3ra-1343/16 — recunoasterea ilegala a refuzului de eliberare a permisiunii si obligarea de a elibera permisiunii de reutilare a vehiculului

Dosarul nr.3ra-1343/16

prima instanță: Gh. Mîțu

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță

ÎNCHEIERE

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ion Carmanschi prin

intermediul Vitalie Carmanschi,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ion Carmanschi

împotriva Inspectoratul National de Patrulare cu privire la recunoașterea ilegală a

refuzului de eliberare a permisiunii și obligarea de a elibera permisiunii de reutilare a

vehiculului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Ion Carmanschi, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei

Rîșcani municipiul Chișinău din 18 mai 2015,

c o n s t a t ă

La 22 noiembrie 2013, Ion Carmanschi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratul National de Patrulare cu privire la recunoașterea ilegală a

refuzului de eliberare a permisiunii și obligarea de a elibera permisiunii de reutilare a

vehiculului.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că este proprietarul automobilului de

model Volkswagen Golf, cu nr. de înmatriculare KAY 361, cod de identificare

WVWZZZ1JZ5W057134, anul producerii 2005 cu caroserie de tip autocamion -

furgon.

Automobilul sus menționat este utilat cu 2 locuri: a șoferului și a pasagerului din

față. Partea din spate a automobilului este destinată transportului marfar, iar plafonul

automobilului este mai ridicat, facilitând o capacitate de volum mai mare a vehiculului.

Dat fiind faptul că în procesul utilizării autovehiculului, reclamantul are

necesitatea de a transporta ocazional și persoane în număr ce depășesc cele 2 locuri ale

vehiculului și dat fiind că legislația în vigoare perrnite utilarea unor locuri

suplimentare, la 19 august 2013, Ion Carmanschi a depus cerere în adresa

Inspectoratului Național de Patrulare privind eliberarea permisiunii pentru reutilarea

vehiculului de model Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare К AY 361, cod de

1

identificare WVWZZZ1JZ5W057134, anul producerii 2005, ce-i aparține cu drept de

proprietate, din „autocamion-furgon” în „camion-furgon mixt” prin amplasarea a 3

locuri suplimentare în afară de locul șoferului și a pasagerului din față.

Prin răspunsul Inspectoratului Național de Patrulare din 23 august 2013, a fost .

refuzată eliberarea permisiunii de reutilare, deoarece vehiculul de model Volkswagen

Golf cu numărul de înmatriculare К AY 361, cod de identificare

WVWZZZ1JZ5W057134, anul producerii 2005 aparține categoriei M1, iar gama de

producere a uzinei Volkswagen prevede pe baza automobilului enunțat doar camioane

mixte 1+1 locuri.

În temeiul prevederilor art. 14 a Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10

februarie 2000, la 30 septembrie 2013 reclamantul a expediat pîrîtului cerere

prealabilă, iar prin răspunsul din 17 octombrie 2013 Inspectoratul Național de Patrulare

a respins cererea prealabilă, deoarece vehiculul de model Volkswagen Golf cu numărul

de înmatriculare К AY 361, cod de identificare WVWZZZ1JZ5W057134, anul

producerii 2005 aparține categoriei M1, iar gama de producere a uzinei Volkswagen

prevede pe baza automobilului enunțat doar camioane mixte 1+1 locuri.

Consideră reclamantul Ion Carmanschi ilegal refuzul Inspectoratului Național de

Patrulare și urmează să-i fie eliberată permisiunea, pentru reutilarea vehiculului de

model Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare К AY 361, cod de identificare

WVWZZZ1JZ5W057134, anul producerii 2005, ce-i aparține cu drept de proprietate,

din „autocamion-furgon” în „camion-furgon mixt” prin amplasarea a 3 locuri

suplimentare în afara de locul șoferului și a pasagerului din față, în temeiul

prevederilor: pct.19 lit. b) a Regulamentului cu privire la supravegherea tehnică

exercitată de poliția rutieră, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 415 din 8 aprilie

2003 care stabilește că: „Cu permisiunea Direcției Poliției Rutiere, fară a fi elaborată

și coordonată documentația de proiectare, pot fi admise următoarele reutilări ale

vehiculelor: reutilarea autocamioanelor-furgon cu destinație generală în camioane-

furgoane mixte.”

Totodată reclamantul menționează că Inspectoratul Național de Patrulare refuzînd

eliberarea permisiunii de reutilare nu a ținut cont și de alte prevederi ale legislației în

vigoare care admit reutilarea camioanelor în vederea transportării persoanelor în

caroseria acestora și anume: - pct. 48 alin.(2) a Regulamentului circulației rutiere

aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.357 din 13 mai 2009, care stabilește că în cazul

în care se efectuează transportarea persoanelor în caroseria camionului, viteza maximă

de deplasare trebuie să fie de 60 km/h, pct. 80 alin.(2) a aceluiași regulament pct.81

alin.(2) a aceluiași regulament care stabilește că în caroseria neutilată a autocamionului

se pot deplasa persoanele care însoțesc sau urmează a primi încărcăturile, cu condiția

că ele vor fi asigurate cu locuri amplasate mai jos de marginea de sus a obloanelor.

Solicită Ion Carmanschi recunoașterea ilegală a refuzului Inspectoratului Național

ce Patrulare de a eliberare permisiune pentru reutilarea vehiculului de model

Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare К AY 361, cod de identificare

WVWZZZ1JZ5W057134, anul producerii 2005, ce-i aparține cu drept de proprietate,

din „autocamion-furgon” în „camion-furgon mixt”; obligarea Inspectoratului Național

de Patrulare de a elibera permisiune pentru reutilarea vehiculului de model

Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare KAY 361, cod de identificare

2

WVWZZZ1JZ5W057134, anul producerii 2005, ce-i aparține cu drept de proprietate,

din „autocamion-furgon” în „camion-furgon mixt” prin amplasarea a 3 locuri

suplimentare în afara de locul șoferului și a pasagerului din față.

La 13 octombrie 2010, Ion Carmanschi a depus cerere de concretizare a cerințelor,

solicitînd obligarea Inspectoratului Național de Patrulare de a elibera permisiune pentru

reutilarea vehiculului de model Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare KAY

361, cod de identificare WVWZZZ1JZ5W057134, anul producerii 2005, ce-i aparține

cu drept de proprietate, din „autocamion-furgon” în „camion-furgon mixt” prin

amplasarea a 2 locuri suplimentare locului șoferului și a pasagerului din față (f.d. 67).

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău emisă la 18 mai 2015, acțiunea

a fost respinsă ca fiind nefondată (f.d. 103-106).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2016, a fost respins apelul

declarat de către Ion Carmanschi, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani

municipiul Chișinău din 18 mai 2015 (f.d. 147-160).

La 04 mai 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților la

proces copia deciziei adoptate (f.d. 161).

La 19 iulie 2016, Ion Carmanschi prin intermediul avocatului său Vitalie

Carmanschi a declarat recurs, împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea

actului judecătoresc contestat și a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri

privind admiterea acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin.(l) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat la 19 iulie

2016, este depus în termen, deoarece conform plicului, recurentul a recepționat copia

deciziei instanței de apel la 19 mai 2016 (f.d. 167).

În motivarea recursului Ion Carmanschi prin intermediul avocatului său Vitalie

Carmanschi a invocat că atât instanța de apel, cît și prima instanță au examinat pricina

fară stabilirea tuturor circumstanțelor importante a cauzei. Astfel recurentul susține că

instanța nu a dat apreciere raportului de expertiză cu valoare de acord a producătorului

întrucât prin concluziile sale sa cercetat respectarea cerințelor pct.19 lit. b) a

Regulamentului cu privire la supravegherea tehnică exercitată de poliția rutieră,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 415 din 8 aprilie 2003. De asemenea instanța nu

a dat apreciere scrisorii nr. 263 din 29 octombrie 2015 prin care Societatea Comercială

„Rumeon” Societate cu Răspundere Limitată în calitate de reprezenta al producătorului

de vehicule de model Volkswagen în Republica Moldova care indică că uzina

producătoare nu interzice reutilarea autovehiculelor.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

3

La 04 august 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Inspectoratului

Național de Patrulare, cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței

La 18 august 2016 Inspectoratul Național de Patrulare a depus referință la cererea

de recurs declarată de Ion Carmanschi prin intermediul avocatului său Vitalie

Carmanschi, prin care a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile invocate

în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că, Ion Carmanschi prin intermediul Vitalie Carmanschi, în

cererea de recurs nu au invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432

alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire

cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6

parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță

de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

4

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel

a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sînt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la

judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ion Carmanschi prin intermediul Vitalie

Carmanschi, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ion Carmanschi prin intermediul Vitalie Carmanschi,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

5