2ra-1934/16 — încasarea cheltuielilor de asistență juridică

Dosarul nr.2ra-1934/16

Instanța de fond: Judecătoria Centru mun. Chișinău – V. Brașoveanu

Instanța de apel: CA Chișinău – M. Ciugureanu, G. Dașchevici, E. Fistican

Î N C H E I E R E

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne în cauza civilă la

acțiunea Zinaidei Gîncu împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 16 martie 2016,

C O N S T A T Ă:

Gîncu Zinaida la data de 12 martie 2015 s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției privind încasarea cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 300 euro, suportate în cadrul examinării cauzei civile

privind contestarea refuzului Inspectoratului General al Poliției cu privire la stabilirea,

calcularea și achitarea indemnizației de maternitate ( f.d. 7-9).

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că la data de 05 noiembrie 2013 s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției

privind anularea refuzului cu privire la stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației de

maternitate de la locul de muncă al soțului.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din data de 01 aprilie 2014 s-a

admis acțiunea, s-a obligat Inspectoratul General al Poliție să calculeze și să achite

Zinaidei Gîncu indemnizația pentru concediu de maternitate de la locul de muncă al

soțului Gîncu Andrei. Hotărîrea a fost menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din

data de 17 septembrie 2014.

Pentru examinarea cauzei date a suportat cheltuieli de judecată, fiind nevoită să

încheie contract de acordare a asistenței juridice și această sumă urmează a fi încasată de

la Inspectoratul General al Poliției.

În cadrul ședinței de judecată din 19 mai 2015 avocatul Crivenco Roman în

interesele Zinaidei Gîncu a solicitat încasarea sumei de 50 euro suportate de către

reclamanta pe cauza dată ( f.d. 71).

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din data de 04 iunie 2015 s-a

admis cererea de chemare în judecată, s-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției în

1

beneficiul Zinaidei Gîncu cheltuielile pentru asistență juridică suportate în pricina civilă

privind încasarea indemnizației de maternitate în mărime de 6 265,11 lei, cheltuielile

pentru asistența juridică suportate pe cauza dată 953,0 lei și cheltuielile pentru taxa de

stat în mărime de 190,0 lei. În total suma de 7 408,11 lei ( f.d. 72).

Nefiind de acord cu hotătîrea primei instanțe, la data de 02 iulie 2015 Inspectoratul

General al Poliției a depus cerere de apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea

încheierii cu emiterea unei hotărîri noi, prin care să fie respinsă acțiunea ( f.d. 81).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 16 martie 2016 s-a admis cererea

de apel, s-a modificat hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04 iunie 2015, prin

micșorarea cuantumului cheltuielilor de asistență juridică suportate în pricina civilă

privind stabilirea indemnizației de maternitate de la suma de 6 265,11 lei la suma de

3 000 lei. În rest hotărîrea s-a menținut ( f.d. 125).

În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut, că la determinarea cuantumului

compensației acordate instanța de judecată ține cont de complexitatea cauzei, noutate și

dificultatea problemelor juridice ridicate în speță, aportul avocatului la soluționarea

cauzei, timpul de muncă depus de avocat, precum și alți factori.

La caz, colegiul a constatat, că litigiul finisat prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 17 septembrie 2014 nu a fost un litigiu complex și nu a necesitat un aport intelectual

sporit din partea avocatului, ori pe aceste litigii s-a conturat o practică judiciară uniformă,

iar suma achitată de către Zinaida Gîncu nu este reală, necesară și rezonabilă.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 26 iunie 2016 Inspectoratul

General al Poliției a depus cerere de recurs, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei

hotărîri noi, prin care acțiunea să fie respinsă integral ca fiind neîntemeiată ( f.d. 135-

139).

În motivarea recursului recurentul a indicat, că instanțele de judecată au emis

hotărîri cu aplicarea eronată a normelor de drept material, fiind apreciate numai

argumentele Zinaidei Gîncu, nefiind luate în considerație argumentele Inspectoratului

General al Poliției.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 16

martie 2016, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de 14 iunie 2016,

confirmare privind recepționarea acesteia la materialele dosarelor lipsește.

În aceste circumstanțe recursul depus la 28 iunie 2016 se consideră a fi depus în

termen.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Inspectoratul General al

Poliției este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare invocate în recurs, Colegiul atestă, că recurentul

indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele judecătorești au apreciat

înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de

admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în

recurs.

În speță, Colegiul menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de

drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele judecătorești

primind o apreciere corespunzătoare.

2

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la verificarea

tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat

de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de

admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă

recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Recursul

exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art.

432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat,

iar al. 4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la al. 3 constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de

către Inspectoratul General al Poliției asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2016 în cauza civilă la acțiunea

Zinaidei Gîncu împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

3