2r-814/16 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2r-814/16

prima instanță - (Judecătoria Bălți) S. Ghercavii,

instanța de apel – (Curtea de Apel Bălți) T. Duca, E. Grumeza, S. Procopciuc

DECIZIE

28 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către Argat Alexei,

în pricina civilă înaintată de societatea pe acțiuni „CET-Nord” împotriva lui

Argat Alexei cu privire la încasarea datoriei,

împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 05 iulie 2016, prin care s-a

respins cererea înaintată de Argat Alexei privind scutirea de la plata taxei de stat,

s-a obligat apelantul să achite plata taxei de stat pentru declararea apelului și s-a

acordat termen pentru achitarea taxei de stat,

c o n s t a t ă:

La 20 octombrie 2015 societatea pe acțiuni „CET-Nord” s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva lui Argat Alexei solicitînd încasarea

datoriei pentru livrarea energiei termice în mărime de 15605,03 lei și a cheltuielilor

de judecată în mărime de 468,15 lei.

În motivarea acțiunii s-a invocat că, societatea pe acțiuni „CET-Nord” a

livrat energie termică consumatorului Argat Alexei, iar ultimul a beneficiat de

serviciile prestate. Argat Alexei nu a executat obligațiunea de plată și în perioada

01 noiembrie 2012-30 martie 2014, a acumulat o datorie în sumă de 15605,03 lei.

Pentru locul de consum apartamentul nr.9 din str. Belousov,41, mun. Bălți

există deja o hotărîre judecătorească privind încasarea datoriei pentru livrarea

consumului de energie termică.

Menționează că toate achitările efectuate în sumă de 6900 lei, în perioada

01 noiembrie 2012-30 martie 2014, se atribuie la stingerea datoriilor din hotărârile

precedente.

În drept reclamantul și-a întemeiat pretențiile în baza prevederilor art.272

Codul civil, Legea privind serviciile publice a gospodăriei comunale nr.1402-XV

din 24 octombrie 2002 și hotărîrea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002.

1

Prin hotărîrea judecătoriei Bălți din 21 aprilie 2016 acțiunea înaintată de

societatea pe acțiuni „CET-Nord” s-a admis.

S-a încasat de la Argat Alexei în beneficiul societății pe acțiuni „CET-

Nord” datoria în sumă de 15605 lei și taxa de stat în sumă de 468 lei.

Nefiind de acord cu soluția primei instanței Argat Alexei la 16 mai 2016 a

declarat apel nemotivat împotriva hotărîrii judecătoriei Bălți din 21 aprilie 2016,

ulterior la 16 iunie 2016 a depus a apel motivat, totodată a solicitat și scutirea de la

plata taxei de stat.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 05 iulie 2016, s-a respins cererea cu

privire la scutirea de la plata taxei de stat. Nu s-a dat curs cererii de apel depusă de

Argat Alexei și s-a acordat termen pînă la 27 septembrie 2016, ora 0900, pentru

prezentarea dovezii plăți taxei de stat. S-a explicat apelantului că în cazul

neînlăturării neajunsurilor, cererea de apel va fi restituită fără de examinare.

La 26 iulie 2015 Argat Alexei a declarat recurs împotriva încheierii Curții de

Apel Bălți din 05 iulie 2016, solicitînd, casarea încheierii recurate și scutire de la

plata taxei de stat.

Recurentul a reiterat că nu este de acord cu încheierea instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel neîntemeiat a respins

cererea privind scutirea de la plata taxei de stat, soluția fiind neargumentată și

nemotivată, fără a se indica motivele respingerii cerinței înaintate.

Susține recurentul că, are o situație financiară precară, este unicul întreținător

al familiei din acest motiv este în imposibilitatea achitării taxei de stat.

Prin soluția instanței de apel i s-a încălcat dreptul de acces la justiție prin

impunerea la plata taxei de stat, și i se îngrădește dreptul la un proces echitabil

prevăzut de art.6 CEDO.

Potrivit art. 425 Codul de procedură civilă termenul de declarare a recursului

împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Cu referire la termenul de declarare a recursului instanța de recurs constată că

la materialele dosarului este anexat avizul de recepție (f.d.108) care dovedește

faptul că recurentul Argat Alexei a recepționat încheiere Curții de Apel Bălți din

05 iulie 2016, la 17 iulie 2016, prin urmare recursul depus la 26 iulie 2016 este

depus în termen.

Examinînd materialele dosarului, încheierea recurată, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii

instanței de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

S-a stabilit că prin încheierea Curții de Apel Bălți din 05 iunie 2016 s-a

respins cererea înaintată de către Argat Alexei cu privire la scutirea de la plata

taxei de stat și s-a obligat apelantul să achite taxa de stat în mărime de 351 lei, pînă

la 27 septembrie 2016, ora 0900.

În acest sens, instanța de recurs relevă că, potrivit, art. 83 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, taxa de stat reprezintă o sumă care se percepe, în temeiul legii,

de către instanța judecătorească în beneficiul statului de la persoanele în ale căror

interese se exercită actele procedurale de judecare a pricinii civile sau cărora li se

eliberează copii de pe documente din dosar.

2

Articolul 84 din Codul de procedură civilă prevede că, se impune cu taxă de

stat fiecare cerere de chemare în judecată (inițială și reconvențională), cererea

intervenientului principal, cererea vizând pricinile cu procedură specială, cererea

de eliberare a ordonanței judecătorești, cererea de declarare a insolvabilității,

cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărîrilor arbitrale,

cererea de apel, cererea de recurs, precum și cererea de eliberare a copiilor

(duplicatelor) de pe actele judecătorești.

În conformitate cu art. 3 pct. 1) lit. a) din Legea taxei de stat, nr. 1216 din 03

decembrie 1992, pentru cererile de chemare în judecată privitor la litigiile cu

caracter patrimonial se achită taxa de stat de 3% din valoarea acțiunii sau din suma

încasată, dar numai puțin de 270 de lei și nu mai mult de 50 000 lei de la

persoanele juridice. Litera j) din art. 3 al Legii taxei de stat, statuează că, pentru

cererile de apel împotriva hotărîrilor judecătorești se achite 75% din taxa ce

urmează a fi achitată la depunerea cererii de chemare în judecată.

Apelantul la depunerea apelului motivat a solicitat și scutirea de la plata

taxei de stat, însă nu a anexat probe ce a-r demonstra situația materială precară

invocată și imposibilitatea achitării taxei de stat, care ar sta la baza scutirii acestuia

de la plata taxei de stat.

Colegiul constată că în cererea de apel apelantul nu a indicat motivele și

probele justificative care demonstrează situația materială precară și imposibilitatea

achitării taxei de stat.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră încheierea instanței de apel legală și întemeiată, iar recursul

neîntemeiat din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 85 alin.4) Codul de procedură civilă, în funcție de

situația materială și de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică

este scutită de către judecător (de către instanța judecătorească) de plata taxei de

stat sau de plata unei părți a ei.

În conformitate cu art. 365 alin. 4) Codul de procedură civilă, la cererea de

apel se anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxă.

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de

procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul

căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de

activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să

încheie un ansamblu de acte.

În conformitate cu art. 368 alin. 1) Codul de procedură civilă, dacă cererea de

apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea este depusă

fără plata taxei de stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu dea curs

cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează, că în cazul cînd cererea de chemare în judecată conține mai

multe pretenții de sine stătătoare cu caracter patrimonial, taxa de stat se va calcula

conform valorii fiecărei pretenții aparte art. 87 alin.(1) lit. k) Codul de procedură

civilă.

Deci, instanța de apel întemeiat a concluzionat de a nu da curs cererii de apel

depusă de Argat Alexei și de al obliga la plata taxei de stat.

3

Potrivit art. 118 alin.1) Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel.

Colegiul conchide că scutirea de la achitarea taxei de stat se dispune în baza

unor probe pertinente, însă la materialele dosarului nu există probe veridice și reale

care indică nemijlocit asupra situației materiale care să reflecte situația precară la

moment a solicitantului și imposibilitatea achitării taxei de stat.

La fel, la cererea de recurs depusă la 26 iulie 2016, recurentul nu a prezentat

careva probe în vederea justificării imposibilității achitării taxei de stat la

depunerea cererii de apel nemotivat.

De asemenea, recurentul nu a prezentat probe care să demonstreze veniturile

sale, sau să probeze lipsa mijloacelor financiare or, în susținerea afirmației nu au

fost prezentate înscrisuri confirmative.

Prin urmare impunerea achitării plății taxei de stat, pentru examinarea

apelului, nu reprezintă limitarea accesului la justiție, or lipsește proporționalitatea

scopului urmărit și mărimea taxei de stat achitată.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, art. 6 § 1

din Convenție îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice

contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Astfel, acest

articol consfințește un „drept la o instanță“, în cadrul căruia dreptul de acces, și

anume dreptul de a sesiza instanța în materie civilă, nu constituie decât un singur

aspect.

Cu toate acestea, Curtea admite că, potrivit jurisprudenței sale constante,

„dreptul la o instanță“ nu este absolut. El se pretează unor limitări deoarece, prin

însăși natura sa, el impune o reglementare din partea statului care poate să aleagă

mijloacele pe care să le utilizeze în acest scop. În aceasta privință, Curtea

reamintește ca ea nu a exclus niciodată ipoteza ca interesele unei bune administrări

a justiției pot să justifice impunerea unei restricții de natură financiară în accesul

unei persoane la o instanță (Tolstoy-Miloslavsky împotriva Regatului Unit, p. 80–

81, §§ 61 și Kreuz împotriva Poloniei, § 59).

Neprezentarea dovezii de plată a taxei de stat ori solicitarea de la scutirea

acesteia, drept prevăzut la art.85 Codul de procedură civilă, indică direct la

nerespectarea drepturilor sale procedurale, în măsura stabilită de normele de drept

procedural, de aceea instanța de apel în temeiul legii a dispus obligarea apelantei

de a prezenta dovada de plată a taxei de stat în termenul stabilit, or înaintând cerere

de apel fără a prezenta dovada de plată a taxei de stat și cunoscând despre

necesitatea prezentării acesteia, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după

cum sugerează jurisprudența CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la

instanță, fapt însă ignorat de aceasta.

Or, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție menționează că odată cu solicitarea scutirii de la plata taxei de stat,

actele ce confirmă starea materială precară invocată urmau a fi anexate la

depunerea cererii.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar să menționeze faptul că în situația din speță, acțiunea

instanței de apel prin aceia că nu a dat curs cererii de apel și l-a obligat la plata

taxei de stat, pentru examinarea cererii de apel depusă, nu se încalcă dreptul

4

reclamantului privind liberul acces la justiție, prevăzut atît de legislația internă cît

și de internațională ori,

Astfel, la caz Colegiul reține că în situația din speță limitările instituite de

legiuitor privind necesitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel

corespunde cerințelor prevăzute de art. 6 parag. 1 CEDO privind dreptul de acces

la un tribunal și corespunde cerințelor instituite de CEDO prin jurisprudența sa:

- cerința privind scopul legitim al limitării – este îndeplinită, avînd în vedere că

întindere acestor taxe este stabilită sub forma unui procent din valoarea aflată în

litigiu și fiind instituit un plafon maxim de care nu poate trece mărimea taxei de

stat chiar dacă valoarea acțiunii este mai mare, iar CtEDO a confirmat că aceste

taxe privesc buna administrare a justiției și vizează atît descurajarea justițiabililor

în formularea unor cereri, abuzive cît și asigurarea de fonduri pentru funcționarea

justiției.( cauza Weissman și alții împotriva României §-35, Tolstoy Miloslavsky v.

the United Kingdom §-61 )

- raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul

urmărit, pentru a stabili dacă este respectat acest raport rezonabil între impunerea

plății taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată și scopul legitim

urmărit privind buna administrare a justiției, descurajarea justițiabililor în

formularea unor cererii, abuzive cît și asigurarea de fonduri pentru funcționarea

justiției urmează să cercetăm următorii factori și anume - cuantumul sumei ce

trebuie plătit de reclamanți raportat la veniturile sale.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție conchide că recurentul nu este lipsit de dreptul de a solicita în

instanța de apel în conformitate cu art. 86 alin.1) Codul de procedură civilă,

amînarea sau eșalonarea plății taxei de stat.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, încheierea

instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către

recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a

menține încheierea Curții de Apel Bălți din 05 iulie 2016.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Argat Alexei.

Se menține încheierea Curții de Apel Bălți din 05 iulie 2016, prin care s-a

respins cererea înaintată de Argat Alexei privind scutirea de la plata taxei de stat și

s-a obligat apelantul să achite plata taxei de stat.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte ședinței, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

5

6