2r-747/16 — declararea bunului imobil proprietate personală ș.a.

Prima instanță: O. Cojocaru dosarul nr. 2r-747/16

Instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță

D E C I Z I E

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan

examinînd recursul declarat de reprezentantul Speranței Niculița, avocatul

Alexandr Podlesnov

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iuire Niculița

împotriva Speranței Niculița cu privire la declararea bunului imobil proprietate

personală și obligarea înregistrării modificărilor, la cererea de chemare în judecată

depusă de Speranța Niculița împotriva lui Iurie Niculița cu privire la recunoașterea

dreptului de proprietate asupra cotei-părți și vînzarea la licitație,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2016

c o n s t a t ă

La data de 10 iunie 2010 Iurie Niculița a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Speranței Niculița cu privire la declararea bunului imobil proprietate

personală și obligarea înregistrării modificărilor.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 noiembrie 2010

acțiunea a fost admisă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 august 2013 s-a admis apelul declarat

de Speranța Niculița, s-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 09 noiembrie 2010 și s-a restituit pricina pentru rejudecare în aceeași instanță, în

alt complet de judecători.

La data de 07 iunie 2013 Speranța Niculița a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva lui Iurie Niculița cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate

asupra cotei-părți și vînzarea la licitație.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 02 octombrie 2014 s-au

conexat într-un singur proces pricinile civile la cererile de chemare în judecată depuse

de Speranța Niculița împotriva lui Iurie Niculița cu privire la recunoașterea dreptului

de proprietate asupra cotei-părți și vînzarea la licitație și Iurie Niculița împotriva

Speranței Niculița cu privire la declararea bunului imobil proprietate personală și

obligarea înregistrării modificărilor.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24 martie 2016 s-a admis

parțial acțiunea lui Iurie Niculiță, s-a recunoscut Iurie Niculița proprietar unic al

apartamentului nr.5 din str. Vasile Lupu nr.4, mun. Chișinău cu numărul cadastral

010051710401005; s-a respins acțiunea lui Iurie Niculița cu privire la obligarea

1

înregistrării și notificării; s-a respins acțiunea Speranței Niculița și sa încasat din

contul Speranței Niculița în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 21590 de lei;

s-a anulat măsura de asigurare aplicată prin încheierea instanței de fond din 11 iunie

2013 prin care s-a aplicat sechestrul asupra apartamentului în litigiu.

La data de 24 martie 2016 avocatul Alexandr Podlesnov din numele Speranței

Niculița a contestat cu apel hotărîrea instanței de fond, solicitînd casarea hotărîrii și

emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii înaintate de Speranța Niculița și

respingerea acțiunii depusă de Iurie Niculița.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2016 s-a restituit cererea de

apel depusă de avocatul Alexandr Podlesnov în interesele Speranței Niculița ca fiind

depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel, s-a remis avocatului

Alexandr Podlesnov cererea de apel cu toate anexele prezentate.

La data de 28 iunie 2016 reprezentantul Speranței Niculița, avocatul Alexandr

Podlesnov a declarat recurs nemotivat împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din

23 iunie 2016 solicitînd admiterea recursului și casarea încheierii instanței de apel.

Colegiul consideră recursul ca fiind declarat în termen, avînd în vedere faptul

că, încheierea instanței de apel a fost pronunțată la 23 iunie 2016 (f.d.192-197), iar

cererea de recurs a fost depusă la 28 iunie 2016 (f.d.199-200), or conform art. 425 din

Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este

de 15 zile de la pronunțarea ei.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de

reprezentantul Speranței Niculița, avocatul Alexandr Podlesnov urmează a fi respins

reieșind din următoarele.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

Conform art. 437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile recursului,

argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile respective.

Instanța de recurs menționează că recurentul, neconformîndu-se prevederilor

legale, a formulat o simplă cerere de recurs, fără evidențierea motivelor de nelegalitate

și netemeiniciei încheierii contestate, făcînd astfel imposibilă exercitarea controlului

de către instanța investită cu soluționarea căii de atac.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc argumentele

ilegalității încheierii Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2016, care face obiectul

recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de

nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în

fundamentarea acesteia.

Deși, recurentul invocă în cererea de recurs că motivele recursului vor fi

prezentate suplimentar însă, recursul cu motivele desfășurate nu a fost depus de

recurent pînă la moment.

Ca urmare, în lipsa unui recurs care nu conține esența și temeiurile lui,

argumentul ilegalității încheierii atacate, solicitările recurentului, precum și

propunerile respective, instanța de recurs este în imposibilitatea de a verifica

legalitatea încheierii contestate.

2

Colegiul consideră relevantă jurisprudența CtEDO la examinarea cauzelor în care

Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind

protecția drepturilor sale de acces la justiție (Van Harn vs Germany, nr. 7557/03 din 11

septembrie 2007).

Astfel, instanța de recurs menționează că recurentul fiind interesat în soarta

soluționării prezentului litigiu, urma să întreprindă măsurile necesare de a proteja

dreptul său de acces la instanță prin depunerea unui recurs motivat, fapt ignorat de

acesta.

Urmare celor menționate, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de

reprezentantul Speranței Niculița, avocatul Alexandr Podlesnov și a menține

încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e

Se respinge recursul declarat de reprezentantul Speranței Niculița, avocatul

Alexandr Podlesnov și a menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2016.

Decizia este irevocabilă de la momentul emiterii.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

3