2r-747/16 — declararea bunului imobil proprietate personală ș.a.

Prima instanță: O. Cojocaru dosarul nr. 2r-747/16 Instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță D E C I Z I E 21 septembrie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinînd recursul declarat de reprezentantul Speranței Niculița, avocatul Alexandr Podlesnov în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iuire Niculița împotriva Speranței Niculița cu privire la declararea bunului imobil proprietate personală și obligarea înregistrării modificărilor, la cererea de chemare în judecată depusă de Speranța Niculița împotriva lui Iurie Niculița cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra cotei-părți și vînzarea la licitație, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2016 c o n s t a t ă La data de 10 iunie 2010 Iurie Niculița a depus cerere de chemare în judecată împotriva Speranței Niculița cu privire la declararea bunului imobil proprietate personală și obligarea înregistrării modificărilor.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 noiembrie 2010 acțiunea a fost admisă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 august 2013 s-a admis apelul declarat de Speranța Niculița, s-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 noiembrie 2010 și s-a restituit pricina pentru rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecători. La data de 07 iunie 2013 Speranța Niculița a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Iurie Niculița cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra cotei-părți și vînzarea la licitație. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 02 octombrie 2014 s-au conexat într-un singur proces pricinile civile la cererile de chemare în judecată depuse de Speranța Niculița împotriva lui Iurie Niculița cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra cotei-părți și vînzarea la licitație și Iurie Niculița împotriva Speranței Niculița cu privire la declararea bunului imobil proprietate personală și obligarea înregistrării modificărilor. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24 martie 2016 s-a admis parțial acțiunea lui Iurie Niculiță, s-a recunoscut Iurie Niculița proprietar unic al apartamentului nr.5 din str. Vasile Lupu nr.4, mun.

Chișinău cu numărul cadastral 010051710401005; s-a respins acțiunea lui Iurie Niculița cu privire la obligarea 1 înregistrării și notificării; s-a respins acțiunea Speranței Niculița și sa încasat din contul Speranței Niculița în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 21590 de lei; s-a anulat măsura de asigurare aplicată prin încheierea instanței de fond din 11 iunie 2013 prin care s-a aplicat sechestrul asupra apartamentului în litigiu. La data de 24 martie 2016 avocatul Alexandr Podlesnov din numele Speranței Niculița a contestat cu apel hotărîrea instanței de fond, solicitînd casarea hotărîrii și emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii înaintate de Speranța Niculița și respingerea acțiunii depusă de Iurie Niculița.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2016 s-a restituit cererea de apel depusă de avocatul Alexandr Podlesnov în interesele Speranței Niculița ca fiind depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel, s-a remis avocatului Alexandr Podlesnov cererea de apel cu toate anexele prezentate. La data de 28 iunie 2016 reprezentantul Speranței Niculița, avocatul Alexandr Podlesnov a declarat recurs nemotivat împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2016 solicitînd admiterea recursului și casarea încheierii instanței de apel. Colegiul consideră recursul ca fiind declarat în termen, avînd în vedere faptul că, încheierea instanței de apel a fost pronunțată la 23 iunie 2016 (f.d.192-197), iar cererea de recurs a fost depusă la 28 iunie 2016 (f.d.199-200), or conform art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de reprezentantul Speranței Niculița, avocatul Alexandr Podlesnov urmează a fi respins reieșind din următoarele. În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea. Conform art. 437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile respective.

Instanța de recurs menționează că recurentul, neconformîndu-se prevederilor legale, a formulat o simplă cerere de recurs, fără evidențierea motivelor de nelegalitate și netemeiniciei încheierii contestate, făcînd astfel imposibilă exercitarea controlului de către instanța investită cu soluționarea căii de atac. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc argumentele ilegalității încheierii Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2016, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia. Deși, recurentul invocă în cererea de recurs că motivele recursului vor fi prezentate suplimentar însă, recursul cu motivele desfășurate nu a fost depus de recurent pînă la moment.

Ca urmare, în lipsa unui recurs care nu conține esența și temeiurile lui, argumentul ilegalității încheierii atacate, solicitările recurentului, precum și propunerile respective, instanța de recurs este în imposibilitatea de a verifica legalitatea încheierii contestate. 2 Colegiul consideră relevantă jurisprudența CtEDO la examinarea cauzelor în care Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție (Van Harn vs Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). Astfel, instanța de recurs menționează că recurentul fiind interesat în soarta soluționării prezentului litigiu, urma să întreprindă măsurile necesare de a proteja dreptul său de acces la instanță prin depunerea unui recurs motivat, fapt ignorat de acesta.

Urmare celor menționate, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de reprezentantul Speranței Niculița, avocatul Alexandr Podlesnov și a menține încheierea instanței de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d e c i d e Se respinge recursul declarat de reprezentantul Speranței Niculița, avocatul Alexandr Podlesnov și a menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2016. Decizia este irevocabilă de la momentul emiterii. Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 3