2ra-1917/16 — recunoașterea și înregistrarea dreptului de proprietate

2ra-1917/16 — recunoașterea și înregistrarea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: O. Melniciuc dosarul nr. 2ra-1917/16

instanța de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac

Î N C H E I E R E

22 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă

Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea

cu Răspundere Limitată „Melconic”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Caporaso Mario

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Melconic”, Gherciu Elvira și Gherciu

Olga, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău privind

recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, la cererea de chemare în

judecată depusă de Kotic Mihail împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Melconic” și Caporaso Mario, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial

Chișinău privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil și

declararea nulă a actului juridic și acțiunea reconvențională înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Melconic” împotriva lui Kotic Vladimir, Cotic Iurie, Societății

cu Răspundere Limitată „Grini-Max”, Societății cu Răspundere Limitată „Ucfesciv-

grup” și Caporaso Mario privind declararea nulă a actelor juridice și rezoluțiunea

contractelor,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2016,

c o n s t a t ă

La data de 03 noiembrie 2008 Î.M. „Fame Construction Industry” SRL, SA

„Horus”, Rusu Maria, Pascaru Valeriu, Condratiuc Tatiana, Caporaso Mario, Baidan

Artur, Jomiru Maria, Lazăr Ludmila, Cucereanu Eugenia, Cernov Valerii, Harghel

Serghei, Degtearenco Igor, Mîndru Valeriu, SRL „AgroProflora”, Dolință Alla, FPC

„Barcom” SRL au depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Melconic”,

Gherciu Olga, Gherciu Elvira, intervenient accesoriu OCT Chișinău cu privire la

recunoașterea dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii au indicat că, în anul 2006 SRL „Melconic” a început

construcția unei case de locuit cu 10 nivele în str. Serghei Lazo nr.25, mun. Chișinău,

iar potrivit actului de inspectare a OCT Chișinău nr. 0100/07/6010 din 22 iunie 2007

constituie construcție nefinisată.

Menționează că, la momentul depunerii acțiunii au executat deplin obligația față

de SRL „Melconic” de achitare a prețului apartamentelor procurate, însă finisarea

imobilului și darea lui în exploatare este tergiversată de către pîrît, iar termenul de dare

1

în exploatare, stabilit în baza contractelor încheiate, a expirat.

Susțin că, SRL „Melconic” are datorii enorme și în scopul onorării acestora,

asupra apartamentelor construite din contul investitorilor, au fost aplicate sechestre.

Consideră că, investitorii nu urmează să răspundă pentru alte obligații

contractate de pîrît, menționînd că în legătură cu situația creată evident SRL

„Melconic” nu-și execută obligația de dare în exploatare a blocului locativ.

La data de 17 august 2009 Kotic Mihail a depus cerere de concretizare a

cerințelor împotriva SRL „Melconic” și Caporaso Mario, intervenient accesoriu

Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău privind recunoașterea dreptului de proprietate

asupra bunului imobil și declararea nulă a actului juridic.

În motivarea acțiunii a invocat că, la data de 20 februarie 2008 a încheiat cu SRL

„Melconic” contractul nr.20/02/2008 privind participarea prin cotă-parte la construcția

complexului locativ din str. Serghei Lazo nr. 25, mun. Chișinău și anume a

apartamentului nr. 33, cu suprafața de 96,2 m.p., amplasat în scara nr. 1 a blocului

locativ nr. 25 din str. Serghei Lazo, mun. Chișinău, prețul apartamentului constituia

92810 euro echivalentul a 1371664,09 lei.

Susține că, și-a onorat obligațiunile asumate față de SRL „Melconic” și a achitat

costul apartamentului menționat la momentul încheierii contractului, la 20 februarie

2008, suma de 1238741,96 de lei și la 20 noiembrie 2008 în sumă de 132923 de lei.

Menționează că, la expirarea termenului prevăzut prin contractul nr.20/02/2008

din 20 februarie 2008 pentru efectuarea lucrărilor de construcție, darea în exploatare a

imobilului, s-a adresat de nenumărate ori către SRL „Melconic” pentru transmiterea

apartamentului în proprietate, însă au fost lăsate fără răspuns, iar ulterior a aflat despre

faptul că apartamentul în litigiu a fost vîndut la o altă persoană.

Consideră că, contractul nr. 22/07/08 din 22 iulie 2008 încheiat între SRL

„Melconic” și Caporaso Mario este nul, referindu-se la art.662 alin. (2) din Codul civil

susținînd că, Caporaso Mario a achitat doar 25000 de euro din suma indicată în

contract și respectiv poate pretinde numai la recuperarea acesteia.

Solicită recunoașterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 33 din

blocul locativ nr. 25 din str. Serghei Lazo, mun. Chișinău, în baza contractului

nr.20/02/2008 din 20 februarie 2008, încheiat cu SRL „Melconic”; declararea nulă a

contractului nr.22/07/08 din 22 iulie 2008 privind participarea în construcția spațiului

locativ apartamentul nr. 33 din blocul locativ nr. 25 din str. Serghei Lazo, mun.

Chișinău, încheiat între Caporaso Mario și SRL „Melconic”; încasarea de la SRL

„Melconic” a cheltuielilor de judecată (f.d. 55-56 Vol.I).

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 24 noiembrie 2010 a fost

admis renunțul Î.M. ,,Fame Construction Industry” SRL la pretențiile împotriva SRL

,,Melconic”, Agrigoroaie Marin, Pascaru Valeriu, Caporaso Mario, SRL „Aten

Construct”, Mîndru Valeriu și SRL ,,AgroProflora” privind recunoașterea dreptului de

proprietate asupra apartamentelor nr.1, 18, 33, 34, 35 din blocul locativ (construcție

nefinisată) situat pe str. Serghei Lazo nr. 25, mun. Chișinău, iar pretenția lui Caporaso

Mario cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 33

din blocul locativ nr. 25 din str. Serghei Lazo, mun. Chișinău și pretenția lui Kotic

Mihail cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 33

din blocul locativ situat pe str. Serghei Lazo nr. 25, mun. Chișinău, au fost separate

într-o cauză civilă aparte (f.d.35-36 Vol.I).

2

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 07 iulie 2011 au fost

admiși în calitate de succesori în drepturi ai reclamantului Kotic Mihail moștenitorii

testamentari Kotic Vladimir și Cotic Iurie (f.d.64 Vol.I).

La data de 25 iunie 2012 SRL „Melconic” a înaintat acțiune reconvențională

împotriva lui Kotic Vladimir, Cotic Iurie, SRL „Grini Max”, SRL „Ucfesciv-grup” și

Caporaso Mario privind declararea nulă a actelor juridice și rezoluțiunea contractelor.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că, conform contractului nr.

20/02/2008 din 20 februarie 2008 privind participarea prin cotă-parte la construcția

complexului locativ din str. Serghei Lazo nr. 25, mun. Chișinău, încheiat între SRL

„Melconic” și Kotic Mihail, ultimul și-a asumat obligația de a achita costul

apartamentului nr. 33, cu suprafața de 96,2 m.p., balcon suprafața de 18,8 m.p., terasa

cu suprafața de 117,8 m.p., situat la etajul 10, scara nr.1, a blocului locativ din str.

Serghei Lazo nr. 25, mun. Chișinău în mărime de 92810 euro în rate și anume: 78000

de euro nu mai tîrziu de 20 februarie 2008, data semnării contractului, 7400 de euro

pînă la 15 mai 2008 și 7410 euro pînă la darea în exploatare a bunului imobil.

Menționează că, conform datelor contabile s-a constatat că pîrîtul Kotic Mihail

nu a achitat suma de 78000 de euro nici pînă în prezent, ceea ce constituie neexecutare

a obligațiunilor contractuale și temei de rezoluțiune a contractului nr. 20/02/2008 din

20 februarie 2008.

Totodată susține că, prin contractul de cesiune a creanței nr. 1/20.01.11 din 20

noiembrie 2008, încheiat între SRL „Grini-Max”, SRL „Melconic” și SRL „Ucfesciv-

grup” și acordul adițional din 20 noiembrie 2008 la contractul de cesiune a creanței din

20 februarie 2008, încheiat între SRL „Ucfesciv-grup”, SRL „Melconic” și Kotic

Mihail, creditorul inițial, SRL „Ucfesciv-grup” a cesionat în favoarea lui Kotic Mihail

dreptul de creanță cu privire la încasarea sumei de 132923 de lei de la debitorul SRL

„Melconic”.

Relatează că, la aceiași dată, SRL „Melconic” și Kotic Mihail au semnat acordul

adițional la contractul nr.20/02/2008 din 20 februarie 2008 privind participarea prin

cotă-parte la construcția complexului locativ, prin care SRL „Melconic” a recunoscut

achitarea prețului apartamentului în sumă de 92810 euro.

Consideră că, contractul de cesiune a creanței nr. 1/20.01.11 din 20 noiembrie

2008 și acordurile adiționate menționate sunt lovite de nulitate, deoarece sunt semnate

de către Bejenaru Radu, care la momentul încheierii actelor juridice nu dispunea de

acest drept, în special de dreptul de a recunoaște inexistența unei datorii față de alți

agenți economici.

Menționează că, conform datelor eliberate de Camera Înregistrării de Stat la

situația din 20 noiembrie 2008 director al SRL „Melconic” era Calcîi Iurie, iar cu toate

că în cuprinsul contractelor contestate este indicat Calcîi Iurie, acestea sunt semnate de

Bejenaru Radu.

Afirmă că, între SRL „Melconic”, SRL „Grini-Max” și SRL „Ucfesciv-grup” nu

a existat nici un raport de drept obligațional din care ar rezulta obligația SRL

„Melconic” în sumă de 132923 de lei, creanța cesionată nu are acoperire financiară.

Argumentează că, la 14 noiembrie 2008 de către SRL „Melconic” a fost dat aviz

publicitar în care s-a anunțat despre pierderea ștampilei rotunde a întreprinderii.

Susține că, prin hotărârea Curții de Apel Economică din 18 februarie 2010 a fost

intentată procedura de insolvabilitate în privința SRL „Melconic”.

3

Consideră că, pîrîtul Kotic Mihail nu a executat în modul corespunzător, cu

bună-credință obligația asumată de achitare integrală a prețului apartamentului, iar

SRL „Melconic” nu mai este interesat în realizarea contractului.

De asemenea, relatează că și Caporaso Mario nu a achitat integral prețul

apartamentului conform contractului nr.22/07/08 din 22 iulie 2008 privind participarea

prin cotă-parte la construcția complexului locativ din str. Serghei Lazo nr. 25, mun.

Chișinău, iar conform tabelului creanțelor SRL „Melconic” și Caporaso Mario este

validat cu suma de 388250 de lei, echivalentul a 25000 de euro, ca creditor chirografar

în cadrul procesului de insolvabilitate.

Consideră că, în circumstanțele expuse pîrîtul Caporaso Mario nu poate pretinde

recunoașterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 33 din str. Serghei

Lazo nr. 25, mun. Chișinău, iar neachitarea integrală a prețului apartamentului stabilit

de părți constituie temei pentru rezoluțiunea contractului nr.20/07/08 din 22 iulie 2008.

Solicită declararea nulă a contractului de cesiune de creanță din 20 noiembrie

2008, încheiat între SRL „Grini-Max”, SRL „Melconic” și SRL „Ucfesciv-grup”;

contractului de cesiune de creanță din 20 noiembrie 2008, încheiat între SRL

„Ucfesciv-grup”, SRL „Melconic” și Kotic Mihail, și acordului adițional din 20

noiembrie 2008 la contractul nr.20/02/2008 din 20 februarie 2008 privind participarea

prin cotă-parte la construcția complexului locativ, încheiat între SRL „Melconic” și

Kotic Mihail; rezoluțiunea contractului nr.20/02/2008 din 20 februarie 2008 privind

participarea prin cotă-parte la construcția complexului locativ din str. Serghei Lazo

nr.25, mun. Chișinău, încheiat între SRL „Melconic” și Kotic Mihail; rezoluțiunea

contractului nr.22/07/08 din 22 iulie 2008 privind participarea prin cotă-parte la

construcția complexului locativ din str. Serghei Lazo nr. 25, mun. Chișinău, încheiat

între SRL „Melconic” și Caporaso Mario (f.d.1-5 Vol.II).

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 26 septembrie 2013 s-au

respins ca neîntemeiate acțiunile înaintate la cererea de chemare în judecată depusă de

Caporaso Mario împotriva SRL „Melconic”, Gherciu Elvira și Gherciu Olga,

intervenient accesoriu OCT Chișinău privind recunoașterea dreptului de proprietate

asupra bunului imobil, la cererea de chemare în judecată depusă de Kotic Mihail

împotriva SRL „Melconic” și Caporaso Mario, intervenient accesoriu OCT Chișinău,

privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil și declararea nulă

a actului juridic; s-a admis acțiunea reconvențională înaintată de SRL „Melconic”; s-a

declarat nul contractul de cesiune de creanță nr. 1/20.01.11din 20 noiembrie 2008

încheiat între SRL „Grini-Max”, SRL „Melconic” și SRL „Ucfesciv-grup”; s-a declarat

nul acordul adițional din 20 noiembrie 2008 la contractul de cesiune de creanță din 20

februarie 2008 încheiat între SRL „Ucfesciv-grup”, SRL „Melconic” și Kotic Mihail;

s-a declarat nul acordul adițional din 20 noiembrie 2008 la contractul nr.20/02/2008

din 20 februarie 2008 privind participarea prin cotă-parte la construcția complexului

locativ, încheiat între SRL „Melconic” și Kotic Mihail; s-a rezoluționat contractul

nr.20/02/2008 din 20 februarie 2008 privind participarea prin cotă-parte la construcția

complexului locativ din str. Serghei Lazo nr.25, mun. Chișinău, încheiat între SRL

„Melconic” și Kotic Mihail; s-a rezoluționat contractul nr.22/07/08 din 22 iulie 2008

privind participarea prin cotă-parte la construcția complexului locativ din str. Serghei

Lazo nr.25, mun. Chișinău, încheiat între SRL „Melconic” și Caporaso Mario. (vol. II,

f.d. 61-67)

4

Prima instanță a reținut referitor la pretențiile lui Caporaso Mario că, acesta a

achitat doar 25000 de euro, existînd o datorie în sumă de 50000 de euro, ce atestă că nu

și-a onorat obligația de achitare a prețului contractului, iar suma datorată urma să fie

achitată pînă la data de 10 septembrie 2008.

Referitor la pretențiile înaintate de Kotic Mihail, succesori în drepturi Cotic Iurie

și Kotic Vladimir, prima instanță a reținut că, acesta nu și-a onorat obligațiunile

asumate conform contractului încheiat.

Prima instanță a conchis referitor la acțiunea reconvențională înaintată de SRL

„Melconic” că, împuternicirile atribuite lui Bejenaru Radu conform ordinului din 30

noiembrie 2008 sunt nule, iar toate actele semnate de ultimul sunt lovite de nulitate

absolută.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2014 s-au respins

apelurile declarate de Caporaso Mario și Cotic Iurie și s-a menținut hotărîrea primei

instanțe. (vol. II, f.d. 241-258)

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18 martie 2015 s-a respins recursul

declarat de către Caporaso Mario, s-a admis recursul declarat de către Cotic Iurie, s-a

casat decizia instanței de apel în partea menținerii hotărârii primei instanțe privind

respingerea acțiunii lui Kotic Mihail și admiterea pretențiilor SRL „Melconic” din

acțiunea reconvențională înaintată împotriva lui Kotic Vladimir și Cotic Iurie, SRL

„Grini-Max”, SRL „Ucfesciv-grup” privind declararea nulă a actelor juridice și

rezoluțiunea contractului, cu restituirea în această parte a pricinii la rejudecare la

instanța de apel, în alt complet de judecată. (vol. III, f.d. 62-77)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2016 s-a admis apelul

declarat de Cotic Iurie, s-a casat hotărîrea primei instanțe în partea respingerii acțiunii

la cererea de chemare în judecată înaintată de Kotic Mihail împotriva SRL „Melconic”

cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului și în partea

admiterii acțiunii reconvenționale înaintate de SRL „Melconic” în proces de

insolvabilitate și s-a emis în această parte o nouă hotărîre prin care s-a admis acțiunea

înaintate de Kotic Mihail, succesor în drepturi a lui Cotic Iurie; s-a recunoscut dreptul

de proprietate a lui Kotic Mihail, succesor în drepturi a lui Cotic Iurie, asupra

apartamentului nr. 33, et.10 din str. Serghei Lazo nr. 25, mun. Chișinău, identificat cu

nr. cadastral 010041703102, hotărîrea în această parte servind temei de înregistrare a

dreptului de proprietate asupra apartamentului la OCT Chișinău și s-a respins ca

neîntemeiată acțiunea reconvențională înaintată de SRL „Melconic”, în proces de

insolvabilitate. (vol. III, f.d.177-185)

Instanța de apel a reținut că, Kotic Mihail deținea un drept legal de a solicita de

la SRL „Melconic” încasarea sumei cesionate, care potrivit actelor de cesiune, ulterior

încheiate, au contribuit la stingerea datoriei lui Kotic Mihail, pentru achitarea

apartamentului litigios, însă SRL „Melconic” nu a invocat nulitatea contractului de

cesiune a creanței din 20 februarie 2008, încheiat între SRL „Ucfesciv-grup”, SRL

„Melconic” și Kotic Mihail, deoarece în speță este aplicabil dispozițiile art.226 din

Codul civil.

Totodată, instanța de apel a conchis că, Kotic Mihail fiind conștient de faptul că

actele precedente de cesiune au fost semnate de diferiți administratori, care la acel

moment erau înregistrați la Camera Înregistrării de Stat și care permanenți erau diferiți,

nu putea cunoaște că Bejenaru Radu acționează în lipsa împuternicirilor de a semna

5

acte litigioase, mai mult, ultimul deținea ștampila societății, iar careva acte în

confirmarea faptului că ștampila a fost pierdută, nu au fost prezentate.

La fel, instanța de apel a concluzionat că, lipsesc temeiurile care ar genera

rezoluțiunea contractului de investiții nr.20/02/2008 din 20 februarie 2008, invocate de

SRL „Melconic”, iar urmare a executării integrale a obligațiunilor asumate prin

contractul de investiție, Kotic Mihail, succesorul în drepturi Cotic Iurie, a dobîndit

dreptul de proprietate asupra apartamentului litigios.

La data de 20 iunie 2016 SRL „Melconic” a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2016 solicitînd admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe în partea în care a fost

respinsă acțiunea la cererea de chemare în judecată înaintată de Kotic Mihail și în

partea admiterii acțiunii reconvenționale înaintate de SRL „Melconic” în proces de

insolvabilitate.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel superficial a examinat

materialele cauzei, neelucidând pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea pruncii, deoarece a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept

material și procesual.

Susține că, suma de 7800 de euro urma a fi achitată de Kotic Mihail într-o

consecutivitate stabilită de părți în pct. 4.3 din contractul nr.20/02/2008 din 20

februarie 2008 privind participarea prin cotă la construcția edificiilor cu destinație

civilă de pe str. Serghei Lazo nr.25, mun. Chișinău, obligație neexecutată ce servește

drept temei de rezoluțiune a contractului menționat.

Menționează că, contractele de cesiune și acordurile adiționale au fost semnate

de persoane neîmputernicite, însă instanța de apel nu a precizat care anume

administrator al societății a acordat împuternicirile lui Bejenaru Radu și care au fost

împuternicirile, iar Kotic Mihail urma să cunoască că administratorul SRL „Melconic”

la data semnării contractului era Calcîi Iurie, deoarece informația respectivă este

publică, referindu-se la dispozițiile art.34 alin. (1) din Legea nr.220 din 19 octombrie

2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor

individuali.

Susține că, la data de 14 noiembrie 2008, a fost dat aviz publicitar prin care s-a

menționat despre pierderea ștampilei.

Relatează că, cesiunea de creanță a avut loc între SRL „Melconic”, SRL

„Ucfesciv-grup”, SRL „Grini-Max” și Kotic Mihail într-o singură zi cînd fondatorul

întreprinderii era deja decedat, ceea ce contravine prevederilor art.2 alin.(2) din Legea

nr.135 din 14 iunie 2007 privind societățile cu răspundere limitată.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

6

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră recursul ca fiind depus în termen în condițiile în care din

materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării recurentului a deciziei

instanței de apel pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a

recursului.

Alegațiile recurentului precum că, suma de 7800 de euro urma a fi achitată de

Kotic Mihail într-o consecutivitate stabilită de părți în pct. 4.3 din contractul

nr.20/02/2008 din 20 februarie 2008 privind participarea prin cotă la construcția

edificiilor cu destinație civilă de pe str. Serghei Lazo nr.25, mun. Chișinău, obligație

neexecutată ce servește drept temei de rezoluțiune a contractului menționat, nu pot fi

reținute, or contractul de cesiune din 20 februarie 2008 și acordul adițional din 20

noiembrie 2008 la contractul menționat stabilește contrariul.

Argumentele recurentului prin care menționează că, contractele de cesiune și

acordurile adiționale au fost semnate de persoane neîmputernicite, însă instanța de apel

nu a precizat care anume administrator al societății a acordat împuternicirile lui

7

Bejenaru Radu, iar Kotic Mihail urma să cunoască că administratorul SRL „Melconic”

la data semnării contractului era Calcîi Iurie, deoarece informația respectivă este

publică, nu pot fi reținute, reieșind din rațiunea dispoziției art. 242 alin. (3) din Codul

civil, care prevede că, dacă actul juridic este încheiat în numele unei alte persoane,

părții cu care a contractat reprezentantul nu i se poate opune o lipsă a împuternicirilor

dacă reprezentatul a creat astfel de împrejurări în virtutea cărora această parte

presupunea cu bună-credință existența unor asemenea împuterniciri.

Așadar, recurentul încheind acte juridice cu Kotic Mihail, suportă efectele

actelor încheiate în numele și pe seama sa de Bejenaru Radu, deoarece prin

comportarea ultimului a insuflat lui Kotic Mihail percepția existenței unor

împuterniciri pe care le-a acordat recurentul, fiind obligat să suporte consecințele

actelor încheiate de Bejenaru Radu fără să fi existat în realitate o împuternicire în acest

sens, și aceasta ca o consecință a culpei in omittendo a recurentului, or art.9 alin.(1) din

Codul civil prevede că, persoanele fizice și juridice participante la raporturile juridice

civile trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile cu bună-credință, în

acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică și cu bunele moravuri. Buna-credință

se prezumă pînă la proba contrară.

Nu pot fi reținute nici susținerile recurentului precum că, la data de 14 noiembrie

2008, a fost dat aviz publicitar prin care s-a menționat despre pierderea ștampilei, nu

pot fi reținute, or la materialele cauzei lipsesc înscrisurile în acest sens.

Aserțiunile recurentului prin care relatează că, cesiunea de creanță a avut loc

între SRL „Melconic”, SRL „Ucfesciv-grup”, SRL „Grini-Max” și Kotic Mihail într-o

singură zi cînd fondatorul întreprinderii era deja decedat, ceea ce contravine

prevederilor art.2 alin.(2) din Legea nr.135 din 14 iunie 2007 privind societățile cu

răspundere limitată, nu pot fi reținute, deoarece art.69 alin. (1) din aceeași lege prevede

că, societatea trebuie să aibă unul sau mai mulți administratori, care administrează

societatea și o reprezintă, iar art.2 alin.(2) din legea citată stipulează că, societatea își

exercită, de la data constituirii, drepturile și obligațiile sale prin intermediul

administratorului, ceea ce se desprinde că administratorul societății este cel care

conduce întreprinderea, dar nu fondatorul care o înființează.

Respectiv, instanța de apel a examinat toate circumstanțele importante ale

pricinii prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiind în raport cu

dispozițiile art. 118 din Codul de procedură civilă, dînd o apreciere justă tuturor

împrejurărilor.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității hotărîrilor contestate.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, cererea de recurs nu indică la încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, și nu rezultă existența unuia din temeiurile legale de recurs,

iar circumstanțele de fapt invocate de recurent în cererea de recurs nu constituie obiect

8

al recursului, or acesta devoluează exclusiv circumstanțe de drept a pricinii.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Melconic”, în baza

art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Melconic” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

9