2ra-2204/16 — declararea nulitatii absolute a declaratiilor de succesiune
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- declararea nulitatii absolute a declaratiilor de succesiune
- Temei legal
- temeiul declararii recursului
2ra-2204/16 — declararea nulitatii absolute a declaratiilor de succesiune (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: E. Cojocari dosarul nr. 2ra- 2204/16
instanța de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac
Î N C H E I E R E
28 septembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Tatiana Panaghiu,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Panghiu împotriva
notarului public Roman Soltan, Cristinei Iachimov (Solcan) și Larisei Morari cu
privire la declararea nulității absolute a declarațiilor de acceptare a succesiunii
testamentare,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016, prin care a fost
respins apelul declarat de către Tatiana Panaghiu și a fost menținută hotărîrea
Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 20 octombrie 2015,
c o n s t a t ă:
La data de 22 iulie 2015, Tatiana Panaghiu a depus cerere de chemare în
judecată împotriva notarului public Roman Soltan, Cristinei Iachimov (Solcan) și
Larisei Morari cu privire la declararea nulității absolute a declarațiilor de acceptare a
succesiunii testamentare.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 22 iunie 2010, Larisa
Morari și Cristina Iachimov (Solcan) și-au manifestate opțiunea succesorală în sensul
acceptării succesiunii rămase după decesul Ioanei Dimitri, declarații autentificate de
către notarul public Roman Soltan în cadrul dosarului succesoral nr.350575/10.
Susține că, actele juridice contestate contravin legii și anume, art. art.199
alin.(2), 26-2017, 220 și art.228 Cod civil.
Menționează că, declarațiile de acceptare a succesiunii nr. 4149 și nr.4150 emise
în dosarul succesoral nr.350575/10, aflate în procedura notarului public Roman
Soltan sunt contrare pct.20 al Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a
actelor notariale și completare a registrelor notariale, aprobat prin ordinul nr.95 din
28 februarie 2008, emis de Ministerul Justiției al RM și sunt emise în urma unor
înțelegeri dolosive și care au fost perfectate prin dol și neglijență.
Solicită, declararea nulității absolute a actelor juridice și anume a declarațiilor de
acceptare a succesiunii testamentare a Cristinei Iachimov (Solcan) nr. 4150 și Larisei
1
Morari nr. 4149 din 22 iunie 2010, perfectate și autentificate de către notarul public
Roman Soltan pe dosarul succesoral nr.350575/10.
Ulterior, reclamanta a depus altă cerere de chemare în judecată împotriva
notarului public Roman Soltan, Cristinei Iachimov (Solcan) și Larisei Morari,
solicitînd declararea nulității absolute a declarațiilor de acceptare a succesiunii
testamentare a Cristinei Iachimov (Solcan) cu nr. 4150 și a Larisei Morari cu nr.4149
perfectate și autentificate de către notarul public Roman Soltan pe dosarul succesoral
nr. 350575/10, declararea nulității absolute a actelor juridice și anume a declarațiilor
de acceptare a succesiunii testamentare a Cristinei Iachimov (Solcan) și Larisei
Morari din 22 iunie 2010, perfectate și autentificate de către notarul public Roman
Soltan pe dosarul succesoral nr. 350575/10.
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 20 octombrie 2015 a
fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, pretențiile reclamantei
sunt neîntemeiate, iar notarul public Roman Soltan a acționat în conformitate cu
prevederile legale în raport cu succesorii Cristina Iachimov (Solcan) și Larisa Morari
și a respectat procedura în ceea ce privește conținutul declarațiilor de acceptare a
succesiunii.
Totodată, prima instanță, respingînd pretențiile reclamantei, nu a constatat
vicierea consimțămîntului Cristinei Iachimov (Solcan) și Larisei Morari la depunerea
cererii de acceptare a succesiunii din 22 iunie 2010, cererile în cauză reprezentînd
manifestarea voinței acestora de a accepta o succesiune.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016 a fost respins apelul
declarat de către Tatiana Panaghiu și a fost menținută hotărîrea primei instanțe.
La data de 02 iunie 2016, Tatiana Panaghiu a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu
remiterea pricinii spre rejudecare.
În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu hotărîrile instanțelor
inferioare, deoarece circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au fost
elucidate pe deplin, au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept material, iar
erorile comise au dus la soluționarea greșită a cauzei încălcîndu-i drepturile și
libertățile fundamentale.
Susține că instanța de apel a dat dovadă de inparțialitate și neobiectivitate,
deoarece prin decizia emisă nu a dat răspuns pe marginea obiecțiilor formulate de ea
în cererea de apel.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele
pricinii rezultă că, instanța de apel a expediat copia deciziei contestate în adresa
recurentei (f. d. 106), însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada
recepționării acesteia de către ultima.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.
2
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în
care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu
și în toate cazurile.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Tatiana Panaghiu nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Argumentul invocat de către recurentă precum că, instanța de apel a apreciat
arbitrar probele, anexate la materialele dosarului, fapt ce a dus la încălcarea dreptului
său la un proces echitabil nu poate fi reținut, deoarece la caz, instanța de apel a
apreciat probele în corespundere cu exigențele art. 130 din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, argumentul invocat în recurs nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanțele ierarhic inferioare, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
3
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în
cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de
lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de
către Tatiana Panaghiu, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul Tatianei Panaghiu ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)
CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul Tatianei Panghiu se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Iurie Bejenaru
Mariana Pitic
4