2ra-1901/16 — încasarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-1901/16

prima instanță - (Judecătoria Comrat) S. Popovici

instanța de apel - (Curtea de Apel Comrat) A. Curdov, G. Colev, Ș. Starciuc

ÎNCHEIERE

14 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ivan

Chiurcciu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Elizaveta Jumir

împotriva lui Ivan Chiurcciu cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 31 martie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Ivan Chiurcciu și menținută hotărârea Judecătoriei Comrat

din 24 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 11 septembrie 2015 Elizaveta Jumir a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ivan Chiurcciu, prin care a solicitat încasarea de la pârât în beneficiul

său a sumei de 1 616,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate la examinarea

cauzei nr. 2-745/2010 și 200 lei cu titlu de taxă de stat achitată pentru examinarea

prezentului litigiu.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că prin hotărârea Judecătoriei

Comrat din 03 februarie 2011 a fost admisă acțiunea depusă de I. Chiurcciu împotriva

E. Jumir cu privire la rezoluțiunea contractului de înstrăinare a imobilului cu condiția

întreținerii pe viață, pe care a contestat-o cu apel.

La 12 aprilie 2012 Curtea de Apel Cahul a admis apelul și a casat hotărârea

Judecătoriei Comrat din 03 februarie 2011, emițând o nouă hotărâre de respingere a

1

acțiunii, care a fost menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 mai

2013.

La fel, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 29 mai 2013 a fost

respinsă și cererea de revizuire depusă de I. Chiurcciu.

Astfel, invocă reclamanta că a suportat cheltuieli, deoarece a achitat taxa de

stat în sumă de 808,30 lei și 808 lei pentru examinarea cererilor de apel, pricina fiind

examinată de două ori de către instanța de apel.

Menționează că la momentul adoptării hotărârii pe cauza dată, chestiunea cu

privire la compensarea cheltuielilor de judecată nu a fost examinată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 24 noiembrie 2015 cererea de chemare

în judecată s-a admis integral.

S-a încasat de la Ivan Chiurcciu în beneficiul Elizavetei Jumir cheltuielile de

judecată suportate pentru plata taxei de stat în sumă de 1 616,30 lei la examinarea

cauzei nr. 2-745/2010 și suma de 200 lei pentru plata taxei de stat la examinarea

prezentului litigiu.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 22 decembrie 2015 Ivan

Chiurcciu a declarat apel.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 31 martie 2016 s-a respins apelul

declarat de Ivan Chiurcciu și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Comrat din 24

noiembrie 2015.

La 16 mai 2016, prin intermediul oficiului poștal, Ivan Chiurcciu a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei Curții de Apel Comrat din 31 martie 2016 și emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

Totodată, a solicitat ca cheltuielile de judecată, pentru plata taxei de stat să fie

suportate de către Elizaveta Jumir.

În motivarea recursului, reiterând motivele de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinării cauzei, recurentul a exprimat dezacordul cu decizia instanței de

apel, pe care o consideră neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

Astfel, susține că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin circumstanțele

cauzei și au aplicat eronat art. 94 Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

2

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că recursul împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 31

martie 2016 a fost declarat la 16 mai 2016, prin intermediul oficiului poștal (f.d. 90),

în conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, se consideră depus în termen.

Analizând modul în care recurentul Ivan Chiurcciu și-a exercitat dreptul la

recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanța de apel aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

3

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite la art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul privind aplicarea eronată de către instanța de apel a

normelor de drept material, colegiul menționează că în cererea de recurs nu se indică

prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material și din care

circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acesta argument al recurentului poartă

un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al

deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ivan Chiurcciu nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură

civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ivan Chiurcciu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4