2r-736/16 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- Restituirea cererii de apel
2r-736/16 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 2r-736/16
prima instanță; A. Roșca,
instanța de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza,
D E C I Z I E
07 septembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, Svetlana Filincova
judecători Maria Ghervas
Dumitru Mardari
examinînd recursul declarat de Moraru Eugenia,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea pe
acțiuni „CET-Nord” împotriva Eugeniei Moraru privind încasarea datoriei,
împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 28 iunie 2016, prin care s-a restituit
cererea de apel depusă de Moraru Eugenia,
c o n s t a t ă:
La 04 februarie 2016 societatea pe acțiuni „CET-Nord” a depus cerere de
chemare în judecată împotriva Eugeniei Moraru prin care a solicitat încasarea datoriei
pentru livrarea energiei termice în mărime de 11724,97 lei și cheltuieli de judecată sub
formă de taxa de stat în mărime de 361,75 lei.
În motivarea acțiunii a indicat că în baza contractului nr.33387 din 13 august
2008 privind modul delivrare a energiei termice în apartamente locuibile din cămine și
case particilare a aprovizionat cu energie termică consumatorul final, Moraru Eugenia.
În perioada 01 noiembrie 2011-01 mai 2015 proprietarul apartamentului nr.30 din str.
Nicolae Iorga,18, mun. Bălți din motivul neachitării serviciilor pentru livrarea energiei
termice a format o datorie în mărime de 11724,97 lei. Formarea datorie se confirmă
prin informația despre achitarea serviciilor locativ-comunale.
Susține reclamamntul că proprietarul Tertea Simion nu a respectat prevederile
hotărîrii Guverunului nr.191 din 19 februarie 2002, prin care se menționaeză că
proprietarii și chiriașii locuințelor sunt obligați să achite la timp serviciile locativ-
comunale.
Prin hotărîrea judecătoriei Bălți din 13 aprilie 2016 s-a admis cererea de
chemare în judectă înaintată de societatea pe acțiuni „CET-Nord”.
S-a încasat de la Moraru Eugenia în beneficiul societatea pe acțiuni „CET-
Nord”, datoria restantă pentru livrarea energiei termice în sumă de 11724,97 lei și
cheltuieli de judecată în mărime de 361,75 lei.
Invocînd ilegalitatea hotărîrii la 12 mai 2016 avocatul Tărîță Andriana acționînd
în interesele Eugeniei Moraru a depus apel nemotivat, solicitînd casarea hotărîrii
instanței de fond.
La 23 iunie 2016 avocatul Tărîță Andriana acționînd în interesele Eugeniei
Moraru și apelanta Moraru Eugenia au depus apel motivat, solicitînd admiterea
apelului, casarea hotărîrea judecătoriei Bălți din 13 aprilie 2016, restituirea pricinii
spre rejudecare și scutirea de la plata taxei de stat la examinarea apelului.
Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 28 iunie 2016, s-a restituit cererea de
apel declarat de avocatul Tărîță Andriana acționînd în interesele Eugeniei Moraru, ca
depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel, cererea de apel depusă de
Moraru Eugenia s-a restituit, ca fiind tardivă.
La 08 iulie 2016 Moraru Eugenia, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de
Apel Bălți din 28 iunie 2016, solicitînd, admiterea cererii de recurs, casarea încheierii
recurate și restituirea pricinii spre rejudecare.
Recurentul a reiterat că nu este de acord cu încheierea instanței de apel.
În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel neîntemeiat a constatat că
avocatul nu are împuternicire de ataca hotărîrea judecătorească. În mandatul avocațial
fiind indicat că avocatul dispune de împuternicirile prevăzute de art.81 Codul de
procedură civilă.
Referitor la termenul de declarare a recursului instanța de recurs constată că
recurentul s-a conformat prevederilor legale și recursul declarat la 08 iulie 2016 este
depus în termen, potrivit prevederilor art. 425 Codul de procedură civilă.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și pasibil de
a fi respins din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanța de recurs,
după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și
să mențină încheierea.
Cu referire la apelul depus de Tărîță Andriana acționînd în interesele apelantului
Eugeniei Moraru instanța de recurs constată următoarele.
Materialele cauzei denotă că, prin încheierea Curții de Apel Bălți din 28 iunie
2016 a fost restituită cererea de apel depusă de către avocatul Tărîță Andriana
acționînd în interesele apelantului Moraru Eugenia, ca fiind depusă de o persoană care
nu este în drept să declare apel.
La emiterea încheierii nominalizate instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe
prevederile art. 369 alin. (1) lit. d) Codul de procedură civilă, în conformitate cu care,
instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă cererea de apel a fost depusă
de o persoană care nu este în drept să declare apel.
La caz, drept motiv pentru aplicarea acestor prevederi instanța de apel a reținut
faptul că avocatul Tărîță Andriana a depus și semnat apelul din numele apelantului
Eugeniei Moraru în baza mandatul avocațial nr. 0842254 din 05 mai 2016, anexat la
materialele dosarului (f.d.35), prin care dreptul avocatului Tărîță Andriana de a
ataca hotărârea judecătorească nu este prevăzut expres, pe versoul mandatului.
Prin urmare, avocatul Tărîță Andriana a fost decăzută din dreptul de a declara
apel în interesele Eugeniei Moraru împotriva hotărîrii judecătoriei Bălți din 13 aprilie
2016, în prezenta pricină.
Instanța de recurs reține că, concluzia instanței de apel cu privire la depunerea
apelului de către de către avocatul Tărîță Andriana acționînd în interesele apelantului
Eugeniei Moraru în lipsa împuternicirilor legale este justificată.
În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs remarcă prevederile art. 360
alin. (1) Codul de procedură civilă în conformitate cu care, sunt în drept să declare
apel: a) părțile și alți participanți la proces; b) reprezentantul în interesul apelantului,
dacă este împuternicit în modul stabilit de lege; c) martorul, expertul, specialistul și
interpretul, reprezentantul cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se
cuvine.
În conformitate cu art. 365 alin. (3) Codul de procedură civilă, cererea de apel se
semnează de apelant sau de reprezentantul său. În ultimul caz, la cerere se anexează
documentul, legalizat în modul stabilit, care certifică împuternicirile reprezentantului
dacă în dosar lipsește o astfel de împuternicire
Conform art.75 alin.(1) Codul de procedură civilă, în proces civil, persoanele
fizice își pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat stagiar. Participarea
personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea avocat.
Potrivit prevederilor art.80 alin.(7) Codul de procedură civilă, împuternicirile date
avocatului se atestă printr-un mandat eliberat de reprezentat și certificat de avocat.
Împuternicirile avocatului și ale avocatului stagiar se confirmă prin mandat
avocațial. Formularul mandatului este un document de strictă evidență. Conținutul,
forma și modul de utilizare a mandatului se aprobă de către Guvern.
Conform pct.8 din Hotărîrea nr.158 din 28 februarie 2013 cu privire la aprobarea
formularului și modului de utilizare a mandatului avocatului și al avocatului stagiar,
împuternicirile avocatului și ale avocatului stagiar în procesul civil, stabilite conform
art.81 Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, urmează a fi consemnate pe
versoul mandatului sau, după caz, în procura întocmită la cererea client.
Dacă se întocmește o procură, avocatul sau avocatul stagiar va nota pe versoul
mandatului textul “Conform procurii anexate” și va semna versoul mandatului în locul
clientului. Împuternicirile avocatului sau ale avocatului stagiar stabilite în procură sînt
valabile doar dacă aceasta se prezintă împreună cu mandatul.
În conformitate cu art.81 Codul de procedură civilă, împuternicirea de
reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele
reprezentatului toate actele procedurale, cu excepția dreptului de a semna cererea și de
a o depune în judecată, de a strămuta pricina la o judecată arbitrală, de a renunța total
sau parțial la pretențiile din acțiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor
pretenții, de a modifica temeiul sau obiectul acțiunii, de a o recunoaște, de a încheia
tranzacții, de a intenta acțiune reconvențională, de a transmite împuterniciri unei alte
persoane, de a ataca hotărîrea judecătorească, de a-i schimba modul de executare, de a
amîna sau eșalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a
primi bunuri sau bani în temeiul hotărîrii judecătorești, drept care trebuie menționat
expres, sub sancțiunea nulității, în procura eliberată reprezentantului persoanei juridice
sau în mandatul eliberat avocatului.
Astfel, reișind din normele citate, în mandatul avocatului Tărîță Andriana nu este
înserată împuternicirea avocatului, dreptul special de a ataca hotărîrea
judecătorească, prevăzut de art.81 Codul de procedură civilă, drept care trebuie
menționat expres, sub sancțiunea nulității.
În asemenea circumstanțe, formularul mandatului care nu conține împuterniciri,
nu poate fi acceptat drept dovadă a împuternicirilor avocatului, deoarece nu
corespunde prevederilor art. 80 alin. (7) Codul de procedură civilă și nu face dovada
dreptului de a exercita actele procedurale prevăzute la art. 81 Codul de procedură
civilă, or, unicul document care confirmă împuternicirile avocatului în judecată este
mandatul, întocmit în modul corespunzător.
Cu referire la apelul depus de avocatul Tărîță Andriana în interesele Eugeniei
Moraru și apelanta Moraru Eugenia Colegiul constată următoarele.
Cererea de apel motivată depusă la 23 iunie 2016 este semnată atît de avocatul
Tărîță Andriana cît și de apelanta Moraru Eugenia.
Se reține că, la 13 aprilie 2016 instanța de fond a pronunțat dispozitivul hotărîrii
judecătorești,
De asemenea, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată din 13 aprilie 2016
se atestă faptul că Moraru Eugenia a fost prezentă în ședința de judecată.
În conformitate cu art.362 alin. (1) Cod de procedură civilă, termenul de declarare
a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, dacă legea
nu prevede altfel. Apelantul care, din motive întemeiate, a omis termenul de apel poate
fi repus în termen, dacă prezintă probele care dovedesc imposibilitatea depunerii
apelului (art. 116 alin.(1), (3) Cod de procedură civilă).
Deci, se deduce cert că, apelanta-recurent a cunoscut despre soluția instanței de
fond din data pronunțării dispozitivului, însă a contestat-o din nume propriu abia la 23
iunie 2016.
Astfel, depunerea unui apelului la 23 iunie 2016, peste un două luni și nouă zile
cu omiterea neîntemeiată a termenului de declarare, conchide că, încheierea Curții de
Apel Bălți din 28 iunie 2016 este una legală și întemeiată.
În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură
este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța
(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței
trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.
Respectiv, conform prevederilor art. 116 Cod de procedură civilă repunerea în
termen este posibilă în caz dacă se depune cerere de către persoana, care a omis acest
termen din motive întemeiate cu anexarea probelor, ce argumentează această cerere.
Instanța de recurs notează că, instanța de apel, corect a concluzionat despre
restituirea cererii de apel declarată de Moraru Eugenia, deoarece apelantul a omis
termenul legal de contestare a hotărîrii judecătorești, nu a solicitat repunerea în
termen, și nici nu a indicat motivele omiterii termenului de atac.
Astfel, recurenta prin lege a fost obligată să respecte termenul legal de contestare
a hotărîrii cu apel de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, termen
prevăzut de art. 362 alin.1) Codul de procedură civilă.
Conform jurisprudenței CEDO, participanții procesului de judecată, inițiind
proceduri în justiție, urmează să-și asume un rol activ urmărind cu diligență derularea
procesului său. Or, fiind persoană interesată în examinarea acestei cauze, urma să se
intereseze care este soluția luată de instanța de judecată, fapt care denotă dispunerea cu
rea-credință de drepturile procedurale, (cazul Van Harn versus Germania nr. 7557/03
din 11 septembrie 2007
Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, încheierea instanței
de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt
neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține
încheierea Curții de Apel Bălți din 28 iunie 2016.
În conformitate cu art. 427 lit. a) art. 428 Codul de procedură civilă, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e:
Se respinge recursul declarat de Moraru Eugenia.
Se menține încheierea Curții de Apel Bălți din 28 iunie 2016, prin care s-a prin
care s-a restituit cererea de apel depusă de Moraru Eugenia.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele ședinței, Svetlana Filincova
judecători Maria Ghervas
Dumitru Mardari