/16

instanța de apel: N.Vascan, V.Negru, E.Fistican

Î N C H E I E R E

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

Judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală și Valentina Clevadî

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Nichitoi Elena,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de către Nichitoi

Elena împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind obligarea de a

calcula și achita indemnizația de maternitate pentru creșterea copilului, obligarea

de a emite o decizie de stabilire a indemnizației de maternitate și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Nichitoi Elena și menținută hotărîrea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 10 iunie 2015,

c o n s t a t ă:

La 13 iunie 2014, Nichitoi Elena a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind obligarea de a calcula și

achita indemnizația de maternitate pentru creșterea copilului, obligarea de a emite

o decizie de stabilire a indemnizației de maternitate și repararea prejudiciului

moral.

În motivarea acțiunii Nichitoi Elena a indicat că, prin ordinul nr. 01 din 11

mai 2012 a fost angajată în cadrul SRL „Emilena Grup”, iar la 22 ianuarie 2013

Asociația Medicală Teritorială Ciocana, mun. Chișinău i-a eliberat concediu

medical pentru graviditate și naștere pentru perioada: 22 ianuarie 2013 – 27 mai

2013.

Afirmă că, prin ordinul din 27 mai 2013 i s-a acordat concediul pentru

îngrijirea copilului pentru o perioadă de 3 ani, motiv pentru care la 22 aprilie 2013

s-a adresat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Rîșcani cu cerere, solicitînd

achitarea indemnizației pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani, însă nu a

primit răspuns, din care considerente a fost sesizată instanța de judecată cu

prezenta acțiune.

1

Solicită Nichitoi Elena, obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect.

Rîșcani, mun. Chișinău să-i calculeze și să-i achite indemnizația pentru creșterea

copilului Nichitor Marcus până la vârsta de 3 ani, emiterea unei decizii de stabilire

a indemnizației de maternitate și încasarea în beneficiul său a prejudiciului moral

în sumă de 4 000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică suportate pe marginea

prezentului litigiu.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 10 iunie 2015, cererea

de chemare în judecată depusă de către Nichitoi Elena, a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărîrea enunțată, Nichitoi Elena a declarat apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016, a fost respins apelul

declarat de Nichitoi Elena și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 10 iunie 2015.

Invocînd ilegalitatea deciziei enunțate, la 13 iunie 2016 Nichitoi Elena a

declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea actelor judecătorești cu

emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea privind obligarea de a calcula și achita

indemnizația de maternitate pentru creșterea copilului, obligarea de a emite o

decizie de stabilire a indemnizației de maternitate și repararea prejudiciului moral,

să fie admisă în sensul declarat.

În susținerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanțele de

judecată au interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate și

elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii.

La fel s-a indicat că, la caz, decizia instanței de apel este ilegală și

neîntemeiată și care urmează a fi casată, pe motiv că nu a fost aplicată legea care

trebuia să fie aplicată și s-a interpretat în mod eronat legea.

În rezultat, instanțele ierarhic inferioare s-au eschivat de la exercitarea

obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat

superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat

toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și

neîntemeiate de respingere ca neîntemeiată a acțiunii, astfel fiindu-i încălcat în

mod direct dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei (f.d.129-139).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată a fost pronunțată la 13 aprilie

2016 (f.d.120), iar recursul a fost depus la 13 iunie 2016 (f.d.129).

Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanța de recurs

constată că recursul depus de către Nunu Svetlana a fost declarat în termen.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia că recursul declarat de către Nichitoi Elena, urmează a fi declarat

inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

2

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural

au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un

judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în

absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane

care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de

judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului enunțat prevede expres că, săvîrșirea altor încălcări

decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către

Nichitoi Elena, este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei

instanței de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a

constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a),

care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Argumentele invocate în cererea de recurs depusă de Nichitoi Elena, poartă un

caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei

instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziția articolului 13 din Convenția

Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît

în practică, cît și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime" conform Convenției (a se vedea c.

Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII, c.

3

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991 și c. Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Nichitoi Elena, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Nichitoi Elena, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală

Valentina Clevadî

4