2r-189/17 — declararea bunului imobil prorpeitate personala si obligarea efectuarii rectificarilor; recunoasterea dreptului de prorpeitate asupra cotei-parti din bunul imobil si vinzarea la licitatie

Prima instanță, Jud. Buiucani, mun. Chișinău: O. Cojocaru Dosarul nr. 2r-189/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

M. Ciugureanu, M. Anton, Gr. Dașchevici

D E C I Z I E

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

examinînd, fără înștiințarea participanților la proces, recursurile declarate de către

Niculiță Speranța și Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului Buiucani,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Niculiță Iurie împotriva

Speranței Niculiță cu privire la declararea bunului imobil proprietate personală, și, la

acțiunea Speranței Niculiță împotriva lui Iurie Niculiță cu privire la recunoașterea dreptului

de proprietate asupra unei cote-părți din bunul imobil și vânzarea acesteia la licitație,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016, prin care cererea

de apel a Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului Buiucani a fost restituită ca fiind

depusă de către o persoană, care nu este în drept să declare apel,

c o n s t a t ă

La 10 iunie 2010, Niculiță Iurie a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Speranței Niculiță, solicitînd declararea bunului imobil - apartamentul nr. 5 din str. V.

Lupu, 4, mun. Chișinău, proprietatea lui personală, dobândit de către el în perioada ducerii

gospodăriei separate de cea a pârâtei, cu obligarea OCT Chișinău să efectueze rectificările

corespunzătoare în Registrul bunurilor imobile.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 noiembrie 2010, acțiunea a

fost admisă, fiind recunoscut bunul imobil – apartamentul nr. 5 din str. V. Lupu, 4, mun.

Chișinău, proprietate personală a lui Niculiță Iurie.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 august 2013, a fost admis apelul declarat

de către Niculiță Speranța, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09

noiembrie 2010, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță, în alt complet de

judecată.

Concomitent, la 07 iunie 2013, Niculiță Speranța a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Iurie Niculiță, solicitînd partajarea bunului imobil – apartamentul nr.

5 din str. V. Lupu, 4, mun. Chișinău, proprietate comună în devălmășie.

Pe parcursul examinării pricinii, și anume la 01 noiembrie 2013, reclamanta Niculiță

Speranța a depus cerere de concretizare a pretențiilor din acțiune împotriva lui Iurie

Niculiță, indicând în calitate de intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor

Copilului Buiucani și a solicitat recunoașterea dreptului ei de proprietate asupra 2/3 cote-

părți din bunul imobil – apartamentul nr. 5 din str. V. Lupu, 4, mun. Chișinău și partajarea

1

imobilului respectiv prin atribuirea acestuia în întregime ei, cu încasarea din contul dînsei în

beneficiul lui Niculiță Iurie a unei sulte în mărime de 1/3 din costul apartamentului.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 02 octombrie 2014, au fost

conexate într-un singur proces civil cauza civilă la acțiunea Speranței Niculiță împotriva lui

Niculiță Iurie cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra unei cote-părți din

bunul imobil și partajarea bunului imobil, cu pricina civilă la acțiunea lui Niculiță Iurie

împotriva Speranței Niculiță cu privire la declararea bunului imobil proprietate personală.

La 12 noiembrie 2014, Speranța Niculiță a mai depus o cerere de concretizare a

pretențiilor, neindicând în calitate de intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului Buiucani, prin care și-a modificat cerințele din acțiune, solicitînd

recunoașterea după ea și pârât dreptul de proprietate a câte 1/2 cote-părți ideale din

apartamentul nr. 5 din str. V. Lupu, 4, mun. Chișinău și partajarea bunului imobil litigios

între coproprietari prin vânzarea acestuia la licitație, cu distribuirea ulterioară a prețului

încasat în proporții egale.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24 martie 2016, acțiunea

inițială a fost admisă în parte, fiind recunoscut Niculiță Iurie în calitate de unic proprietar al

apartamentului nr. 5 din str. V. Lupu, 4, mun. Chișinău, nr. cadastral 0100517.104.01.005,

în rest, acțiunea a fost respinsă. A fost respinsă ca neântemeiată și acțiunea Speranței

Niculiță împotriva lui Iurie Niculiță cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate

asupra cotei-părți și vânzarea la licitație. A fost încasată din contul Speranței Niculiță în

beneficiul statului taxa de stat în mărime de 21.590 lei.

La 03 octombrie 2016, Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului Buiucani a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitînd repunerea în termen, admiterea

apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24 martie 2016, cu

remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanță.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016, în temeiul art. 369

alin. (1) lit. d) CPC, cererea de apel a Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului

Buiucani a fost restituită ca fiind depusă de către o persoană, care nu este în drept să declare

apel.

La 15 decembrie 2016, în termenul prevăzut de art. 425 CPC, Niculiță Speranța a

declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea

încheierii Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016, cu restituirea pricinii spre

rejudecare în instanța de apel.

În susținerea recursului Niculiță Speranța a invocat că instanța de apel eronat a ajuns la

concluzia de a restitui apelul declarat de către Direcția pentru Protecția Drepturilor

Copilului Buiucani, deoarece prezenta cauză a fost judecată în absența unui participant la

proces, la caz – Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului Buiucani, care figurează în

procesul dat în calitate de intervenient accesoriu, căreia nu i s-a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată.

Concomitent, la 15 decembrie 2016, în termenul prevăzut de art. 425 CPC, și Direcția

pentru Protecția Drepturilor Copilului Buiucani a declarat recurs împotriva încheierii Curții

de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii

instanței de apel, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului Buiucani a

invocat argumente similare celor ca și în recursul declarat de către Speranța Niculiță.

La 28 februarie 2017, în adresa lui Niculiță Iurie au fost expediate copiile recursurilor

declarate de către Speranța Niculiță și Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului

2

Buiucani, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, însă intimatul nu și-a

valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

Prin prisma art. 426 alin. (3) CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursuri, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curți Supreme de Justiție consideră

recursurile neîntemeiate și care urmează a fi respinse, cu menținerea încheierii recurate, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează recursul

împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea.

Conform art. 360 alin. (1) CPC, sunt în drept să declarare apel: a) părțile și alți

participanți la proces; b) reprezentantul în interesul apelantului, dacă este împuternicit în

modul stabilit de lege; c) martorul, expertul, specialistul și interpretul, reprezentantul cu

privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine.

Potrivit art. 369 alin. (1) lit. d) CPC, instanța de apel restituie, printr-o încheiere,

cererea dacă, cererea de apel a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare

apel.

Din suportul probatoriu prezent la actele pricinii rezultă că la 10 iunie 2010, intimatul-

reclamant Niculiță Iurie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Speranței Niculiță,

solicitînd declararea bunului imobil - apartamentul nr. 5 din str. V. Lupu, 4, mun. Chișinău,

proprietate lui personală, dobândit de către el în perioada ducerii gospodăriei separate de

cea a pârâtei, cu obligarea OCT Chișinău să efectueze rectificările corespunzătoare în

Registrul bunurilor imobile.

Totodată, se reține că la 07 iunie 2013, recurenta-reclamantă Niculiță Speranța a depus

și ea cerere de chemare în judecată împotriva lui Iurie Niculiță, solicitînd inițial partajarea

bunului imobil – apartamentul nr. 5 din str. V. Lupu, 4, mun. Chișinău, proprietate comună

în devălmășie.

La 01 noiembrie 2013, Niculiță Speranța a depus cerere de concretizare a pretențiilor

din acțiunea îndreptată împotriva lui Iurie Niculiță, indicând în calitate de intervenient

accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului Buiucani și solicitînd

recunoașterea dreptului ei de proprietate asupra 2/3 cote-părți din bunul imobil –

apartamentul nr. 5 din str. V. Lupu, 4, mun. Chișinău și partajarea imobilului respectiv prin

atribuirea acestuia în întregime ei, cu încasarea din contul dînsei în beneficiul lui Niculiță

Iurie a unei sulte în mărime de 1/3 din costul apartamentului.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 02 octombrie 2014, au fost

conexate într-un singur proces civil, cauza civilă la acțiunea Speranței Niculiță împotriva lui

Niculiță Iurie cu privire la partajul averii, cu pricina civilă la acțiunea lui Niculiță Iurie

împotriva Speranței Niculiță cu privire la declararea bunului imobil proprietate personală.

Ulterior, la 12 noiembrie 2014, Niculiță Speranța a mai depus o cerere de concretizare

a pretențiilor, prin care și-a modificat cerințele din acțiune, solicitînd recunoașterea după ea

și pârâtul Niculiță Iurie dreptului de proprietate a câte 1/2 cote-părți ideale din apartamentul

nr. 5 din str. V. Lupu, 4, mun. Chișinău și partajarea bunului imobil litigios între

coproprietari prin vânzarea acestuia la licitație, cu distribuirea ulterioară a prețului încasat

în proporții egale (f.d. 107, vol. II).

Se reține că în ultima cerere de concretizare a pretențiilor, Niculiță Speranța în calitate

de participanți la proces s-a indicat doar pe sine – în calitate de reclamantă și pe Niculiță

Iurie în calitate de pârât.

3

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24 martie 2016, acțiunea

inițială a fost admisă în parte, fiind recunoscut Niculiță Iurie proprietar unic al

apartamentului nr. 5 din str. V. Lupu, 4, mun. Chișinău, nr. cadastral 0100517.104.01.005,

în rest, acțiunea a fost respinsă, ca neântemeiată. A fost respinsă ca neântemeiată și acțiunea

Speranței Niculiță împotriva lui Iurie Niculiță cu privire la recunoașterea dreptului de

proprietate asupra cotei-părți și vânzarea șa licitație. A fost încasată din contul Speranței

Niculiță în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 21.590 lei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2016, menținută prin decizia

Curții Supreme de Justiție din 21 septembrie 2016, cererea de apel depusă de către Niculiță

Speranța, prin intermediul reprezentantului său - avocatul Podlesnov Alexandr, a fost

restituită ca fiind depusă de către o persoană care nu este în drept să declare apel.

La 03 octombrie 2016, Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului Buiucani a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitînd repunerea în termen, admiterea

apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24 martie 2016, cu

remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanță.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016, în temeiul art. 369

alin. (1) lit. d) CPC, cererea de apel a Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului

Buiucani a fost restituită ca fiind depusă de către o persoană, care nu este în drept să declare

apel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră întemeiată soluția Curții de Apel Chișinău privind restituirea apelului declarat de

către Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului Buiucani, ca fiind depusă de către o

persoană, care nu este în drept să declare apel, din următoarele considerente.

Astfel, după cum rezultă din cererea de concretizare a pretențiilor din 12 noiembrie

2014, prin care recurenta-reclamantă Niculiță Speranța și-a modificat pretențiile din acțiune,

ca părți la procesul în cauză, aceasta s-a indicat doar pe sine - în calitate de reclamantă și pe

Niculiță Iurie, în calitate de pîrît, fără a face vreo referire asupra faptului că în procesul în

cauză mai figurează și Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului Buiucani, în calitate

de intervenient accesoriu, precum și nici din conținutul cererii respective nu rezultă faptul

dat.

Or, reieșind din prevederile art. 27 alin. (1) CPC, disponibilitatea în drepturi se afirmă

în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a dispune liber de

dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății, precum și de a dispune de

drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijlocele procedurale de apărare.

Afară de aceasta, nici în cadrul ședințelor de judecată a primei instanțe, începând cu 12

noiembrie 2014, recurenta-reclamantă Niculiță Speranța, prin intermediul reprezentantului

său – avocatul Alexandr Podlesnov, nu a menționat vreo dată că în procesul dat mai

figurează încă un participant la pocesc sau după caz să solicite atragerea în proces în calitate

de intervenient accesoriu - Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului Buiucani (f.d.

147-164, vol. II).

De asemenea, atît în apelul său preliminar din 24 martie 2016, cât și în cel motivat din

11 iunie 2016, declarat împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24

martie 2016, recurenta Niculiță Speranța nu a indicat vreun argument privitor la faptul că

prezenta cauză civilă a fost examinată în absența unui participant la proces, căruia nu i-a

fost comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, la cazul speței - Direcția pentru

Protecția Drepturilor Copilului Buiucani (f.d. 171, 185-186, vol. II). Cu atît mai mult că,

chiar în apelul respectiv recurenta în calitate de părți indică doar pe sine și pe intimatul-

pârât Iurie Niculiță.

4

În acest context, nu poate fi reținut argumentul recurentelor Speranța Niculiță și

Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului Buiucani invocat în cererile lor de recurs

precum că prezentă cauza a fost judecată în absența unui participant la proces, la caz – a

ultimei, căreia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, or, la actele pricinii

nu se atestă probe din care să rezulte că autoritatea tutelară enunțată are vreo anumită

calitate procesuală în prezentul litigiu.

În conformitate cu art. 67 alin. (1) CPC, persoana interesată într-un proces pornit între

alte persoane poate interveni în el alături de reclamant sau de pârât până la închiderea

dezbaterilor judiciare în prima instanță dacă hotărârea pronunțată ar putea să influențeze

drepturile sau obligațiile lui față de una din părți.

Distinct de aceasta, atît Niculiță Speranța, cât și Direcția pentru Protecția Drepturilor

Copilului Buiucani nu au indicat care anume drepturi sau interese legitime au fost sau

puteau fi încălcate prin neatragerea în procesul în cauză a ultimei, având în vedere faptul că

obiectul de examinare al prezentei acțiuni îl constituie regimul juridic al bunului imobil, la

caz, apartamentul nr. 5 din str. V. Lupu, 4, mun. Chișinău, nr. cadastral

0100517.104.01.005, asupra căruia pretind ambii foștii soți – Niculiță Speranța și Niculiță

Iurie.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea recurată este

întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurente sunt neîntemeiate, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a respinge recursurile declarate de către Niculiță Speranța și Direcția pentru

Protecția Drepturilor Copilului Buiucani și a menține încheierea Curții de Apel Chișinău din

30 noiembrie 2016.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se resping recursurile declarate de către Niculiță Speranța și Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului Buiucani.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016, în pricina civilă

la cererea de chemare în judecată a lui Niculiță Iurie împotriva Speranței Niculiță cu privire

la declararea bunului imobil proprietate personală, și, la acțiunea Speranței Niculiță

împotriva lui Iurie Niculiță cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra unei

cote-părți din bunul imobil și vânzarea acesteia la licitație.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

5