2ra-1497/16 — încasarea datoriei

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău Dosarul nr.2ra-1497/16

Judecător: Iu.Potînga

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: I.Cimpoi, N.Craiu, N.Simciuc

D E C I Z I E

28 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgir al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Valeriu Doagă

Judecători Ala Cobăneanu, Galina Stratulat,

Oleg Sternioală, Iuliana Oprea

examinînd recursul declarat de către avocatul Leșan Nicolae în interesele lui

Șoltoianu Ion, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui

Șoltoianu Ion împotriva lui Marinescu Ion privind încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016,

C O N S T A T Ă :

La data de 08.12.2011, Șoltoianu Ion s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Marinescu Ion, privind încasarea datoriei rezultate din

împrumut.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la data de 24 aprilie 2008, a

încheiat un contract de împrumut cu Marinescu Ion, avînd ca obiect transmiterea

către ultimul a sumei de 53 000 euro sau 877 680 lei.

Susține că potrivit recipisei din 26.07.2011, pîrîtul și-a asumat obligația de a

restitui suma împrumutată pînă la 01.09.2011. La scadență, Marinescu Ion nu a

executat obligația și nu a restituit împrumutul. Multiplele solicitări de a restitui în

mod extrajudiciar suma datorată nu s-a soldat cu succes. Prin urmare consideră că

pîrîtul Marinescu Ion urmează a fi obligat pe cale judiciară la restituirea

împrumutului.

Solicită Șoltoianu Ion încasarea din contul lui Marinescu Ion în beneficiul său a

sumei împrumutului în mărime de 53 000 euro și încasarea tuturor cheltuielilor de

judecată pe care le va suporta în acest proces.

Prin hotărîea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 februarie 2015, a fost

admisă acțiunea, fiind dispusă încasarea din contul lui Marinescu Ion în beneficiul lui

Șoltoianu Ion datoria rezultată din împrumut în sumă de 53 000 euro echivalentul în

lei moldovenești la momentul executării hotărîrii. La fel s-a încasat de la Marinescu

Ion în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 25 000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a aplicat prevederile art. 512, 514, 572

alin. (2), 602 și 867 alin. (1) Cod civil, statuînd că raportul litigios rezultă din

contractul de împrumut, care se confirmă prin două recipise, iar pîrîtul nu și-a

respectat obligația de a restituia suma împrumutată la data scadenței.

Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, la 20.03.2015,

Marinescu Ion a contestat-o cu apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii

1

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 februarie 2015 și emiterea unei noi

hotărîri de respingere a acțiunii.

În motivarea apelului declarat, apelantul a indicat că instanța de fond la emiterea

hotărîrii nu a constatat și elucidat toate circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei, iar concluziile acesteia se bazează pe probe insuficiente

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016, s-a admis apelul

declarat de Marinescu Ion, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 24 februarie 2015 și s-a pronunțat o nouă hotărîre prin care s-a respins ca

nefondată cererea de chemare în judecată depusă de Șoltoianu Ion împotriva lui

Marinescu Ion privind încasarea datoriei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut incidente speței prevederile art.

138 alin. (4) CPC, 195, 199, 200 alin. (1), 210 alin. (1), 514, 572, 867 alin. (1), 871

alin. (1) și (2) Cod civil, statuînd că reclamantul nu a depus în instanța de judecată

originalul sau copia autentificată a recipisei din 26.07.2011, iar potrivit recipisei din

08.07.2011, apelantul și-a asumat obligația să întoarcă 53 000 euro pînă la

01.09.2011 banii care i-a primit de la SRL „ELAT” și careva obligațiuni față de

Șoltoianu Ion nu sunt menționate în recipisă, respectiv ultimul nu este împrumutător

și nu a transmis apelantului nici o sumă de bani. Totodată a menționat că SRL

„ELAT-Service” nu este parte pe dosarul în cauză.

Considerînd ilegală decizia instanței de apel, la 25.04.2016, avocatul Leșan

Nicolae în interesele lui Șoltoianu Ion a acontestat-o cu recurs, solicitînd admiterea

recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016 și menținerea

hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 februarie 2015.

În motivarea recursului, recurentul a invocat încălcarea normelor de drept

material și procedural de către instanța de apel la adoptarea deciziei contestate.

În speță, a menționat că instanța de apel eronat a concluzionat că recurentul nu a

prezentat în instanța de judecată originalul sau copia autentificată a recipisei din

26.07.2011.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul declarat de Șoltoianu Ion a fost

considerat admisibil și transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră recursul declarat de Șoltoianu Ion întemeiat și care urmează a fi

admis, cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să mențină

hotărîrea primei instanțe.

Înaintînd prezenta cerere de chemare în judecată, Șoltoianu Ion a solicitat

încasarea împrumutului conform recipisei din 26.07.2011.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii înaintate de reclamant și a dispus încasarea datoriei solicitate.

Ulterior, instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către

Marinescu Ion, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casînd hotărîrea primei

instanțe și pronunțînd o nouă hotărîre de respingere integrală a acțiunii.

Colegiul susține ca fiind legală și întemeiată soluția dată de prima instanță, iar

soluția dată de instanța de apel este ilegală, deoarece decurge din aprecierea greșită a

2

circumstanțelor cauzei și, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material și

procedural.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține următoarele circumstanțe

de fapt și de drept.

Potrivit art. 512 alin. (l) Cod civil, în virtutea raportului obligațional, creditorul

este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar debitorul este ținut

să o execute.

Conform art. 514 Cod civil, obligațiile se nasc din contract, fapt illicit (delict) și

din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Conform art. 602 alin. (1) și (2) Cod civil, în cazul în care nu execută obligația,

debitorul este ținut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel

dacă nu dovedește că neexecutarea obligației nu-i este imputabilă. Neexecutarea

include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau

tardivă.

Potrivit materialelor cauzei, Șoltoianu Ion a împrumutat lui Marinescu Ion

mijloace bănești în sumă de 53 000 euro, iar ultimul s-a obligat de a restitui suma de

bani împrumutată pînă la 01.09.2011.

Faptul încheierii contractului de împrumut, precum și condițiile de bază a

înțelegerii realizate între părți, se confirmă prin 2 recipise întocmite la data de

08.07.2011 și 26.07.2011, din care rezultă că Marinescu Ion s-a obligat să restituie

suma de 53 000 euro lui Șoltoianu Ion (f.d. 67, 74).

Potrivit art. 572 alin. (2) Cod civil, obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

În conformitate cu prevederile art. 867 alin. (1) Cod civil, prin contractul de

împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părți

(împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii

în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea termenului

pentru care i-au fost date.

Din esența și natura juridică a contractului de împrumut rezultă că acest contract

este un acord de voință între împrumutător și împrumutat, de regulă gratuit, dacă

legea sau contractul nu prevede altfel.

Faptul încheierii contractului de împrumut în formă scrisă poate fi demonstrat

printr-un înscris, semnat de părți (împrumutat și împrumutător), prin telegrame,

telefonograme, solicitarea scrisă din partea împrumutatului de amînare a termenului

achitării împrumutului, scrisoarea de garanție cu afirmația că împrumutul va fi

restituit și altele asemenea, semnate de partea care le-a expediat.

De regulă, legea nu prevede obligativitatea încheierii contractului de împrumut

în formă autentică.

Potrivit art. 138 alin. (4) CPC, înscrisurile care confirmă încheierea contractului

de împrumut se depun în instanța de judecată în original sau în copie autentificată în

modul stabilit de lege, indicîndu-se locul de aflare a originalului.

Recipisa sau alt înscris nu pot servi drept temei pentru încasarea sumei

împrumutului, dacă aceste înscrisuri nu conțin informații despre părțile contractului

de împrumut și despre suma concretă a împrumutului.

Se va reține că înscrisul respectiv reprezintă expunerea unui act juridic civil și, în

consecință, urmează să corespundă exigențelor legale, inclusiv referitor la clauzele

esențiale ale acestuia.

3

În cazul în care contractul de împrumut nu a fost încheiat în formă scrisă, însă

ulterior împrumutatul își recunoaște, prin declarație scrisă, obligația, contractul

respectiv se consideră valabil conform art.700 alin.(1) Cod civil.

În speță, recipisa din 26.07.2011 confirmă încheierea contractului de împrumut

între Șoltoianu Ion și Marinescu Ion, or, aceasta conține informații atît despre părțile

contractului de împrumut, cît și despre suma concretă a împrumutului.

La caz, împrumutatul Marinescu Ion nu și-a onorat obligația asumată și nu a

restituit suma împrumutată în mărime de 53 000 euro în termenul stabilit –

01.09.2011.

În acest sens, Colegiul conchide că instanța de fond just a ajuns la concluzia

temeiniciei pretențiilor reclamantului și necesității încasării în mod forțat a datoriei.

La fel, instanța de recurs reține și faptul că de către instanța de fond corect a fost

apreciat argumentul pîrîtului Marinescu Ion, respingîndu-l, cum că el nu are

obligațiuni față de Șoltoianu Ion, ci față de SRL „ELAT Rentservice”, or, materialele

cauzei denotă contrariul și anume din recipisa din 26.07.2011, semnată de Marinescu

Ion, rezultă cu certitudine că dînsul s-a obligat să restituie suma 53 000 euro lui

Șoltoianu Ion.

Mai mult, aceleași clauze ale contractului privind suma împrumutului în valoare

de 53 000 euro și termenul de scadență - 01.09.2011, se regăses și în recipisa

întocmită la data de 08.07.2011.

Respectiv, instanța de fond corect a conchis că între reclamantul Șoltoianu Ion și

pîrîtul Marinescu Ion există relații obligaționale.

În această ordine de idei, concluzia instanței de apel cum că reclamantul nu a

depus în instanța de judecată originalul sau copia autentificată a recipisei din

26.07.2011, iar potrivit recipisei din 08.07.2011, apelantul și-a asumat obligația să

întoarcă 53 000 euro pînă la 01.09.2011 banii care i-a primit de la SRL „ELAT” și

careva obligațiuni față de Șoltoianu Ion nu sunt menționate în recipisă, respectiv

ultimul nu este împrumutător și nu a transmis apelantului nici o sumă de bani,

Colegiul o consideră ilegală și neîntemeiată, deoarece contravine materialului

probator administrat.

Astfel, din materialele cauzei rezultă cu certitudine că recipisa din 26.07.2011 a

fost anexată în original (f.d. 74).

În context, Colegiul conchide că instanța de apel a examinat superficial

materialele cauzei și, ca urmare, a constatat eronat circumstanțele pricinii, or,

concluzionînd categoric despre lipsa originalului sau a copiei autentificate a recipisei

din 26.07.2011, aceasta a refuzat în recunoașterea obligațiilor ce se nasc din acest act

juridic.

Mai mult ca atît, contrar concluziei instanței de apel, instanța de fond a decis

atragerea în proces a SRL „ELAT” și a invitat-o în ședință pentru data de 30.07.2014

pentru ași determina calitatea (f.d. 73 și 95 verso).

Astfel, Colegiul conchide că, instanța de fond corect a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii înaintate de Șoltoianu Ion.

În consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că argumentele aduse de avocatul Leșan Nicolae

în interesele lui Șoltoianu Ion și-au găsit confirmare în cadrul examinării prezentului

recurs.

4

Ținînd cont de faptul că prima instanță a constatat și a elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea fondului cauzei, corect a

aplicat legea materială, adoptînd o hotărîre legală și întemeiată, iar instanța de apel a

adoptat o hotărîre ce reiese din aprecierea incompletă și superficială a materialelor

pricinii, precum și constatarea eronată a circumstanțelor cauzei, ce a dus la

interpretarea și aplicarea eronată a legii materiale, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul declarat de avocatul Leșan Nicolae în interesele lui Șoltoianu Ion, de

a casa decizia instanței de apel, cu menținerea hotărîrii primei instanțe.

În legătură cu cele relatate, conform art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de avocatul Leșan Nicolae în interesele lui

Șoltoianu Ion.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016 și se menține

hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 februarie 2015, în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată a lui Șoltoianu Ion împotriva lui

Marinescu Ion privind încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Valeriu Doagă

Judecători Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Oleg Sternioală

Iuliana Oprea

5