2ra-1977/16 — obligarea de a permite accesul în domiciliu, încasarea contravalorii gazelor naturale

Dosarul nr.2ra-1977/16

Instanța de fond: Judecătoria Ștefan Vodă – Iu. Silarin

Instanța de apel: CA Chișinău – N. Traciuc, Iu. Cotruță, Ș. Niță

Î N C H E I E R E

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat către

Iurie Chifiac în interesele lui Bîrcă Iosif în pricina civilă la acțiunea Societății cu

Răspundere Limitată „Ștefan Vodă Gaz” împotriva lui Bîrcă Iosif privind obligarea

de a permite accesul în domiciliu pentru deconectarea gazelor naturale și

demontarea contortului instalat din contul întreprinderii, încasarea contravalorii

gazelor naturale consumate fraudulos și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 14 ianuarie 2016,

C O N S T A T Ă:

SRL „Ștefan Vodă Gaz” la data de 15 ianuarie 2014 s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva lui Bîrcă Iosif pricvind obligarea pîrîtului de a

permite accesul în domiciliu pentru deconectarea gazelor naturale și demontarea

contorului instalat din contul întreprinderii, încasarea contravalorii gazelor naturale

consumate fraudulos în sumă de 51 449,40 lei, a cheltuielilor de judecată în sumă

de 1 578 lei, în total suma de 53 027,40 lei ( f.d. 3-4).

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că la data de 09 decembrie 2013

SRL „Ștefan Vodă Gaz” și Bîrcă Iosif au încheiat contractul de furnizare a gazelor

naturale nr. 1010446, conform căruia SRL „Ștefan Vodă Gaz” s-a obligat să

aprovizioneze cu gaze naturale domiciliul consumatorului Bîrcă Iosif, iar ultimul s-

a obligat să răspundă de integritatea contorului de gaze naturale, de sigiliile

aplicate.

La data de 22 octombrie 2013, în timpul efectuării controlului reprezentanții

SRL „Ștefan Vodă Gaz” au depistat, că sigiliul de stat al contorului este deteriorat,

ceea ce permite consumarea gazelor naturale fără înregistrarea lor în modul

cuvenit. Tot atunci contorul a fost demontat, amplasat într-o pungă, sigilat și

transmis consumatorului, cu întocmirea documentelor necesare.

Actul de decontare și primire a contorului a fost semnat de către Bîrcă Iosif,

în locul contorului demontat, conform legislației în vigoare a fost instalat un alt

contor din contul întreprinderii.

1

La data de 23 octombrie 2013 Bîrcă Iosif din propria inițiativă s-a prezentat la

SRL „Ștefan Vodă Gaz” pentru clarificarea problemei apărute, fiind necesară

efectuarea unei expertize specializate, consumatorul categoric a refuzat să prezinte

la expertiză contorul, să se prezinte la comisia întreprinderii pentru examinarea

cazului dat și să achite factura privind consumul de gaze naturale în mod fraudulos.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ștefan Vodă din data de 04 iulie 2014 acțiunea a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată ( f.d. 102).

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la data de 18 iulie 2014 SRL

„Ștefan Vodă Gaz” a depus apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea

hotărîrii contestate, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acțiunii ( f.d. 113-

114).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2015 s-a respins cererea

de apel depusă de către SRL „Ștefan Vodă Gaz”, s-a menținut hotărîrea

Judecătoriei Ștefan Vodă din 04 iulie 2014 ( f.d. 132).

La data de 30 martie 2015 SRL „Ștefan Vodă Gaz” a depus cerere de recurs,

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanțe și a

deciziei inatanței de apel, cu remiterea dosarului la rejudecare în instanța de fond

în alt complet de judecată ( f.d. 144-147).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din data de 23 septembrie 2015 s-a

admis recursul declarat de către SRL „Ștefan Vodă Gaz”, s-a casat decizia Curții

de Apel Chișinău din 03 februarie 2015, cu restituirea pricinii spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecători ( f.d.163-167).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 14 ianuarie 2016 s-a admis

apelul declarat de către SRL „Ștefan Vodă Gaz”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei

Ștefan Vodă din 04 iulie 2014. S-a admis acțiunea depusă de SRL „Ștefan Vodă

Gaz”, s-a obligat Bîrcă Iosif să permită reprezentanților SRL „Ștefan Vodă Gaz”

accesul în domiciliu pentru deconectarea gazelor naturale și demontării contorului

instalat din contul SRL „Ștefan Vodă Gaz”. S-a încasat din contul lui Bîrcă Iosif în

beneficiul SRL „Ștefan Vodă Gaz” contravaloarea gazelor naturale consumate

fraudulos în sumă de 51 449,09 lei, cheltuieli de judecată în sumă de 2736 lei ( f.d.

182).

În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut, că la data de 22 octombrie

2013 reprezentanții SRL „Ștefan Vodă Gaz” au efectuat un control privind

verificarea contorului de gaze naturale cu nr. 003810462, instalat la domiciliul lui

Bîrcă Iosif, în urma controlului s-a depistat, că sigiliul de stat al contorului de gaz

de la mecanismul de socotit era deteriorat, contorul a fost demontat cu întocmirea

actului de demontare a echipamentului de măsurare. Astfel, pentru consumul

fraudulos pe numele consumatorului s-a eliberat bonul de plată a gazelor naturale

consumate fraudulos.

Potrivit Regulamentului pentru Furnizarea și Utilizarea Gazelor Naturale,

aprobat prin Hotărîrea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr.

415 din 25 mai 2011 furnizorul este în drept să solicite deconectarea, iar operatorul

rețelei de distribuire va deconecta de la rețeaua de distribuire a gazelor naturale

instalația de utilizare a consumatorului casnic în cazul neachitării plăților pentru

gazele naturale utilizate la locul de consum în decurs de 10 zile calendaristice din

2

data limită de plată a facturii, prezentată consumatorului casnic cu respectarea

termenului prevăzut la pct.75 lit. e) din prezentul Regulament.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de 10 iunie 2016

avocatul Iurie Chifiac în interesul lui Bîrcă Iosif a depus recurs, prin care a

solicitat, admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea

hotărîrii Judecătoriei Ștefan Vodă din 04 iulie 2014 ( f.d. 200-202).

În motivarea recursului recurentul a indicat, că concluziile instanței de apel,

sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, de asemenea instanța nu a apreciat

probele și nu a determinat circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

justă a pricinii, inclusiv, că Bîrcă Iosif nu cunoaște alfabetul latin, nu a înțeles

motivul demontării contorului, instanța de judecată a admis ca probele declarațiile

martorilor care sunt angajații întreprinderii

La data de 11 august 2016 SRL „Ștefan Vodă Gaz” a depus referință la

cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat ( f.d.

215-216).

În conformitate cu art. 434 alin.1, CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 14 ianuarie 2016, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de

19 aprilie 2016,confirmarea despre recepționarea acesteia lipsește.

În aceste circumstanțe recursul depus la 10 iunie 2016 se consideră a fi depus

în termen.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către avocatul

Chifiac Iurie în interesul lui Bîrcă Iosif este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în recurs, Colegiul atestă, că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele

judecătorești au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele

cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin

de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele

judecătorești primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

verificarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate. Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

3

Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate

la al. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe cînd în recursul

declarat de către avocatul Chifiac Iurie în interesul lui Bîrcă Iosif asemenea aspecte

nu se regăsesc.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către avocatul Chifiac Iurie în interesul lui Bîrcă

Iosif inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către avocatul Chifiac Iurie în

interesul lui Bîrcă Iosif împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 ianuarie

2016 în pricina civilă la acțiunea Societății cu Răspundere Limitată „Ștefan Vodă

Gaz” împotriva lui Bîrcă Iosif privind obligarea de a permite accesul în domiciliu

pentru deconectarea gazelor naturale și demontarea contortului instalat din contul

întreprinderii, încasarea contravalori gazelor naturale consumate fraudulos și a

cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

4