3ra-948/17 — anularea avizului de plată

dosarul nr. 3ra-948/17

prima instanță - (Judecătoria Bălți) A. Roșca

instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) S. Procopciuc, E. Grumeza, O. Moraru

ÎNCHEIERE

06 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Verginia Jioară, reprezentată de

avocatul Angela Procopciuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Verginia Jioară

împotriva Societății pe Acțiuni „CET-Nord”, intervenient accesoriu Asociația de

Coproprietari în Condominiu nr. 2 din Bălți,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 07 martie 2017, prin care a fost admis

apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „CET-Nord”, casată hotărârea Judecătoriei Bălți

din 18 noiembrie 2015 și emisă o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în judecată

a fost respinsă ca nefondată,

c o n s t a t ă :

La 11 decembrie 2015 Verginia Jioară a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva SA „CET-Nord”, solicitând anularea avizului de plată în sumă de 4 278,51 lei

și obligarea pârâtului de a nu expedia în viitor alte avize de plată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că este proprietara

apartamentului nr. 57 din str. Conev, 17, mun. Bălți, iar la 20 octombrie 2015 în adresa

ei a parvenit avizul de plată pentru luna septembrie anul 2015, prin care se impune plata

pentru energie termică nefurnizată în sumă de 4 278,51 lei, ca datorie pentru energia

termică furnizată pe casa din str. Conev, 17, mun. Bălți, cu prescrierea achitării către 31

octombrie 2015.

Invocă reclamanta că în anul 2003 s-a refuzat de la furnizarea energiei termice

centralizate, fapt confirmat prin actul de deconectare, iar alt contract pentru prestarea

serviciului de furnizare a căldurii nu a fost încheiat.

Susține că a instalat căldura autonomă pe baze de gaze naturale și locuința se

încălzește regulat cu mult timp până la începerea sezonului de încălzire a SA „CET-

Nord” și continuă mult timp după închiderea sezonului de încălzire.

Astfel, indică reclamanta, că dânsa nu a solicitat și nici nu primește căldură prin

țevile pârâtului, care trec prin locuința sa, fără careva contract de locațiune, sau fără

careva drept de servitute.

Mai mult de atât, reține reclamanta, careva probe la avizul de plată, precum că în

perioada trecută proprietarului i-a fost furnizată energie termică de către SA „CET-

Nord”, nu au fost prezentate.

1

De careva date că temperatura aerului în locuința dată a fost mai scăzută decât

temperatura țevilor de tranzit, întreprinderea la fel nu dispune. Din contra, proprietarul

dispune de bonuri de plată la SRL „Bălți-Gaz” din care rezultă că în perioada rece a

achitat de la 1,5 la 2,5 mii lei pentru gaze naturale, furnizate prin proiectul încălzirii

autonome.

La fel, țevile de tranzit sunt izolate și de careva raport a specialistului precum că

prin această izolare s-ar fi furnizat careva procent de căldură, întreprinderea nu dispune.

A mai indicat că, conform actului din 03 noiembrie 2003 a deconectat

apartamentul său de la energia termică furnizată de SA „CET-Nord”, iar ulterior,

solicitând condiții tehnice, a fost proiectată încălzirea autonomă la gaze naturale, care

sunt furnizate conform contractului.

Prin încheierea Judecătoriei Bălți din 26 februarie 2015 s-a atras în proces, în

calitate de intervenient accesoriu, ACC nr. 2 din Bălți.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 18 noiembrie 2016 s-a admis parțial cererea

de chemare în judecată.

S-a anulat avizul de plată pentru luna septembrie anul 2015 cu suma de

4 278,51 lei, pe numele Verginiei Jioara, pe apartamentul nr. 57 din str. Conev, 17, mun.

Bălți.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că, SA „CET-Nord”, înaintând

avizul de plată, nu a probat faptul că a prestat careva servicii reclamantei. Totodată, a

indicat că în avizul de plată contestat, nu este indicat că suma solicitată este calculată

pentru pierderi normative de energie termică, precum și, nu este indicat că SA „CET-

Nord” a avut pierderi anume în mărime de 4 278,51 lei, în care perioadă au avut loc

aceste pierderi și modalitatea de calcul.

Invocând netemeinicia hotărîrii instanței de fond, la 28 noiembrie 2016 SA „CET-

Nord” a declarat apel, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii ca nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 07 martie 2017 s-a admis apelul declarat de

SA „CET-Nord”.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Bălți din 18 noiembrie 2015 și s-a emis o nouă

hotărâre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Verginia Jioară împotriva

SA „CET-Nord”, intervenient accesoriu ACC nr. 2 din Bălți s-a respins ca nefondată.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că hotărârea primei instanțe privind

admiterea acțiunii este neîntemeiată, or, potrivit calculelor prezentate de apelant, pentru

perioada dintre octombrie 2011 - septembrie 2015, Verginia Jioară a acumulat datoria de

4 278,51 lei pentru pierderi normative de energie termică.

Nefiind de acord cu decizia Curții de Apel Bălți din 07 martie 2017, la 19 iunie

2017, prin intermediul oficiului poștal (vol. II f.d. 74), Verginia Jioară, reprezentată de

avocatul Angela Procopciuc, a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii instanței de fond.

În motivarea recursului, reiterând argumentele de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinării cauzei, a exprimat dezacordul cu decizia contestată, susținând, în

esență, că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat

eronat legea și a apreciat eronat circumstanțele care a importanță pentru soluționarea

cauzei.

Astfel, consideră că instanța a omis să aplice la caz prevederile pct. 9 din

Hotărârea Guvernului despre aprobarea Regulamentului cu privire la furnizarea și

utilizarea energiei termice nr. 434 din 09 aprilie 1998, art. 25 din Legea cu privire la

serviciile publice de gospodărie nr. 1402 din 24 octombrie 2002, art. 8 din Codul civil și

2

art. art. 28, 36 și 40 din Legea cu privire la energia termică și promovarea cogenerării nr.

92 din 29 mai 2014, fapt ce a dus la soluționarea eronată a cauzei.

La fel, consideră că instanța de apel a interpretat eronat prevederile pct. 8 din

Anexa nr. 7 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor

locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare

cu apă, aprobat prin Hotărâre Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002.

Totodată a invocat Verginia Jioară că instanța de apel a examinat cauza în lipsa sa,

ne fiind citată în mod legal, precum și, cauza a fost examinată de un judecător care nu a

fost în drept să participe la judecarea ei.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Din materialele dosarului se constată că copia deciziei integrale a instanței de apel,

expediată în adresa participanților la proces la 27 aprilie 2017 (vol. II f.d. 28), a fost

recepționată de reprezentantul recurentei Verginia Jioară, avocatul Angela Procopciuc, la

02 mai 2017(vol. II f.d. 29).

Astfel, recursul înaintat la 19 iunie 2017 se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt

în afara controlului instanței de recurs.

3

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere

a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations

Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Verginia

Jioară, reprezentată de avocatul Angela Procopciuc, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Verginia Jioară reprezentată de

avocatul Angela Procopciuc.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4