2ra-44/18 — recunoașterea valabilității convenției

2ra-44/18 — recunoașterea valabilității convenției (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță, Judecătoria Buiucani mun.Chișinău dosarul nr. 2ra-2280/2017

judecător: O. Cernei 2ra-44/2018

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: M. Anton, V. Negru, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

24 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valeriu Doagă

judecători Ion Druță, Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Natalia Iovița și Eugeniu

Caras, prin intermediul avocatului Alexandru Stanțieru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Eugeniu Caras

împotriva Nataliei Iovița, intervenienți accesorii Liubov Șalari, Nicolae Șalari, Raisa

Tarița, Federația Hapkido și Ukado din Republica Moldova cu privire la recunoașterea

valabilității convenției, obligarea executării în natură a obligației și recunoașterea

dreptului de proprietate și la cererea de chemare în judecată a Nataliei Iovița împotriva

lui Caras Eugeniu cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea imobilului și

evacuarea din bunul imobil,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de către Eugeniu Caras, prin intermediul avocatului Alexandru

Stanțieru și casată parțial hotărârea primei instanțe,

c o n s t a t ă :

La 01 august 2011, Eugeniu Caras a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Nataliei Iovița, prin care a solicitat:

-recunoașterea valabilității convenției încheiate între el și pârâta Natalia Iovița,

ce se confirmă prin actele juridice din 22 iunie 2005, 27 iunie 2005 și 28 martie 2006,

prin care Natalia Iovița s-a obligat să-i acorde dreptul la construcția sălii sportive la

etajul doi al imobilului situat în XXXXX și să-i înstrăineze 4/7 cotă-parte din imobilul

cu destinație comercială lit. A, cu suprafața de 140,7 m2 și terenul aferent cu suprafața

de 0,018 ha, situat în XXXXX, cu perfectarea actelor necesare dării în exploatare a

construcției date și înregistrarea dreptului de proprietate la OCT Chișinău după

Eugeniu Caras;

-obligarea Nataliei Iovița să execute în natură obligațiile asumate prin convenția

încheiată;

-recunoașterea dreptului său de proprietate asupra 4/7 cotă-parte din imobilul cu

destinație comercială lit. A, cu suprafața de 140,7 m2 și terenul aferent cu suprafața de

1

0,018 ha, situat în XXXXX, cu obligarea OCT Chișinău de a înregistra dreptul de

proprietate în Registrul cadastrului bunurilor imobile (f.d. 1-5 vol. I).

În motivarea acțiunii, reclamantul Caras Eugeniu a indicat că la 22 iunie 2005 a

încheiat cu pârâta Natalia Iovița un acord, prin care ultima s-a obligat să-i acorde

dreptul de a construi etajul doi al imobilului situat în XXXXX, cât și să-i înstrăineze 9

m2 din etajul unu, cu perfectarea ulterioară a actelor la notar și organele competente, în

vederea înregistrării dreptului de proprietate după sine.

Susține reclamantul că, întru confirmarea împuternicirilor sale, pârâta a

prezentat mai multe documente ce atestau dreptul ei asupra 4/7 cotă-parte din imobilul

cu destinație comercială lit. A, cu suprafața de 140,7 m2 și terenul aferent cu suprafața

de 0,018 ha, situat în XXXXX, printre care: contractul de donație din 10 septembrie

2003, încheiat între ÎI „N.V.-Hreapco” (donator) și Natalia Iovița (donatar) și copia

extrasului contractului care a fost înregistrat la OCT Chișinău cu nr. cadastral

XXXXX, nr. 1230-R-2003, la 11 septembrie 2003.

Astfel, menționează Eugeniu Caras că la 22 iunie 2005 și 27 iunie 2005 între el

și Natalia Iovița a fost încheiată o convenție bilaterală, de către pârâtă fiind eliberată o

recipisă prin care a confirmat faptul că a primit suma de 8 000 dolari SUA cu titlu de

arvună la plata costului tranzacției încheiate.

În luna octombrie 2005 a finalizat construcția etajului doi, iar la 28 martie 2006

i-a transmis Nataliei Iovița și suma restantă în mărime de 2 000 dolari SUA, astfel

fiind achitat integral prețul de 10 000 dolari SUA.

La fel, menționează reclamantul că a achitat plata pentru serviciile comunale și

repararea încăperilor (etajul unu și doi), precum și, a suportat alte cheltuieli legate de

întreținerea și administrarea întregului bun imobil și a terenului aferent.

Afirmă că după finalizarea construcției etajului doi, s-a adresat de nenumărate

ori către pârâtă cu cereri privind perfectarea actelor de dare în exploatare a construcției

și ulterior perfectarea titlului de proprietate asupra construcției edificate, însă aceasta

nu și-a executat obligațiunile asumate.

Termenul de încheiere a contractului de înstrăinare a bunului imobil a fost

stabilit de către părți până la 01 ianuarie 2006, însă pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile

asumate.

Mai mult, ulterior a aflat despre faptul că pârâta Natalia Iovița l-a dus în eroare,

și la 08 iulie 2008 aceasta a dat în exploatare imobilul construit pe numele ei, iar

ulterior, contrar înțelegerii între părți la înstrăinat în mod fictiv.

Indică reclamantul că pe marginea acțiunilor întreprinse de către Natalia Iovița,

s-a adresat cu plângere organelor de drept, însă Natalia Iovița a fost scoasă de sub

urmărirea penală, reieșind din faptul că litigiul dat urmează a fi soluționat pe cale

judecătorească în ordine civilă.

Pe parcursul examinării cauzei, la 12 octombrie 2011, Eugeniu Caras a depus

cerere de concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat:

-să fie recunoscută valabilitatea convenției încheiate între Eugeniu Caras și

Natalia Iovița, ce se confirmă prin actele juridice din 22 iunie 2005 și 28 martie 2006,

prin care Natalia Iovița s-a obligat să-i acorde dreptul la construcția sălii sportive la

etajul doi în imobilul din XXXXX și să perfecteze actele după darea în exploatare a

construcției pe numele lui Eugeniu Caras;

2

-să fie obligată Natalia Iovița să execute în natură obligațiile asumate de a

perfecta actele necesare transmiterii construcției și înregistrarea dreptului de

proprietate asupra sălii sportive, situate la etajul doi al imobilului amplasat în

XXXXX, conform anexei planului etajului doi la procesul-verbal nr. 581, la OCT

Chișinău după Eugeniu Caras;

-să fie recunoscut dreptul de proprietate a lui Eugeniu Caras asupra sălii sportive

situate la etajul doi al imobilului amplasat în XXXXX, bun imobil ce constituie ½

cotă-parte din 4/7 cotă-parte din imobilul cu destinație comercială lit. A, cu suprafața

de 140,7 m2 și 4/7 cotă-parte din terenul aferent cu suprafața de 0,018 ha, situat în

XXXXX, cu obligarea OCT Chișinău de a înregistra dreptul de proprietate asupra

bunului nominalizat sub nr. cadastral XXXXX în Registrul cadastrului bunurilor

imobile după Eugeniu Caras (f.d. 40-41 vol. I).

La 05 august 2011, Natalia Iovița a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Eugeniu Caras, solicitând înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului

de proprietate asupra etajului doi al imobilului situat în XXXXX, cu evacuarea lui

Eugeniu Caras și a bunurilor acestuia din imobilul respectiv și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Natalia Iovița a indicat că în anul 2001, ea împreună cu

fostul soț V. Hreapco, au construit imobilul situat în XXXXX, care a fost proiectat

pentru 2 etaje, însă de fapt a fost construit doar primul etaj.

Susține că imobilul a fost înregistrat după ÎI „N.V.-Hreapco” și dat în exploatare

la 08 august 2001 cu suprafața totală de 140,20 m2.

Menționează că la 29 noiembrie 2001, V. Hreapco a înstrăinat 3/7 cotă-parte din

imobil , iar cotei-părți fiindu-i atribuită lit. 2A.

Susține Natalia Iovița că la 10 octombrie 2003 fostul soț i-a donat 4/7 cotă-parte

din imobilul cu destinație comercială lit. A, cu suprafața de 140,7 m2, ce constituie

80,4 m2 și 4/7 cotă-parte din terenul aferent cu suprafața de 0,018 ha, situate în

XXXXX.

Indică că în anul 2005, a încheiat cu Eugeniu Caras un acord prin care i-a

transmis ultimului dreptul de a construi etajul doi deasupra imobilului, în limitele cotei

sale de 80,4 m2, cu obligația ulterioară de a perfecta actele pe numele lui Eugeniu

Caras.

Menționează că în schimbul acestei înțelegeri, la 27 iunie 2005 a primit suma de

8 000 dolari SUA, iar la 28 martie 2006 suma de 2 000 dolari SUA, în acest sens fiind

întocmite recipise, care au fost autentificate notarial.

Mai indică Natalia Iovița că inițial Eugeniu Caras a început construcția etajului

doi din surse proprii, însă ulterior a solicitat ajutorul ei, astfel ea procurând materiale

de construcție din sursele sale și suportând alte cheltuieli legate de edificarea

construcției în sumă totală de 43 374 lei, pe care Eugeniu Caras a refuzat să i le

restituie.

În mai 2006 Eugeniu Caras s-a instalat la etajul doi al imobilului situat în

XXXXX.

Susține Natalia Iovița că la 08 iulie 2008 a dat în exploatare etajul doi al

imobilului. Ulterior a dorit să înstrăineze etajul unu lui Nicolae Șalari, însă a fost în

imposibilitate de a efectua acest lucru, deoarece ambele etaje ale imobilului aveau

același număr cadastral.

3

Astfel, la 02 septembrie 2009 a semnat cu S. Tărîță contractul privind modul de

folosință a proprietății comune pe cote-părți, la 04 septembrie 2009 a înstrăinat lui

Liubov Șalari 4/7 cotă-parte din imobilul situat în XXXXX, iar la data de 18 noiembrie

2009 Liubov Șalari i-a donat Nataliei Iovița etajul doi al imobilului respectiv.

Afirmă Natalia Iovița că despre toate tranzacțiile respective, Eugeniu Caras a

cunoscut și consideră că acesta s-a instalat ilegal în imobilul care îi aparține ei cu drept

de proprietate.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 octombrie 2011

ambele cereri de chemare în judecată au fost conexate într-un singur proces, fiind

atrasă în calitate de intervenient accesoriu Liubov Șalari.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 21 februarie 2012 în

proces a fost atras în calitate de intervenient accesoriu Nicolae Șalari.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 21 decembrie 2012

cererea de chemare în judecată depusă de către Eugeniu Caras împotriva Nataliei

Iovița a fost respinsă ca tardivă, iar acțiunea depusă de Natalia Iovița împotriva lui

Eugeniu Caras a fost admisă.

S-a obligat Eugeniu Caras să nu-i creeze Nataliei Iovița obstacole în folosirea

bunului imobilul situat în XXXXX, etaj 2, cu evacuarea acestuia și a bunurilor sale din

imobilul respectiv.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2013 a fost respins apelul

declarat de către Eugeniu Caras și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 21 decembrie 2012.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție 04 decembrie 2013 a fost admis recursul

declarat de către Eugeniu Caras, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 29 mai

2013 și restituită pricina la rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2014 a fost admis apelul

declarat de către Eugeniu Caras, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 21 decembrie 2012 și restituită pricina spre rejudecare în prima instanță.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 iulie 2014 în proces

au fost atrași în calitate de intervenienți accesorii Raisa Tarița și Federația Hapkido și

Ukado din Republica Moldova.

La 10 iulie 2015, și ulterior la faza susținerilor verbale, reclamantul Eugeniu

Caras și-a modificat și concretizat cerințele solicitând:

-să fie recunoscută valabilitatea convenției încheiate între Eugeniu Caras și

Natalia Iovița, ce se confirmă prin actele juridice din 22 iunie 2005 și 28 martie 2006,

prin care pârâta s-a obligat să acorde reclamantului dreptul la construcția sălii sportive

la etajul doi al imobilului din XXXXX și să perfecteze actele după darea în exploatare

a construcției pe numele lui Eugeniu Caras;

-să fie constată nulitatea absolută a actelor juridice: Contractul de formarea

bunurilor imobile semnat la 06 ianuarie 2009 între Natalia Iovița și Raisa Tarița, prin

care a fost divizat bunul imobil în nr. cadastral XXXXX și nr. cadastral XXXXX;

Contractul despre modul de folosire a bunului imobilul nr. cadastral XXXXX și nr.

cadastral XXXXX, semnat între membrii coproprietari în diviziune Natalia Iovița și

Raisa Tarița la 02 septembrie 2009; Contractul de vânzare-cumpărare a bunului imobil

nr. cadastral XXXXX și nr. cadastral XXXXX ce constituie 4/7 cotă-parte din imobilul

cu destinație comercială lit. A, cu suprafața, totală de 140,7 m2 și 4/7 cotă-parte din

4

terenul cu suprafața totală de 0,018 ha, situat în XXXX, semnat la 04 septembrie 2009

între Natalia Iovița și Liubov Șalari; Contractul de donație a bunului imobil nr.

cadastral XXXXX și nr. cadastral XXXXX, ce constituie ½ cota-parte din 4/7 cotă-

parte din imobilul cu destinație comercială lit. A, cu suprafața totală de 140,7 m2 și ½

cotă-parte din 4/7 cotă-parte din terenul cu suprafața totală de 0,018 ha, situat în

XXXXX, semnat între Liubov Șalari și Natalia Iovița la 18 noiembrie 2009;

-să fie obligată Natalia Iovița să execute în natură obligațiile asumate de a

perfecta actele necesare transmiterii construcției și înregistrarea la OCT Chișinău a

dreptului de proprietate asupra sălii sportive, situate la etajul doi al imobilului amplasat

în XXXXX, conform Anexei planului etajului doi la procesul-verbal nr. 581, după

Eugeniu Caras;

-să fie recunoscut dreptul de proprietate a lui Eugeniu Caras, asupra sălii

sportive situate la etajul doi al imobilului amplasat în XXXXX, bun imobil ce

constituie ½ cotă-parte din 4/7 cotă-parte din imobilul cu destinație comercială lit. A

cu suprafața de 140,7 m2 și 4/7 cotă-parte din terenul aferent cu suprafața de 0,018 ha,

situat în XXXXX, cu obligarea OCT Chișinău de a înregistra dreptul de proprietate

asupra bunului nominalizat sub nr. cadastral XXXXX în Registrul cadastrului

bunurilor imobile după Eugeniu Caras (f.d. 207-214 vol. II).

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 10 iulie 2015 cererea de

chemare în judecată depusă de Eugeniu Caras împotriva Nataliei Iovița, intervenienți

accesorii Liubov Șalari, Nicolae Șalari, Raisa Tarița, Federația Hapkido și Ukado din

Republica Moldova, cu privire la recunoașterea valabilității convenției, obligarea

executării în natură a obligației și recunoașterea dreptului de proprietate a fost

respinsă, iar cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Iovița împotriva lui

Eugeniu Caras cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea imobilului și

evacuarea din bunul imobil, a fost admisă.

S-a obligat Eugeniu Caras să nu-i creeze Nataliei Iovița obstacole în folosirea

bunului imobilul situat în XXXXX, etaj 2, cu evacuarea acestuia și a bunurilor sale din

imobilul respectiv.

La 22 iulie 2015, Eugeniu Caras a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoarei

Buiucani, mun. Chișinău din 10 iulie 2015, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii primei instanțe, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016 a fost respins apelul

declarat de Eugeniu Caras și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 10 iulie 2015.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18 mai 2016 a fost admis recursul

declarat de către Eugeniu Caras, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie

2016 și restituită cauza la rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017 a fost admis apelul

declarat de către Eugeniu Caras, prin intermediul avocatului Alexandru Stanțieru,

casată parțial hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 10 iulie 2015 și emisă

în partea dată o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în judecată depusă de

Natalia Iovița împotriva lui Eugeniu Caras cu privire la înlăturarea obstacolelor în

folosința imobilului și evacuarea a fost respinsă. În rest, hotărârea Judecătoriei

Buiucani mun.Chișinău din 10 iulie 2015 a fost menținută.

5

La 10 octombrie 2017 Natalia Iovița a depus recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 22 iunie 2017 solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel în partea respingerii acțiunii depuse de Natalia Iovița și menținerea în

partea dată a hotărârii primei instanțe.

Consideră decizia instanței de apel ilegală în partea respingerii acțiunii

recurentei, deoarece la emiterea acesteia au fost aplicate eronat normele de drept

material.

La 05 ianuarie 2018 Eugeniu Caras, prin intermediul avocatului Alexandru

Stanțieru a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele inferioare au examinat cauza în

mod superficial și neobectiv. La emiterea hotărârilor au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material și procedural.

Afirmă recurentul că a prezentat instanței de judecată toate documentele

necesare care dovedesc incontestabil faptul că el a aflat despre încălcarea dreptului său

de către intimată numai la începutul anului 2010, iar în tot acest timp a fost dus în

eroare că obiectul nu este dat în exploatare de către Natalia Iovița, care a acționat cu

rea-crediță, deoarece s-a constatat că ultima n-a dorit de la bun început să-și onoreze

obligații asumate față de recurent.

Consideră că de către instanțele inferioare au fost încălcate recurentului

drepturile la accesul liber la justiție, la apărare, la proprietate și la judecarea cauzei de

către o instanță imparțială.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

Natalia Iovița la 10 octombrie 2017 și recursul declarat de Eugeniu Caras, prin

intermediul avocatului Alexandru Stanțieru la 05 ianuarie 2018 în termen, în cazul în

care la materialele cauzei lipsește dovada recepționării copiei deciziei Curții de Apel

Chișinău din 22 iunie 2017.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

6

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) a aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că, Natalia Iovița și Eugeniu Caras, prin

intermediul avocatului Alexandru Stanțieru în cererile de recurs nu au invocat nici unul

din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de

procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „... art.

6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță

de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursurilor, au fost

verificate minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursurile declarate de Natalia Iovița și Eugeniu Caras, prin

intermediul avocatului Alexandru Stanțieru, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursurile declarate de Natalia Iovița și Eugeniu Caras, prin intermediul

avocatului Alexandru Stanțieru se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

7

Președintele completului, Valeriu Doagă

judecători Ion Druță

Galina Stratulat

8